Politica in tara lucrului bine facut – Luca Pitesteanu'

23 ianuarie 2023

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Forumul de la Davos s-a incheiat. Se profileaza un viitor sumbru.

La reuniunea incheiata in 20 ianuarie a Forumului Economic Mondial de la Davos s-a decis ca:

– pana in 2030, 70% din populația planetei va trebui concentrata in orașele mari, care vor deveni inteligente ulterior,

– pana in 2030, 40% din suprafata planetei să fie total nelocuita, iar până în 2050 sa se elibereze teritoriile planetei in proporție de 80%.

– pana in 2030, fiecare locuitor al planetei va fi nevoit sa se obisnuiasca sa consume numai 16 kg de carne, 90 kg de lactate si maximum 200 de oua pe an.

Deja cei care hotarasc soarta omenirii creaza numeroase probleme grave pentru ca tot ei sa poata oferi “solutii”. Legile, daca nu se schimba intr-o masura substantiala, se aplica in mod arbitrar, intotdeauna in detrimentul celor multi. Dubla masura fiind deja o practica, numai cei mai obedienti vor fi (intr-o oarecare masura) scutiti de rigorile/efectele ei.

Cu alte cuvinte, unii vor fi pusi sub acuzare pentru fapte pentru care altii vor fi exonerati. Si asta intr-o asa-zisa libertate in care omenirii i se induce ideea ca-si poate alege si influenta propriul destin, desigur, in mod democratic. Ce iluzie! Realitatea este ca aceasta omenire amarata este exploatata crunt si urmarita pas cu pas. Controlul populatiei este de netagaduit si din ce in ce mai presant, omul fiind fortat sa traiasca intr-un complex sistemic de inteligenta artificiala, restrictiv, de indobitocire de reeducare, conformare si “întuneric” alimentat permanent cu informaţii false. Omul simplu va fi complet si definitiv lipsit de putere. Conducatorii misteriosi, in mare parte necunoscuti ai lumii (asa-numita “oculta”) dirijaza de multa vreme acest sistem folosindu-si “locotenentii” adica personaje foarte puternice, vizibile si influente (sefi de state si de guverne, de mari corporatii, bancheri, sefi de organizatii politice, medicale, de mediu …) folosind diferite tehnici si strategii de supunere a majoritatii populatiilor.

Lumea, in ansamblu, va deveni in scurt timp o mare inchisoare in care si aerul va fi rationalizat, de el bucurandu-se numai cei mai disciplinati dintre cei alesi sa supravietuiasca.

O tehnică perfida la care asistam impasibili chiar in aceasta perioada este provocarea razboaielor in scopul de a inlesni împrumuturile (cu bani) ale taberelor fortate sa intre in conflicte (militare). “Ajutoarele” pentru inarmare si sustinerea logistica a combatantilor este generatoare de profituri fabuloase pentru producatorii de armament si pentru sistemul bancar. Si, cu cat se simte mai aproape stingerea conflictelor, cu atat mai tare se accelereaza si se sporesc “ajutoarele” cu arme si munitii dintre cele mai sofisticate, mai performante si, bineinteles, dintre cele mai scumpe. Astfel durata razboaielor se prelungeste cat se poate de mult. Nu conteaza ca in aceste confruntari mor zeci, (poate sute) de mii de oameni nevinovati. Oamenii sunt folositi unii impotriva altora si sunt folositori numai ca masa de manevra, singura lor valoare luata in calcul de puterea oculta fiind valoarea de intrebuintare.

Intr-un tarziu, cand razboaiele de opresc, este nevoie de alte imprumuturi acordate cu “generozitate” pentru reconstructie. Bietii combatanti se indatoreaza şi mai tare, la dobanzi inrobitoare şi pe termen lung. Renunta la suveranitate si se pun, practic, la dispozitia mai marilor lumii, Liderii bine intentionati, cartitori sau incomozi sunt suprimati, se modifica graniţele tarilor si se reconfigureaza hartile.

Din ce in ce mai mult se aduce in discutie deteriorarea relaţiei speciei umane cu mediul înconjurător si necesitatea reducerii numarului populatiei de pe planeta, ca masura de stopare a declinului civilizatiei.

Propagarea epidemiilor si suprimarea consumatorilor inutili vor fi explicate ca interventii salvatoare, de reglare eficienta a echilibrului intre numărul locuitorilor planetei și volumul mijloacelor de subzistenţa – pentru asigurarea bunastarii generatiilor viitoare.

Ni se explica despre Forumul Economic Mondial ca reprezinta o autoritate internaţionala puternica, instituita si cu inalte competenţe, capabila sa implementeze politici in scopul eliminarii neajunsurilor din prezent si al eliminarii modului de viata “nesustenabil”.

Numai ca, in fapt, aceste politici converg catre un obiectiv sinistru: acela de reducere drastica a numarului populatiei.

Dar mai sunt si alte metode de reducere a numarului oamenilor de pe planeta si de evitare a suprapopularii. Categoria varstnicilor considerati nefolositori va fi in mod deosebit afectata de aceeste masuri. Si observ cu surprindere ca din ce in ce mai multi semeni accepta si impartasesc argumentul adus in sprijinul ideii ca populatia trebuie limitata pentru a putea supravieţui pe o planeta limitata, considerandu-l just, la fel ca pe unele măsuri extrem de dure precum eugenia, sterilizarea obligatorie sau perceperea unor taxe celor care doresc sa procreeze.

Declarat oficial ca intalnire informala, fara putere executiva in vreo organizație internaționala, evenimentul din cea mai inalta statiune montana din Elvetia reuneste anual personalitati din domeniile: politica externa, bancar, de afaceri, reprezentanti sau conducatori ai majoritatii multinationalelor, creatori de tendințe culturale… Intre cei aproximativ 2500 (dupa unele surse 2700) de indivizi prezenti la aceasta ultima editie, au fost si peste de 100 dintre miliardarii (recunoscuti) ai lumii.

La Forumul de la Davos nu participa oricine. Ca sa devii membru trebuie sa achiti o taxa de aproximativ 600 000 de franci elvetieni. Ca sa participi la “dezbateri” mai achiti vreo 250 000. Par sume foarte mari dar informatiile primite in discutii fata in fata, pe care nu le inregistreaza nimeni, care au loc in cercuri restranse, sunt foarte pretioase si stau la baza unor acorduri încheiate de cei mai importanti lideri de afaceri. Aceste acorduri genereaza tunuri de sute de milioane sau chiar de miliarde de euro.

De 50 de ani, acolo la Davos, in cadrul acestui competent si etic Forum Economic Mondial, sub protectie si paza stricta, asigurata de o adevarata armata de forte de ordine (cu nu mai putin de cinci mii de membri), alesii liderilor globali (adica ai ocultei), practic, ne decid soarta. Lucrarile (si lucraturile) de acolo s-au incheiat. Urmeaza punerea in aplicare a masurilor stabilite.

Tema acestei ultime ediții a Forumului a fost „Cooperarea într-o lume fragmentată” iar dezbaterile au cuprins analize si masuri privind provocarile de ordin economic (in conditiile cresterii alarmante a inflatiei si a nivelului de indatorare al unor tari), de ordin geopolitic si de securitate, si, nu in ultimul rand, de ordin climatic.

Poluarea ne îmbolnăvește și ne ucide. Este clar. Expunerea la poluare a crescut in mod dramatic, criza climatica se accentueaza si isi face simtite efectele nefaste. Se imprastie panica. Ne sunt prezentate rezultatele apocaliptice ale unor cercetari cu finantare substantiala. „Asa nu se mai poate! Vom muri daca nu vom lua urgent masuri de combatere a poluarii”.

Obiectivele anti-poluare prevazute in Green Deal-ul european raman de actualitate si vor fi realizate prin politici de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, generate de arderea combustibililor fosili sau/și de defrișari. Se va continua dezvoltarea infrastructurii necesara productiei de energie verde.

Numai ca asta presupune (printre altele) si incetinirea dezvoltarii economice. Constatam ca asigurarea mentinerii locurilor de munca nu reprezinta o grija fundamentala ci dimpotriva, fiind amenintata semnificativ de aceasta orientare ecologica. Oare e de preferat sa se moara din cauza poluarii sau din cauza foamei? E de dorit ca omul sa moara cu plamanii sanatosi dar subnutrit, bolnav de foame?

Este deja cunoscuta, strategia de „greenwashing” prin care reprezentantii industriilor poluante se prezinta, nu mumai la Davos (dar mai ales acolo), ca fiind responsabili față de mediu. Aceasta strategie apare la fiecare editie a Forumului sub diverse forme. Reprezentantii marilor companii poluatoare si-au reafirmat, si in aceasta ultima editie, „grija” pentru sanatatea mediului si faptul ca extinderea activitatilor lor nu vor avea impact negativ asupra mediului.

Totusi, o parte a participantilor a folosit ca mijloc de transport, la fel ca la editiile precedente, avionul, care, dupa cum se stie este cel mai poluator mijloc de transport. Demagogie, minciuna, cinism?!? …

Am citit ca cele peste o mie de avioane private care i-au transportat pe participamtii la Forumul precedent au produs emisii echivalente cu cele pe care le-ar produce 350 000 de autoturisme. Ramane sa aflam, (daca va fi comunicat oficial) numarul avioanelor folosite la forumul care tocmai s-a incheiat. Va fi interezant, zic …

Protestatarii “de mediu” au fost si ei acolo, in fata sediului, si in spatiile inchiriate de pe promenada, si au avertizat ca pentru industriile cu adevarat poluante se pregatesc (din nou) seturi de concesii si “sanctiuni” minimale, derizorii, pentru gravele prejudicii aduse mediului inconjurator si respectiv pentru influenta lor nefasta in provocarea schimbarilor climatice.

