Balada anotimpurilor mele

In primaveri ivite prea devreme

Voi fi desen de iarba pe zapada,

Uitat de o eleva printre teme

Intr-un  stravechi  caiet, pe-o fila alba.

… Desen uitat in primaveri, devreme.

In miez de veri arzand de rosul soare,

Alunecat din ganduri de copila

Voi fi petala ratacita-n zare

Deasupra florilor de  pe-o movila.

… Un gand curat in veri arzand de soare.

Pe-ntunecate alei, in nopti de toamna

Voi fi un vers dintr-un poem nescris

Ascuns discret intr-un suspin de-o doamna,

Lin asternut pe pleoapa unui vis,

… Suspin discret in nopti tarzii de toamna.

In zile reci si cenusii de iarna

Printre mesteceni rataci-voi nins

Cu fulgii mari lasati sa se astearna

Intr-un contur firav de-argint, cuprins.

… Un abur ratacit in miez de iarna…

…………………………………………………

Crampei dintr- un desen cu-amurg tarziu,

Ascuns  intr-un sertar de scrin de-o fata,

Mult prea devreme ca sa pot sa fiu

Secretul  ei, stiut de lumea toata.

… Desen cu un peisaj de-amurg tarziu,

In anotimpuri revenind piezis

Voi fi din nou doar un desen pe-o foaie

Pe care-o satrange-n  mana pe furis

O mama trista intr-un colt de-odaie.

… Desen cu soare luminand piezis…

7 noiembrie 2013

Luca N’ Visatu’