Davos este locul in care reprezentantii țarilor bogate promit (solemn) sa “ajute” financiar țarile sarace, afectate de dezastre naturale cauzate in principal de schimbările climatice.

Concluziile dezbaterilor vor fi abil comunicate de media globala, in majoritate corupta si subiectiva. Nu e momentul si nici tema acestui articol, punerea pe tapet a celor mai grosolane dintre stirile false sau (cel putin) „confuze”, fabricate de unele dintre cele mai importante televiziuni si publicatii de renume. Si nu vorbesc (numai) “din citite sau din auzite”…

Actualul mediu economic, cu inflatie ridicata si datorii mari duce la limitarea posibilitatilor de crestere economica, de mentinere (nicidecum de crestere) a nivelului de trai al categoriilor vulnerabile. Domeniile producției industriale, al investițiilor, transporturilor, agriculturii vor suferi scaderi semnificative. Cursul acțiunilor la burse va scadea si el. Asta nu inseamna (neaparat) criza dar inseamna (cu siguranta) recesiune.

2023 este declarat anul prabusirii economice, al foametei si al inteligentei artificiale.

Multi spun ca in perioadele de recesiune sau in cele de criza, cei mai capabili dintre „decidenti” pot identifica si exploata si unele oportunitati. Din pacate, in Romania n-am prea avut parte de astfel de decidenti.

Puterea oculta isi extinde (deocamdata) controlul asupra politicii globale, asupra afacerilor, bancilor, armatei şi mass-mediei, cu accent pe realizarea obiectivelor din domeniul energiei verzi, al orașelor inteligente, al inteligenței artificiale și al inlocuitorilor de hrana.

Procesul de implantare de microcipuri in corpul oamenilor a început déjà dar prea putini stiu ce îi aşteaptă si nici nu (prea) doresc să afle mai multe despre lumea in care vor trai ei dar mai ales urmasii lor. E mai comoda ignorarea realitatatii sumbre care se profileaza din ce in ce mai clar. Este o stranie stare de apatie care “protejaza” de griji si nevoi. Cine n-are griji, n-are nici nevoi si … e fericit, nu-i asa?

Este tocmai starea de care cei care “vor binele omenirii” au nevoie pentru a-si implementa, prin abile tehnici de control al mintii, planurile meschine.

Manipularea nici macar nu mai e subtila. E de-a dreptul nesimtita, jignitoare, de un draconic cinism. Oamenii de rand (care vor ramane vii), cuprinsi de frica, desconsiderati si batjocoriti vor fi nevoiti sa se multumeasca cu din ce in ce mai putin si, in mod evident, se vor complace in blazare si ignoranta. Vor prefera negarea in locul certitudinii.

Consecinta: nefiind niciodata indeajuns de bine pregatiti pentru ce va sa vina, cascada efectelor schimbarilor “in bine” decise la Davos, ii va lovi crunt. Si in mod repetat. Viata celor multi va deveni un cosmar. Lor nu le va ramane decat sa se conformeze, si, vrand-nevrand, in incercarea disperata de supravietuire, se vor “multumi” cu un nou statut. Acela de unelte vorbitoare.

Luca N Vorbitu’

22 ianuarie 2023

21 septembrie 2022

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut 1

Declinul civilizatiei si punerea democratiei sub semnul indoielii – consecinte nefaste ale globalizarii

“Marile puteri” vor profita întotdeauna de momentele de tragedie sau de catastrofă (de orice natură) pentru a impune politici care le avantajează.

Milton Friedman, economist evreu-american, laureat al Premiului Nobel pentru Economie în 1976, consilier al președintelui american republican Ronald Reagan și al premierului britanic conservator Margaret Thatcher decreta: “Rolul statului în coordonarea economiei trebuie diminuat în favoarea economiei de piaţă, a privatizării energiei”

In aceasta perioada se observa ca o mare contributie (daca nu cea mai mare) la aparitia crizelor economice o are statul. El creaza conditii favorabile marelui capital (corporatist) si accentueaza dependenta de acesta.

Clar, nu-i asa?

Astfel se consolideaza capitalismul salbatic, in care cei multi lupta continuu, din greu, pentru supravietuire. Dar ei, cei nevoiti sa poarte aceasta lupta n-au fost niciodata si nu vor fi niciodata câştigatori. Adevaratii castigatori exista dar nu-i (prea) cunoastem desi, in mod paradoxal, stim multe despre ei. De fapt, intreaga lume este acum condusa si supravegheata de/prin entitati private care nu sunt si nu vor fi afectate de efectele crizelor. Desi nu sunt alese de nimeni, acestea fac parte din organizatia suprema autointitulata “guvern mondial” care, practic, hotaraste soarta omenirii. Acest “guvern mondial”– superior tuturor guvernelor, le comanda slugilor lor (conducatori de state si guvernanti, sefi de mari organizatii politice si economice, de corporatii…) sa aplice masurile (de opresiune) necesare pentru tinerea (in sclavie si) sub control a majoritatii populatiei de pe planeta.

Una dintre aceste masuri este “resetarea económica”.

Deoarece in actualele conditii, imposibilitatea redresarii economice, daca nu este (inca) va deveni in scurt timp o certitudine, se accentueaza necesitatea unei resetari economice rapide, care sa asigure “sporirea calitatii vietii”.

Unii inca mai au incredere ca din aceasta resetare vor avea ceva de castigat.

Mai ales cei proveniti din mediul corporatist, in majoritate tineri cu putina experienta de viata, sustin ca schimbarea reprezinta reteta bunastarii, ca rezistenta la schimbare nu este benefica. Ei nu sesizeaza anumite incoerenţe ideatice si spera ca dupa o perioada grea (pe care sunt gata sa si-o asume), in care sa fie aplicate directiile de urmat si deciziile de schimbare, raul se va transforma in bine.

Numai ca lucrurile nu stau chiar asa intotdeauna. Spun asta deoarece de-a lungul anilor am asistat si am simtit intr-o masura oarecare, efectele a numeroase astfel de schimbari care s-au dovedit daca nu daunatoare, in cel mai fericit caz dezamagitoare. Si, mare atentie: schimbarea nu-i tot una cu resetarea! …”. In timp ce partea cea mai “optimista”, (ca sa nu spun naiva) a populatiei va spera intr-o schimbare in mai bine, imposibilitatea redresarii economice va deveni din ce in ce mai clara. Iar “conducatorii supremi” stiu asta foarte bine.

Conditiile unei resetari economice exista, dar perspectivele de prosperitate pentru omenire sunt iluzorii. Nevoile (de baza) ale marii majoritati a populatiei vor fi ignorate.

Oamenii sunt obisnuiti sa spere si isi inchipuie ca au puterea si instruirea necesare pentru supravietuire in caz de criza. Sunt egoisti. Uita ca numai unirea inseamna putere si, mult prea des, isi iau vietile pe cont propriu crezand ca “in grup” le va fi mai greu sa strabata hatisurile crizelor.

Democratia va fi pusa intre paranteze. Ca urmare (si) civilizatia va cunoaste un important regres.

Fiecare om (simplu) va fi pus in situatia de a se descurca “cum poate”. Si nu va putea … Astfel, constiinta omului, educatia lui in spiritul bunului simt, asertivitatea, empatia vor degenera. In lupta pentru supravietuire, omul va apela, in detrimentul semenilor, la toate mijloacele (meschine) posibile. Regresul moral va atinge cote care in urma cu putin timp erau greu de imaginat.

Afirmatia ca “nimic nu va mai fi la fel ca înainte” diseminata masiv, este, pe cat de adevarata, pe atat de periculoasa. Ea accentueaza ura, invidia, nepasarea, deruta, neincrederea si, in ultima faza – supunerea.

Interesul pentru instruire va fi diminuat. La ce bun sa te mai ostenesti cu invatatura cand ajungi sa intelegi ca “tara te vrea prost” si stii ca soarta iti e pecetluita? Pana si curiozitatea specifica omului vremurilor noastre se va dilua, transformandu-se in “ce-o fi o fi”.

Politicienii din fiecare tara (neaveniti in majoritate), slugarnici si platiti gras, au acum o sarcina primordiala: sa lucreze la instalarea recesiunii, la amplificarea si la prelungirea crizelor de orice fel, la accentuarea saracirii, la demolarea independentei economice a cetateanului, la depersonalizarea acestuia. La globalizare.

Rezultatul: atitudinea caracteristică omului va fi căutarea compromisului.

Sub pretextul uniformizarii nivelului de trai al populatiilor, gobalizarea va impune ţărilor din întreaga lume interdependenţa economică militara, politica, socio-culturala şi de securitate. Suna bine, nu-i asa?

Numai ca prin globalizare se urmareste maximizarea profiturilor celor foarte bogati, slabirea (prin indatorare excesiva) a economiilor din tarile mai putin dezvoltate, insusirea la preturi derizorii a bogatiilor acestora. Conducatorii lumii fac asta folosind metode sofisticate, la limita legilor, cutumelor şi standardelor tarilor mai putin dezvoltate. Astfel conducatorii lumii preiau controlul asupra populatiilor mai sarace, transformate in mase amorfe, lipsite de putere si de reactie, condamnandu-le la sclavie.

Asadar daca esti nascut intr-o tara (mai) saraca esti sortit sa fii sclav, cu foarte putine drepturi si libertati neinsemnate.

Aceasta e o mare nenorocire din care sansele de scapare sunt minime, aproape ca nu exista, la fel cum nu (mai) exista sanse de a se evita globalizarea.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

Cei mai “inzestrati”vor simti acut efectele crizei sensului vietii (vitregita de dimensiunea ei sacra) si in conditiile barbarizarii societatii si desconsiderarii adevarului, vor suferi mai mult decat semenii lor mai putin mobilati intelectual. Ei vor realiza cu mult mai repede iminenta dezastrului cultural şi educaţional pe care-l va instaura globalizarea.

Alienarea, descatusarea iraţionalului vor deveni evidente. Asistam la accentuarea dezechilibrului între ştiinţă şi conştiinţă. Observam cum, rand pe rand, realizările importante din domeniile cunoaşterii sunt puse în slujba distrugerii, a agresivităţii, violenţei, a pervertirii fiintei umane.

Demnitatea nu mai este recunoscuta ca virtute. Generozitatea, respectul, evlavia, compasiunea sunt intr-un nemaivazut declin. Civilizatia, insasi, este in pericol.

Globalizarea va duce la anularea identitatii, facand sa dispara treptat valorile și credințele la obiceiurile si traditiile, care identifică grupurile sociale. Atitudinea europarlamentarilor, care voteaza tot ce li se dicteaza, impotriva intereselor celor care i-au trimis in respectivele demnitati, adica a intereselor acelora care muncesc din greu pentru a le sustine veniturile “nesimtite” este, in acest sens un exemplu.

Omul se va afla in situatia in care va fi dispus, ca sa nu zic obligat, sa faca “orice” pentru a mai supravietui (cel putin o perioada).

Apar fenomene de neimaginat cu cateva zeci de ani in urma. Pprobabil ne aflam in ultima etapa a “evoluţiei” umanităţii.

S-a ajuns (pana) la declararea inutilitatii existentei omului (mediocru, deocamdata), care nu produce indeajuns (progres). La ce bun sa mai existe oameni trecuti de 50 de ani, mai putin sau deloc eficienti, cand pot fi inlocuiti cu “inteligenta artificiala”, considerata mai putin costisitoare?

– Lumea nu are nevoie de marea majoritate a populației sale… planeta nu mai are nevoie de „mâncătorii inutili”

– Oamenii sunt mai prejos decât „inteligența artificială”…Avem puterea asupra oamenilor și asupra sentimentelor lor obiective, a imaginației lor, făcându-i să creadă în ceva…”

– Cei aflați la putere pot manipula valorile societății în propriile lor scopuri și făcând abstracție de lucruri precum valorile obiective – inclusiv drepturile omului.

Astea sunt numai cateva dintre ideile « democratice » principale ale discursurilor de la Forumul Economic Mondial. Sa le judece fiecare dupa cum poate si doreste.

L-ati ascultat pe Yuval Noah Harari – principalul consilier al lui Klaus Schwab – fondatorul (si seful) Forumului Economic Mondial?

La summit-ul economic de la Warwich, acest personaj diabolic a avertizat omenirea ca daca refuza sa renunte la suveranitate in favoarea elitei mondiale, „se va confrunta cu exterminarea”.

Daca nu stiati inca, aflati ca prin “bunavointa” actualului ministru al educatiei – vajnic promotor al proiectului iohannist “România Educată”, propaganda teoriilor anti-umane ale „marii resetări” și „revoluției transumaniste” emise de Harari si-a gasit loc in manualul de limba si literatura romana pentru clasa a VIII-a.

In Forumul Economic Mondial au existat discuții despre digitalizare si control total al fiecarui cetatean, despre ”meta-orașe” (”axate pe necesitățile și aspirațiile oamenilor”), dar și despre eliminarea birocrației prin actiunea inaltei tehnologii, despre crearea guvernelor invizibile, mai agile, cu reacții rapide, axate in principal pe informații.

Oare imensul potential (creator) al mintii umane nu mai foloseste, din moment ce masina a ajuns sa decida in locul omului? Asa se pare. Si cum vor putea fi raspunzatori membrii unui guvern ”invizibil” pentru deciziile umilitoare care afecteaza nivelul de trai, viata – pana la urma, a cetatenilor de rand? Asta da démocratie!

In aceste conditii este normal ca increderea populatiei in institutiile statului, si-asa subreda, sa dispara. Sentimentul neputintei omului de a se apara, de a reactiona, va incepe odata cu actiunea de deposedare, (pentru inceput) a celor vulnerabili, adica a celor mai in varsta (dintre supravietuitori). In primul rand lor li se va induce ideea avantajelor oferite de “traiul in comun” care-i va despovara de grija pentru ziua de maine si pentru “acumularile” de-o viata. Ei vor fi primii “facuti fericiti”.

Batjocura degeneratilor care conduc din umbra si care detin puterea, precum si dorinta de distrugere a sentimentului proprietatii celor multi nu mai poate fi contestata. Este reala, vizibila, si, am senzatia ca acesti conducatori nici nu se mai obosesc s-o mai mascheze in vreun fel. Pur si simplu cei puternici ii sfideaza pe cei mai slabi.

Sa ne asteptam ca apartenenta la UE sau faptul ca (daca, in sfarsit) vom fi primiti in Schengen ne va scoate din impas este o dovada de naivitate. UE nu mai ofera, mai ales pentru tarile „mai firave” (ca sa nu zic „prabusite economic”, garantii de libertate si prosperitate ci dimpotriva.

Sclavia, umilinta, ipocrizia (conformista) si delatiunea vor lua locul omeniei si al demnitatii.

Civilizatia depinde in cea mai mare masura de educatie. Prin educatie se asigura conditiile propice conservarii principiilor democratice si demnitatii umane. Numai ca educatia costa mult in vremurile noastre. Bine, nu atat de mult ca inarmarea (cu vechituri) … Dar n-are rost sa “ne mai luam” (si) din pricina asta.

Desi este de necontestat faptul ca investiţia în educaţie – vectorul esential al dezvoltării durabile în condiţiile globalizării şi (al) erei informaţiei aduce cele mai mari randamente, chiar daca avantajele nu apar imediat ci treptat, pe termen lung, pentru abaterea atentiei de la insuficienta sumelor alocate educatiei se reitereaza cu orice prilej importanta administrarii “judicioase” a respectivului buget.

Desi nu are responsabilităţi directe in acest domeniu, Comisia Europeană monitorizează statele membre in privinţa modului de funcţionare a sistemului lor educaţional şi actioneaza pentru influenţarea proiectelor din domeniul învăţământului acestor state, incurajand implicarea în finanţarea educaţiei a unor societăţi comerciale sau a altor parteneri (fiecare cu interesele sale). In realitate nu se doreste sporirea gradului de instruire al populatiei ci dimpotriva, orientarea populatiei spre resemnare si conformism, spre unele libertati si obiceiuri depersonalizatoare. Oamenilor in varsta si celor mai putin mobilati intelectual li se creaza impresia ca sunt stapanii deciziilor lor, pentru a fi cu mult mai usor de controlat si manipulat.

Aproape jumătate din elevii României traiesc si invata in mediului rural, dar atentia guvernantilor si a majoritatii partenerilor contribuabili la sistemul de invatamant se indreapta, cu precadere, spre invatamantul din mediul urban. Diminuarea calitatii invatamantului, devenita un scop in sine, este cu mult mai greu de observat, urmarit (si criticat) in mediul rural iar implementarea “reformelor” la oras reprezinta o sarcina cu mult mai facila pentru “reformatori”.

Prin educaţie se asigura un grad de civilizatie superior, relaţiile dintre individ şi societate se amplifica, evolueaza, iar o societate normala are nevoie de forţă de muncă bine educată, capabila sa transpuna in practica proiectele guvernamentale. Oare asta se doreste? Evident, nu! Dorinta conducatorilor lumii este crearea conditiilor de imbecilizare a populatiei, de reducere a drepturilor, de renuntare la democratie.

Degradarea încrederii în educaţia oferită de şcoli şi universităţi mai ales in tarile “ mai putin importante” este, in aceste conditii, inevitabila.

Masura renuntarii la o parte din forta de munca (mai mult sa mai putin calificata) pe motiv ca inteligenta artificiala este mai eficienta (mai ieftina) naste (deocamdata) indoieli. Care va fi soarta celor inlocuiti de “inteligenta artificiala”? Vor deveni ei mai prosperi? Nici gand.

Progresul tehnologic va desfiinta multe ocupaţii rutiniere. Multi dintre salariati vor ramane fara locul de munca la care isi castigau sumele necesare traiului (civilizat) de zi cu zi.

Ramasi fara venituri, acestia se vor confrunta cu efectele asa-zisei bunastari, renuntarea la proprietate ca urmare a imposibilitatii de a-si sustine costurile vietii (rate, chirii, taxe, impozite, energie …) fiind o consecinta devastatoare.

De multa vreme, faptul ca in Romania, spre deosebire de alte state, exista un foarte mare numar de proprietari nu era privit cu ochi buni (ca sa nu zic cu dezaprobare) de catre organismele europene. Acum aflam ca acest lucru contravine dezideratelor globaliste.

A venit vremea in care vedem cat de usor se pot aplica metodele de deposedare a oamenilor de proprietatile lor.

Lipsiti de proprietati, oamenii vor deveni mai intai frustrati si apoi din ce in ce mai blazati, mai docili, mai resemnati. Dorinta si nevoia lor de a se implica in viata sociala si de a participa la dezvoltarea econômica se vor estompa treptat, pana la totala disparitie. Vor trece de la la statutul de idioti utili la cel de vremelnic asistati (inutili).

O buna parte a celor deposedati, (mai ales cei cu instruire precara), va accepta relativ usor sa renunte la proprietati, considerand echitabila (daca nu chiar avantajoasa) cedarea proprietatii in schimbul “linistii” data de eliberarea de poverile insuportabile reprezentate de angarale si griji zilnice. Respectivii nu vor fi prea afectati de traiul in comun pe care-l presupune noul lor statut de “asistati”, amagindu-se cu promisiunea ca grijile lor vor fi preluate de “stat”, ca macar li se va asigura hrana cea de toate zilele si un loc in care se vor putea odihni peste noapte in conditii mai putin civilizate dar “omenesti” de confort si ambianta, alaturi de altii semeni, ca la nevoie vor avea parte de o decenta asistenta medicala. Cu creierul spalat (si igienizat), imbatati de “fericire”, si convinsi ca si altii “fac la fel”, probabil pentru o vreme multi nu se vor mai gandi la planul mai marilor lumii de suprimare a celor deveniti inutili, adica (chiar) a lor.

Constatarea lui Pascal Bruckner este relevantă:

“Societățile noastre sunt bântuite de conformism pentru că sunt alcătuite din indivizi care se laudă cu originalitatea lor dar își aliniază comportamentul cu comportamentul (comun) colectiv.

Imi amintesc de atmosfera dintr-un azil pentru oameni cu probleme “de personalitate”, prezentata intr-un film italian. Erau acolo oameni care, ajutati de “tratamentul medical corespunzator”, deveneau imuni la orice lovitura primita de la viata, desenau, dansau, se indragosteau, traiau, “in mod democratic” cu nesat intr-o nesfarsita “joie de vivre” – erau cei mai fericiti, nerealizand cat de scurta le va fi aceasta fericire.

Intr-o lume a incoerenţelor ideatice, cu conducatori hotarati sa-si mentina controlul si puterea folosind instrumente de manipulare de tipul lansarii certitudinilor trufașe, in care desconsiderarea adevărului reprezinta esenta comunicarii, popoarele nu au mari sanse de supravietuire.

Mircea Eliade spunea ca unii autori au tendinţa de a-şi însuşi “filozofia la modă a timpului în care trăiesc, chiar în aspectele ei cele mai sterile şi mai vulgare”. Nu fac parte din aceasta categorie. Imi permit, numai, în numele unei libertăţi de conştiinţă si in dezacord cu cei care nu (re)cunosc libertatea si nici conştiinţa, sa adresez un indemn la independentă si curaj, la gândire liberă (si independenta), la (o portie de) adevar.

Sa nu ne amagim. Omul nu mai reprezinta o „entitate” de nepretuit. Deja a devenit (ca) o moneda (de schimb) a carei valoare scade.

Omule, dacă nu poți face altceva, macar nu te vinde ieftin”. Atat timp cat te mai poti vinde. In curand “vei fi luat pe gratis”.

Nu sunt chiar atat de naiv incat sa-mi inchipui ca acest indemn va fi considerat ca atare si urmat de toti cei care vor fi (intr-o oarecare masura) interesati de continutul acestui articol, dar stiu ca de unanimitate au parte numai cei mediocri.

Luca N Azilatu’

19 septembrie 2022

4 iunie 2022

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut 1

Balada pentru omul nou

Te-ataca-n haita infractori fanatici,

Te inconjoara mesagerii urii,

Clovni ipocriti si mercenari salbatici,

Blasfemitori ai legilor naturii.

Aceasta stirpe de nevertebrate,

Nemernici descendenti din secaturi

Traiesc nerusinati, avand de toate

Din fraude, minciuni si sinecuri.

Acesti talhari, in reaua lor credinta

Au planuit in forumul funest

Fiinta s-o transforme-n nefiinta

Si tot ce e firesc in nefiresc.

………………………………………………………….

Nemernicii mai au un singur gand:

Sa-ti faca greaua viata tot mai grea,

Ca deznadajduit, bolnav, flamand

Sa nu mai intelegi nimic din ea.

Parsivi, cu mult tupeu si aroganta,

Te vor lipsi de orice libertate,

Ca sa devii un sclav fara speranta

Si fara niciun dram de demnitate.

Cand iti vor lua tot ce-ai agonisit

Si isi vor face casa ta cadou

Cum sa fii fericit ca n-ai nimic

Vei fi silit sa-nveti, omule nou.

De tine nicidecum n-o sa le pese,

Cu forta si copiii ti-i vor lua

Si-i vor convinge prin urzeli perverse

Sa lupte zilnic impotriva ta.

………………………………………………………

Cand viata ta nu-ti va mai apartine

Si nicio sansa nu vei mai avea,

Sa-i ierte si pe ei dar si pe tine

Umil, pe Dumnezeu il vei ruga.

Luca N Convingatoru’

2 iunie 2022

10 martie 2022

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Dictatura, criza si noua reeducare

Acest articol este unul de opinie. Indemn cititorii sa gandeasca si sa actioneze numai conform propriei constiinte.

De aproape doi ani amintesc si avertizez in articolele mele despre iminenta instalarii unei dictaturi. De atunci, chiar daca existau semne clare, din adancul sufletului imi doream sa n-am dreptate. N-am ambitii de influencer. Acum, insa, constat cu tristete ca ce scriam atunci, se intampla. Tradarea, impostura si nesocotirea intereselor statului chiar de catre cei responsabili cu apararea acestor interese, isi spun cuvantul.

Amplificarea puterii economice (mai ales comerciale) in detrimentul celorlalte puteri, religioase si militare s-a impus rapid si are (si va avea si in viitor) consecinte sumbre. Cei bogati, cum ar fi gigantii comertului farma sau complexul militar industrial vor fi cu mult mai puternici si vor stapani lumea cu mai mult spor ca pana acum. Resursele financiare, materiale, ale solului si subsolului, ale apelor, resursele umane … in fine, resursele de orice fel, vor fi transferate in cea mai mare parte in proprietatea lor. Vor reprezenta avutia lor, o avutie sporita prin deposedarea (fortata sau nu chiar) celor slabi si supusi, o avutie care va spori necontenit.

Aparitia unei generatii de supusi, condusi prin activitati manipulative dintre cele mai eficiente este peremptorie. Aceasta generatie nu va fi rezultatul unui potop de nenorociri si convulsii ci a unui mod nou de organizare urzit de puternicii planetei.

Nivelul inalt al conformarii la noile restrictii impuse “pentru a invinge pandemia” a avut, dupa parerea mea, rezultate surprinzatoare chiar si pentru cei care au initiat acest experiment. Stapanii au avut de castigat miliarde, deci lor nu le va fi deloc greu sa (in)stapaneasca in continuare, masiv, prin instrumente subtile de convingere (pentru cei mai putin inzestrati) sau de constrangere pentru cei mai “rebeli”.

Omul simplu si din ce in ce mai slab va deveni un dominat, un obiect anodin “flexibil” si tranzactionabil. De gradul de adaptabilitate al fiecarui „slab” va depinde evolutia si supravietuirea sa.

Cuvantul va capata valente noi si va fi arma principala a celor puternici. Ei vor avea intotdeauna dreptate. Cuvantul lor va fi de ajuns. Le va fi necesar numai un cuvant, un ordin scurt si nesupusii vor fi anihilati.

Sub pretextul unor asa zise stari de criza, pentru protejarea si conservarea intereselor stapanitorilor, cei slabi vor fi continuu supravegheati, controlati si terorizati. Drepturile si libertatile civile vor fi restranse pana la un minimum de neimaginat in urma cu putina vreme. Libertatea constiintei celor slabi va fi modelata astfel incat ei, cei slabi, sa devina idioti utili, dominati de un vesnic sentiment de vinovatie si de resemnare. Va aparea o noua forma de reeducare.

Se vor folosi noi si variate metode de delegitimare si anihilare a puterii personale – izvorata din (vechea) democratie- a celor din categoria celor multi si slabi.

Sigur ca vor fi si unii din categoria celor slabi care vor continua sa discearna, sa inteleaga ce se intampla cu omul si omenirea supusa normelor emise de stapani, dar, desi vor continua sa judece in mod rational, de teama vor spune altceva decat vor crede.

In fine, “rebelii”, cei care vor incerca sa refuze sa-si insuseasca noile norme si doctrine, sau sa emita opinii diferite vor fi aspru si exemplar pedepsiti. Daca nu vor exista astfel de rebeli ei vor fi inventati si „extrasi” din randul celor slabi pentru ca stapanii vor dori sa arate ce patesc cei care nu se supun. Vor exista tapi ispasitori care vor fi jertfiti pentru vina de a nu rezona cu inflexiunile ideologice ale stapanilor. Invatamantul se va afla intr-o continua decadere. Transmiterea cunostintelor va fi rationalizata si personalizata, si intotdeauna orientata in beneficiul stapanilor. Fiecare ins din categoria celor slabi va avea acces numai la cunostintele decise ca necesare pentru el prin algoritmi si punctaje inventate si folosite de stapanii asupritori dupa bunul plac al acestora din urma.

Oamenii nu mai citesc carti, de aceea stapanilor le va fi foarte usor sa aplice aceaste masuri de reeducare folosind inteligenta artificiala si mijloacele media precum si felurite „retele de socializare” care au fost cumparate sau rechizitionate.

Paradoxal, desi lumea va parea ca a evoluat, prin fenomene adiacente celui de „cancel culture”, se va instala o stare de (docila) indobitocire.

Fiecare om din randul celor multi va trai si va muri intr-un intunecat anonimat pe cand stapanii se vor bucura de o imensa prosperitate, de toate beneficiile, popularitatea, recunoasterea si recunostinta cuvenite inteleptilor si vizionarilor organizatori ai vietii colective si administratori ai resurselor.

Vor fi estompate si pana la urma eliminate toate urmele valorilor spirituale ale generatiei anterioare iar lupta pentru supravietuire va lua forme inspaimantatoare, imorale, bazate pe lasitate si egoism.

Exacerbarea, prin propaganda si manipulare, efectelor fenomenului Covid a fost fost metoda folosita de alesii (stapanii) nostri pentru desolidarizare si reducere la tacere a celor care indrazneau sa-si exprime opiniile si sa le deschida ochii unor semeni mai putin mobilati intelectual. Poate fi acest lucru calificat drept mijloc de instaurare a unui regim dictatorial, un atac evident la democratie? Fara nicio indoiala!

Cu doua zile in urma, intaiul medi(t)ator al tarii a decretat renuntarea la restrictii. A facut-o in acelasi mod, nejustificat, foarte usor, la fel cum a procedat cand decreta starile de alerta, de urgenta sau prelungirea acestor „stari”. De ce? Pentru ca poate, pentru ca cei care si-au manifestat ferm dezacordul cu aceste masuri au fost putini. Foarte putini. Usor de neglijat si de blamat.

Romanii sunt, in majoritate, tacuti, imobili, mult prea preocupati pentru „ziua de maine”, amortiti in resemnare. Supusi. Ei indura multe, iar intaiul medi(t)ator pe asta se bazeaza in incercarea de inlocuire a dictaturii sanitare cu cea militara. Si are, din pacate, mari sanse de reusita.

Trecand peste prevederile constitutionale se doreste punerea in opera a starii de criza – o gaselnita de cedare a tot ce a mai ramas din suveranitatea tarii noastre. Soarta si avutia acestui popor va fi in mainile strainilor, care ( a t e n t i e !) nu sunt la fel de omenosi ca romanii ci dimpotriva.

N-am (prea mare) incredere in parlamentari. Au dovedit, si ei, de nenumarate ori ca n-au in vedere (numai) binele poporului pe care-l reprezinta. Mai mult decat atat, o parte a parlamentarilor voteaza aproape de fiecare data in dispretul romanilor. Totusi, cea mai mare gresala ar fi ca puterea de decizie detinuta de Parlament sa fie predata unui grup restrans de conducatori sau unei junte.

Daca puterea Parlamentului va fi diluata sau cedata in totalitate unui astfel de grup (fie el si CSAT) va fi rau de tot. Functie (mai ales) de interesele straine, adica ale stapanilor, de presupuse riscuri determinate de stiute (sau „descoperite” la moment) vulnerabilitati, vor aparea mereu noi si noi stari excepţionale, de urgenta, de criza sau alte feluri de “stari” care vor limita drastic libertăţile individuale. Interesul national va ramane o biata sintagma vlaguita si golita de continut odata cu renuntarea la ultimul strop de suveranitate nationala.

A se interveni in structura arhitecturii puterii actuale ar fi cea mai mare greseala. Puterea legislativa este atributul Parlamentului si va trebui sa apartina (numai) Parlamentului.

“Gestionarea in mod just” a libertăţilor individuale nu poate fi transferata unui grup restrans de decidenti comandati din afara/reprezentanti ai unor interese straine “obscure”, care sa actioneze la ordin sau “dupa dictare”. Daca se va intampla asa, vom vedea si simti consecintele. Curand. Valori democratice ca: egalitate de șanse, drepturi si libertati cetatenesti, solidaritate, înțelegere reciproca, vor fi in cel mai bun caz, slabite pana la definitiva disparitie, sau, in cel mai nefericit caz, eliminate brutal.

Nu va amagiti. Incercarea, deocamdata nereusita, de impunere a „starii de criza” se va repeta (sub alta forma) mai devreme decat va asteptati.

Se incearca prin fel de fel de pretexte implicarea tarii noastre in conflictul militar inceput acum doua saptamani aproape de granitele tarii noastre. Acesta este tot un ordin de la stapanii care vor sa-si rezolve problemele trimitandu-i la razboi, ca sa nu spun la moarte, pe cei slabi.

Maine vine in inspectie (nu „ditamai” Biden ci) Kamala Harris, o femeie de conditie intelectuala modesta, care de cand a devenit Vicepresedintele SUA n-a reusit altceva decat sa se faca de ras (inclusiv in formatiunea politica din care face parte). Asta spune mult si despre categoria din care face parte KWI-ul nostru. „Venerabilul” Biden n-a considerat necesar sa-si viziteze”partenerii” si „omologul” din Romania. Kamala va veni cu noi ordine, strategii si directive si (eventual) cu o lista de noi achizitii „necesare” noua in domeniul apararii. Ajung, oare, cele 2,5% procente din PIB alocate „securitatii tarii” sau se va „sugera” (inca o suplimentare)? Credeti ca daca aceste ordine lezeaza cumva interesele Romaniei, „omologul” de la Cotroceni (al Kamalei, desigur!) sau Premierul nostru (militar) vor avea vreo obiectie? Personal, ma indoiesc. Bugetul va primi inca o lovitura napraznica. Dar cui ii pasa?! Conducatorilor? Sa fim seriosi. Ei isi vor primi partea, vor fi felicitati si stipendiati, acum sau/si in viitor pentru devotamentul fata de stapani. „Traiul” romanilor va deveni foarte, foarte scump. Poporul, slab si saracit, va saraci si mai tare. Omul sarac va devini mai supus, si mai supus, si mai supus. Si mai … Si.? …

Este ceasul al treisprezecelea! Popor oprimat, chiar nu vezi ca esti tradat?

Luca Pitesteanu’

10 martie 2022

21 ianuarie 2022

luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE, Politica in tara lucrului bine facut

Epoca urii

Se fabrica continuu adversari

Si culpe medicale si sexiste.

E-asurzitoare gloata de samsari

Cu ale ei sloganuri extremiste.

Umile slugi puterilor straine

Transforma tara-ntr-un funest decor,

Dupa un plan urzit cu nesimtire

Spre a le fi pe plac sefilor lor.

Au hotarat prin planul diabolic

Sa-si fie omul siesi inamic,

Ura sa fie un reper simbolic,

Si sa preschimbe totul in nimic.

Ei, mercenarii urii colective

Pe zi ce trece tot mai numerosi,

Dicteaza carantine opresive

Si-si fac roboti din politruci verosi.

……………………………………….

Iar cand omul-robot iese din cusca

Opiniile toate-i sunt tabu,

Latra la ordin si la ordin musca

Si nu e programat sa spuna “nu”.

………………………………………….

Fac legea-n tara tradatori si fameni,

Apar in functii-nalte derbedei,

Lasii si prostii pleaca dintre oameni

Ca sa-ntregeasca sleahta de lachei.

Luca N Programatu’

20 ianuarie 2022

14 ianuarie 2021

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Ce doreste ministrul justitiei?

Sarcina instantelor judecatoresti nu e aceea de a dispune solutii de achitare pentru cei nevinovati, in conditiile respectarii drepturilor elementare ale celor care au ajuns sa fie judecati? Asta nu inseamna aplicarea legilor? Cum adica este important sa nu creasca rata achitarilor? Ce se doreste de fapt? Cumva sarcina de baza a judecatorilor, “recomandata” de actualul lor ministru, trebuie sa (re)devina aceea de a valida (mai cu spor) anchetele facute de procurori in scopul mentinerii unei rate minime a achitarilor pentru a asigura pastrarea unei imagini de justitie intransigenta?

Nu, domnule ministru! Afirmatia pe care ati facut-o e o greseala (probabil neintentionata) pe care ar fi bine sa v-o asumati si (macar) s-o nuantati. Nu e corect sa fie impus un plan de condamnari.

Cu libertatea omului nu trebuie sa se joace nimeni. “Mai bine sa scape zece vinovati decat sa fie condamnat un nevinovat” este o zicere pe care nu ma-ndoiesc ca ati auzit-o si dumneavoastra …

Scopul nobil al justitiei nu e acela de a baga la zdup pe cat mai multi dintre cei care ajung in fata unei instante ci de a face totul pentru ca sa nu raspunda (penal) nicio persoana nevinovata, asa cum orice persoana careia, pe baza de probe concludente, i se dovedeste vinovatia, sa suporte consecintele legale pentru faptele sale.

Fie ca e suspect sau inculpat, orice om trebuie sa beneficieze de prezumtia de nevinovatie, de dreptul la aparare, de un proces echitabil. Procurorul trebuie sa completeze dosarul cu toate probele posibile, fie ca sunt in favoarea sau in defavoarea justitiabilului. Si aceste probe trebuie obtinute si administrate numai in mod legal. Iar judecatorul trebuie sa judece (ca de-aia e judecator) si sa hotarasca respectand numai spiritul si litera legii (nimic altceva!). Adica sa judece NUMAI in numele legii: just, responsabil, nepartinitor, fara a fi influentat in vreun fel.

Nu-ti trebuie foarte multa carte ca sa pricepi ca recomandarea ca “pentru imaginea justiției este bine sa nu reiasa o rata mare a achitărilor in dosarele instrumentate de procurorii DNA” reprezinta, in sine, un demers de reinstaurare a practicilor de presiune politica (indirecta) asupra activitatii judecatoresti.

Noul ministru al justitiei declara, inca de la instalare, ca are ca obiectiv prioritar desfiintarea S.I.I J.

Nu, nu trebuie desfiintata S.I.I. J., nu trebuie reluata metoda controversatelor “protocoale de colaborare …” ci, daca se doreste cu adevarat o justitie corecta, trebuie eliminat, nu impus controlul politic in justitie deoarece ingerinta factorului politic in activitatea justitiei reprezinta inca un pas catre totalitarism.

A consemnat,

Luca Pitesteanu’

14 ianuarie 2021

18 decembrie 2020

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Inaugurarea unui nou magazin cu sperante

Cum nu există comerț fără promoții nu există nici alegeri fără promisiuni inglobate in sloganuri indraznete, incurajatoare si aparent serioase, clamate zgomotos pe toate canalele media sau afisate pe bannere sau platforme digitale. Totul a devenit marfa. Se vinde si se cumpara in draci. Dar, ca in orice afacere, unul dintre cei doi care o fac, trebuie sa piarda.

Partidele promit, ca nu le doare gura. In scopul obtinerii sprijinului popular, a devenit o practica folosirea unor “influenceri” pentru ca mesajele sa aiba o mai mare credibilitate. Unele personalitati “respectabile”din domeniul artelor, al armatei (rezervisti) sau ai marketingului media s-au implicat activ in propaganda desantata a partidelor. As vrea sa cred ca n-au inteles foarte bine in ce se vara si ca n-au intuit toate consecintele demersurilor lor.

Unii actori mari, muzicieni talentati … au preferat sa devina trompete ale unor partide nou aparute. Ma refer, desigur, in mod deosebit, la PLUS si mai nou la AUR.

„În sfîrșit ai cu cine!“ transmit aceste personalitati, iar electoratul desi stie ca mai toate promisiunile sunt inselatoare (ca sa nu zic mincinoase de-a dreptul), se lasa amagit “inca o data” si “cumpara”. Aproape tot ce i se serveste… Si voteaza sperand la o schimbare “in bine”. O Romanie fara hotie suna frumos si tentant, mai ales cand se aude din gura unor personaje cunoscute ca respectabile. Regretele, insa, nu intarzie si apar precum ciupercile dupa ploaie.

In tara noastra, din pacate, lupta pentru putere si goana dupa functii asigurate si girate de partide a devenit un mod de viata.

In Franța, de exemplu, nu te poți angaja în administrație dacă nu ai absolvit o scoala superioara, care te califica în domeniul respectiv. La noi, insa …

Sa luam exemplele din domeniile invatamantului si ale sanatatii care s-au dovedit cele mai vitregite. Ce propun partidele in afara de oameni noi pentru aceste domenii de maxima importanta?

Depolitizarea învățământului preuniversitar, desființarea inspectoratelor școlare și transformarea directorilor de școli în manageri, profesionalizaea managementului școlar, sunt unele dintre masurile cu care USRPLUS isi amageste electoratul. Ce presupune acest management?

Managerul școlar trebuie să aiba competențe de management organizațional, de recrutare și management al resurselor umane, de management al timpului, de management financiar și logistic, de comunicare organizaționala. Asta ar insemna reforma si aceasta formatiune declara ca doreste sa faca reforma. Daca si cum o va putea face si mai ales cu ce oameni, vom vedea.

S-a vazut, insa, ce s-a intamplat in domeniul sanatatii, cu managementul spitalelor, in care managerii mai vechi din PSD au fost inlocuiti cu multi neaveniti si profitori proveniti din membrii PNL. Adica schimbarea de dragul schimbarii, dar mai ales de dragul banilor.

Acum USRPLUS declara ca doreste creșterea calității actului medical … Toate partidele cred ca si-au dorit asta inca din anii ’90, dar acest lucru nu e usor de realizat. Se stie ca orice masura buna (si au existat astfel de masuri) pe care intentioneaza s-o puna in practica un partid este calificata drept populista si, in mod obisnuit, zadarnicita prin orice mijloace de catre opozanti. Credeti ca PSD-ul n-a vrut sa construiasca spitale, sa implementeze un stil performant de management cu care sa-si multumeasca alegatorii si sa-si conserve ramanerea la putere?

De fapt USRPLUS isi doreste ca cea mai mare parte a banilor alocati pentru sanatate sa ajunga la diferite entitati private ai caror conducatori sa fie oameni de-ai lor. Nu se spune ca serviciile medicale prestate in sistemul privat au preturi foarte mari si ca o parte insemnata a celor care doresc sa le acceseze nu si le vor mai putea permite. Nu se spune niciodata ca cei saraci, adica o parte considerabila a romanilor, pot sa moara pentru ca nu vor putea sa-si permita o asigurare de sanatate.

In fine, USRPLUS serveste o sumedenie de mesaje despre reforme radicale in speranta ca prostimea le va inghiti ca de obicei, pe nemestecate…

De unde atati manageri?

Mai tineti minte cand CDR-ul prin vocea lui Constantinescu promitea mobilizarea celor 15000 de specialisti? Va mai amintiti rezultatul dezastruos al acestei “reforme”?

Unde sunt acei specialisti care vor fi plasati in managementul unitatilor scolare si sanitare? Sunt PNL, USRPLUS si UDMR pepiniere de manageri? Nicidecum!

Prin USRPLUS nu prea se vad managerii, cum nu prea se vad nici prin celelalte formatiuni politice. Drept urmare, majoritatea nulităţilor din partide vor fi plasate din nou in administraţie, cica pe baza de concurs… de fapt pe baza de cotizari la partid si prin sistemul de rubedenii si relatii. Unicul criteriu in baza caruia vor fi distribuiti managerii va fi tot cel al “obligatiilor de partid”. Rezultatele vor aparea in scurt timp. Dar, cum alegeri vor mai fi abia dupa patru ani, aceste nulitati isi vor lua salariile si vor beneficia copios de avantajele sinecurilor primite.

Asa a fost intotdeauna, asa va fi si in viitor. Cirezile de secaturi care populeaza formatiunile politice s-au bucurat de mari avantaje iar cei mai merituosi dintre cetateni au ocupat cu umilinta si lehamite pozitiile modeste in subordinea celor imbuibati, si “putini la simtire” (cu obrazul gros). Licheaua corupta plasata “la butoane” din perioada interbelica nu e diferita structural de cea din perioada ceausista, nici de cea din zilele noastre. Intotdeauna fiecare partid a aratat cu degetul catre coruptia celor din opozitie si invers. Daca sunt descoperiti (a se citi imposibil de acoperit), marii corupţi din partidele aflate la putere sunt cum-necum declaraţi nevinovaţi. Cainii latra, caravana trece mai departe… si sinecuristii de partid paraziteaza in continuare structurile statului.

Se doreste un asa-zis proces de reformare a Constituţiei tocmai pentru asigurarea impunitatii celor fara scrupule, care trebuie protejati de pedepse pentru faradelegile comise.

Ce mai promite USRPLUS? Pai limitarea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, creșterea calitatii serviciilor publice, reducerea numarului primariilor, reducerea cheltuielilor publice, comprimarea saptamanii de lucru, „autostrăzi digitale” care sa lege instituțiile statului, reducerea birocrației din si pentru intreprinderi, finanțari pentru antreprenori, folosirea veniturilor din exploatarea gazelor din Marea Neagra pentru fondurile de pensii (administrate privat !), scutirea de taxe și impozite a salariului minim pe economie, restructurarea companiei naționale de autostrazi, reducerea prin reciclare a cantităților de ambalaje si gunoaie (deja se pregatesc in sectorul 1), paduri pe aproximativ 40% din suprafata Romaniei, (pana in 2050 ?!), internet de mare viteza si alfabetizare digitala si … altele.

La prima vedere, numai lucruri bune si de bun-simt. Dar la o analiza mai atenta, se poate observa ca majoritatea acestor promisiuni au fost enuntate (sigur, sub alte forme) de-a lungul timpului, de mai toate partidele. Dintre aceste promisiuni mare parte au fost neindeplinite sau au ramas in stadii minore de implementare si aplicare.

Ce vrea de fapt USRPLUS? Putere vrea, adica bani multi, nimic altceva. Acesta este adevaratul scop al acestei aliante. Precum o turma de animale salbatice hamesita si lacoma, cu un imens tupeu USRPLUS se foloseste de toate mijloacele pentru realizarea acestui scop. Bunastarea cetateanului – trambitata asiduu-nu intra in calculele (reale) de partid.

Ce a demonstrat Ciolos in perioada in care a fost PM? Ce demonstreaza in fiecare zi Clotilde Armand? Ce va demonstra Barna daca va ajunge intre primii oameni ai statului roman? Cam ce a demonstrat Ciolos, cam ce demonstreaza Clotilde adica (mai) nimic folositor pentru romani (ba dimpotriva!). Nimic in afara de sfidare si cinism grobian.

Am fost realmente surprins de modul insalubru in care Barna voia sa se plaseze la egalitate cu Orban si Hunor, politicieni cu o mult mai mare experienta, propunand sub pretextul “democratic si echitabil” un triumvirat viceprim-ministerial. Acea incercare a demonstrat fara echivoc un oportunism desantat, o lupta acerba pentru accederea la putere, marcata de un imens tupeu.

Cam asta e politica, vor spune unii injurandu-ma printre dinti … In mod asemanator au procedat (in momente “de restriste”) Basescu, Iohannis si altii. Chiar asa? Pai romanii, atati cati au votat, n-au votat pentru schimbare? …

Era clar inca de la sfarsitul lunii mai, din momentul anuntarii rezultatelor alegerilor pentru europarlamentari ca PNL si USR-PLUS vor guverna impreuna. Inca de atunci, daca erau putin mai chibzuiti, membrii acestor formatiuni ar fi trebuit sa se “imprieteneasca”, sa inceapa “sa-si faca planuri impreuna”, sa inceapa sa se “respecte” . PNL-istii au incercat. Ba chiar au cheltuit destul de multi bani pentru promovarea controversatului Nicusor Dan – fondatorul USB-ului transformat ulterior in USR-ul care si-a inchis portile pentru cel care a devenit primarul Capitalei. Nu sunt unul dintre simpatizantii lui Orban, dar cred ca merita apreciata atitudinea sa adaptata imprejurarilor, atitudine prin care si-a dovedit inca o data experienta si maturitatea politica. Asumandu-si scaderea popularitatii, Orban a actionat cu tact, si, riscand declansarea unor nemultumiri ale propriilor membri de partid, le-a dat ordin sa-i lase in pace pe “rezistenti”, sa fie ingaduitori sa nu raspunda criticilor si apostrofarilor acestora.

USRPLUS-istii dimpotriva, s-au asmutit precum sacalii asupra PNL-istilor, sanctionandu-le sistematic fiecare derapaj. Au continuat chiar si dupa aflarea rezultatelor de la parlamentare. Ei n-au scrupule, sunt dintre aceia care musca mana care-i hraneste. Pe Orban il vor „termina” in cateva luni…

Iata ca e a douasprezecea zi de cand negociaza cu asa-zisii lor parteneri, cu mult tupeu “si cu cutitele pe masa”, incercand sa smulga o halca mult mai mare din puterea care le-ar reveni in raport cu procentele obtinute la alegeri.

In aceste conditii la ce fel de guvernare sa se astepte poporul asta, obligat de aproape doua saptamani sa urmareasca spectacolul grotesc al luptei atat de aprige pentru impartirea ciolanului?

Se va inaugura un nou magazin cu sperante. Dar ziua buna se cunoaste de dimineata. Se va forma guvernul dar va fi macinat din interior de luptele provocate de interese contradictorii, de lacomia si orgoliile guvernantilor. De suferit vor avea numai cetatenii, oamenii simpli – mai ales – care vor incasa lovitura dupa lovitura neintelegand cui si cu ce au gresit sau/si simtindu-se vinovati fata de urmasii lor ca n-au parasit aceasta tara.

PNL-istii dar mai ales USRPLUS-istii ar trebui sa le urmeze exemplul UDMR-istilor, care intotdeauna “si-au spalat rufele in familie” dovedind alaturi de pragmatismul binecunoscut si deja proverbial, seriozitate, echilibru si chiar un soi de diplomatie care le-a asigurat pastrarea electoratului fidel, inspirandu-i incredere. Astfel, de-a lungul timpului, UDMR-ul si-a dobandit si conservat statutul de formatiune indispensabila in toate guvernarile.

……………………………………………………………………………………………

Nu vreau sa se inteleaga ca nu exista in fiecare partid oameni de calitate, integri, cu simtul datoriei, oameni care s-au “inrolat” in partide animati de cele mai bune intentii. Chiar cunosc cativa, (putini – e drept) astfel de oameni, capabili, ambitiosi si destepti, care in momentul in care imi exprimam scepticismul cu privire la politica practicata de partidul in care au intrat ma contraziceau folosind diferite argumente cu sincera (cred) convingere. Unii dintre acestia, care vrand-nevrand s-au conformat « regulilor interne » au fost rasplatiti cu functii bine platite. Altii au preferat sa-si pastreze nealterata bruma de principii si au facut pasul inapoi.

“Fara hotie ajungem departe!” Asa e … Fara hotia din partide! Dar exista partide fara hoti? Pana acum n-am avut parte de asa ceva si ma indoiesc ca lucrurile se vor schimba prea curand.

Oare cat vor mai rezista bietii oameni cinstiti, sufocati de biruri si mizerii si doborati de povara celor pe care i-au ales, care huzuresc infruptandu-se din munca celor multi? Oare cand se vor (mai) scutura de ciocoii vechi si noi pe care-i cara in spate?

Timpul inca mai are rabdare. Dar cu cine? Ramane sa aflam. Nu peste mult timp se deschide un nou magazin cu sperante. Romani, asteptati promotiile!

Luca N Rezistentu’

18 decembrie 2020

5 noiembrie 2020

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Cuvant inainte de inceputul oficial al campaniei pentru alegerile parlamentare

In mai putin de doua ore va fi 6 noiembrie, ziua in care incepe (oficial) campania electorala pentru alegerile parlamentare si vreau sa fac un scurt comentariu referitor la acest subiect.

Defapt toate discursurile celor de la conducere s-au incadrat perfect intr-o continua logica de campanie, inca de cand au preluat puterea, deci, neoficial ei au fost intr-o continua si asidua campanie.

In perioada premergatoare campaniei oficiale am observat ipocrizia interesat convenabila si viclean practicata in folosul unor indivizi care mint precum respira, a unor oameni mici și nefrecventabili, obedienti si usor de folosit de catre unii care nu doresc nicicum binele acestei tari. Am observat cum aroganta si ironia lor obraznica, servita in forma de paradă etică a denaturat realitatea prin toate felurile de instrumente de analiza asa zis jurnalistica, centrata pe o infama manipulare a maselor.

Faptul ca Supermeditatorul (tarii) – in fapt presedintele onorific al PNL-ului si principalul agent electoral al acestui partid nesocoteste permanent prevederile legii fundamentale, a atacat si ataca in dese accese isterice si defaimatoare principalul partid de opozitie convine de minune celor de la USR-PLUS. Ei, la fel ca PNL-istii, sunt tot niste demagogi oportunisti si fatarnici. Nu vor altceva decat puterea iar faptul ca atentia electoratului este constant abatuta de la problemele reale si ocupata de instigarea insistenta si indelung repetata de catre KWI si guvernanti a poporului impotriva PSD-ului le vine precum o manusa dintr-o piele fina. Astfel, este cu mare usurinta ascunsa adevarata fata si gaunosenia celor din aceasta uniune “instelata”, de circumstanta, numita pompos amagitor si promitator USR-PLUS. Ei, la fel ca majoritatea politicienilor, n-au scrupule, sunt insetati de bani, si vor gasi intotdeauna justificari pentru nerespectarea promisiunilor electorale, care, trebuie sa recunosc, sunt formulate si enuntate impecabil.

Pe de alta parte, electoratul din tara noastra s-a dovedit foarte docil si usor de manipulat. Efectul demonizarii lui Liviu Dragnea este, in acest sens, un exemplu cat se poate de graitor. Nu intru in amanunte, nu spun ca Dragnea a fost nevinovat, nu comentez hotararea instantei care l-a trimis dupa gratii. Spun numai ca daca nu s-ar practica o mizerabila dubla masura, multi dintre cei de la putere, care au ridicat realmente coruptia la nivel de politica de stat, ar trebui sa-i fie acum colegi lui Dragnea.

Dupa metoda cand doi se cearta, al treilea castiga, USR-PLUS-istii stau la panda asteptand si de data asta un rezultat al alegerilor parlamentare care sa le fie favorabil. Pana acum, aceasta tactica simpla si-a dovedit eficienta si, de doua ori intr-un an, un electorat lipsit de variante si, sa recunoastem, si de viziune, i-a asezat la masa bogata a conducatorilor pe unii care nu cu mult timp in urma, abia daca visau la asa o prada. Bazandu-se pe asta ei au anuntat ca si-au pregatit omul pe care sa-l aseze in pozitia de prim-ministru, adica pe Ciolos, desigur. Dar, sa ne amintim ca Ciolos a mai condus un guvern. Un jalnic guvern, care, daca ar fi avut ghinionul unui Covid s-ar fi dovedit la fel de incompetent si de daunator pentru tara ca guvernul Orban.

La alegerile din acest an, frauda s-a dovedit un adevarat modus operandi. In ciuda dovezilor, multe si clare de frauda, conform dorintei (unii spun ca si la ordinul) autoritatilor, in functii au ajuns nu (numai) cei care au fost votati ci mai ales cei trebuia sa iasa castigatori, adica oamenii “de nadejde” ai celor aflati la varf sau ai celor care au vrut sau vor sa acceada in pozitii si mai inalte. La alegerile pentru primari, de exemplu, in ciuda unor dovezi irefutabile, au fost validati in mod absolut suspect (ca sa nu folosesc un termen dur), in pofida reglementarilor legale, vreo trei cetateni (vezi cazurile de la Bucuresti si Sibiu) numai pentru ca asa s-a hotarat la nivel inalt.

Ma tem ca la fel se va intampla si la aceste alegeri parlamentare. Si nu este doar probabil ci si foarte posibil sa fie asa. KWI si guwernerul lucreaza intens pentru asta.

La aceasta problema nu mai ramane decat solutia unui vot masiv care sa aiba ca rezultat o confirmare/legitimare (si) a reprezentantilor opozitiei, pentru ca in lipsa opozitiei, viata electoratului ar ramane (numai) in mana reprezentantilor puterii actuale sau a unei aliante (PNL -USR-PLUS) declarata nedezirabila de catre protagonisti dar necesara si, in cele din urma acceptata, pentru formarea unui nou guvern a carei ultima grija va fi rezolvarea unor probleme stringente ale populatiei.

Pentru a elimina posibilitatea aparitiei unor proteste, folosind pretextul posibilei infectari si al raspandirii virusului nenorocit, puterea a interzis adunarile in grupuri ale oamenilor, sanctionand drastic nesupunerea la aceasta masura. In seara asta, cu putin timp in urma KWI (asezat langa Orban) a anuntat (de la sediul guvernului ? sic!), instituirea unui asa-zis lockdown, formulat ca o decizie guvernamentala care nu stiu cat e de constitutionala. Dar KWI, Orban si guvernul oricum ignora prevederile Constitutiei… Din motive pe care orice om mai istet le intuieste, cei doi nu si-au permis sa anunte instituirea starii de urgenta.

In scopul supunerii si al dezbinarii au fost instaurate restrictiile, controlul strict, ura, frica, egoismul si delatiunea.

Oamenii se dezumanizeaza vizibil si ireversibil, dezbinarea a devenit scopul conducatorilor si, din pacate, principala caracteristica a poporului (supra)vietuitor al Romaniei.

Nu intentionez sa dau lectii de civism electoral, nu spun ca opozitia actuala este formata numai din oameni de bine, dar, pe cei care-mi citesc articolele ii sfatuiesc (imi permit!) ca inainte de a vota sa-si imagineze ce ar insemna o viitoare guvernare in care opozitia sa fie foarte slab sau deloc reprezentata. In acest caz, cu buna (sau mai putin buna) stiinta, din orgoliu, din nepasare sau dintr-o asa zisa lipsa a alternativelor, electoratul si-ar pune viitorul la cheremul PNL si USR-PLUS si ar contribui la consolidarea unei dictaturi (instaurata deja) care cu greu (aproape imposibil) va putea fi inlaturata. Ar urma multi ani de mizerie, sfidare, batjocura si umilinta si teroare pentru cei multi, care si asa o duc din ce in ce mai greu.

Intelepciunea veche a romanilor ne spune ca nu trebuie sa punem toate ouale in acelasi cos si viata a dovedit cat de mult adevar este in aceasta zicere.

Trimiteti in parlament oameni cinstiti si capabili. Cautati-i in toate partidele. Va asigur ca inca mai exista astfel de oameni. De rezultatele la parlamentare depinde (si) componenta noului guvern.

In perioada care urmeaza, tara va fi foarte greu de condus, de administrat. Vor fi ani de criza, cu multe probleme grele, ani de sacrificii, marcati de necesitatea unor schimbari majore. Obiectivul “O romanie fara hotie” se poate mai usor realiza cu un parlament mai curat, cu un nou guvern de coalitie, populat (numai) de oameni de calitate, cu minti luminate, NESANTAJABILI, indiferent de partidul din care fac parte, nu de panglicari habarnisti dar infatuati si hoti ambitiosi care n-au decat un singur scop in viata: sa parvina. Exista deja si va mai exista inca patru ani in fruntea tarii un personaj controversat dar investit cu increderea unei parti a populatiei de care, practic, lui nu-i pasa. E suficient. Ajunge!

Asadar, animat de speranta unui echilibru intre puterile politice, imi asum riscul de a fi injurat de unii si acuzat de partizanat, si, ca in nicio alta ocazie, va indemn ca la aceste alegeri sa “dati o sansa”si unora dintre reprezentantii actuali ai opozitiei, desi in acest moment opozitia (sigur ca) nu este la inaltimea asteptarilor. Va fi mult mai bine asa. Nu va sabotati viitorul! Votati ca si cand senatorii si deputatii care va cer votul ar veni la un interviu pentru a deveni angajatii vostri, pentru ca parlamentarii asta trebuie sa fie. Ascultati-i cu atentie, judecati-i cu mintea voastra dupa faptele de pana acum, alegeti-i pe cei buni. Celor mai onesti acordati-le increderea voastra. Ei va vor reprezenta. Unii dintre cei pe care-i veti trimite in parlament va vor dezamagi dar cel putin nu veti regreta ca n-ati incercat …

Fara acest echilibru soarta Romaniei va fi, si de asta sunt sigur, un dezastru.

Luca P Artizanu’

5 noiembrie 2020

17 septembrie 2020

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Impostura conducatorilor si complicitatea naiva (sau nu) a sustinatorilor (lor)

Armele cu care lupta azi cei de la putere sunt rudimentare si mizere. Dar eficiente. Ura si minciuna sunt aceste arme. Ele si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului. Multe razboaie au pornit din cauza urii. Multi oameni au murit si vor mai muri din cauza minciunii.

Mare parte a societatii este usor de influentat si actioneaza “la comanda”. Adevaratii hoti striga “hotii !” iar acea mare parte a societatii pare sa asculte de cei care striga (mai tare).

De ce se intampla asa? Pai, e simplu: Cultura maselor este una precara, oamenii uita repede, sunt “rabdatori” si creduli si, mai ales, tentati sa urmeze indemnul celor care le promit ceva.

De cultura democratica, la romani, aproape ca nici nu poate fi vorba. Iar lipsa culturii democratice duce la erodarea iremediabila si, in final, la disparitia fragilei democratii romanesti. Mie mi se pare ca romanii inca nu realizeaza imensul si destul de apropiatul pericol care-i paste, acela al disparitiei democratiei.

Sunt foarte multi cei care nu realizeaza ca disparitia pluralismului sau anihilarea opozitiei au ca rezultat instaurarea dictaturii. Sunt multi care nu stiu nici macar ce presupun dictatura si totalitarismul.

De fiecare data cand am fost intrebat ce cred despre oamenii politici am raspuns clar ca nu exista politicieni buni sau rai ci doar politicieni, ca cei care intra in politica n-o fac din dragoste si pretuire pentru semeni ci numai din dragoste si grija pentru ei insisi.

Niciodata n-am afirmat despre actuala (si subreda) opozitie ca ar fi cu mult mai “breaza” decat puterea, ca e fara pata. Nu cunosc, din pacate, niciun politician neprihanit. Sunt convins ca daca mai exista oameni de buna credinta, acestia n-au ce cauta in politica.

…………………………………………………………………………………………………

Asta a fost motivul principal pentru care am refuzat sa intru in politica. Nu m-am facut frate cu nimeni ca sa trec puntile din viata. Am o sora. Sunt (numai) fratele ei… Al nimanui altcuiva.

Eu stiu ce inseamna lipsa pluralismului, “politica partidului unic”. Multi nu stiu, multi (dintre cei mai in varsta) poate au uitat…

In lipsa unor rezultate concrete, reale, succesul (amar) al puterii de azi e intemeiat exclusiv pe slăbiciunea si complicitatea opoziţiei dar si pe sprijinul unor semeni de-ai nostri mai usor de pacalit. Si cei aflati la putere stiu asta foarte bine. De aceea sapa continuu cu ghearele si cu dintii la temelia opozitiei, pentru a o darama si ingropa (definitiv) ca sa nu mai aiba cine s-o traga de maneca pentru nenumaratele nelegiuiri. De aceea ii amagesc mereu pe sustinatori cu promisiuni desarte.

In Romania domneste impostura. Numai cine nu vrea nu accepta, numai cine e orb nu vede si numai cine nu poate, nu intelege.

Care impostura?

Impostura imbuibatului viclean, caruia ii pute orice tanguire a amarasteanului din randul (po)pulimii.

Impostura sobolanului nesimtit, aia plina de miezul unei superioare dezaprobari la adresa oricarei opinii care nu coincide cu “crezul” sau.

Impostura parvenitului grobian, care are cacat in meniul zilnic si a ostenit de cat de mult si de apasat a pupat in cur pentru a urca “pe scara valorilor”, dar care sustine ca a ajuns in fruntea bucatelor numai datorita meritelor si desteptaciunii lui.

Impostura sarlatanului narcisist si pervers, care ascunde o mai rafinata urzeala, din fibrele urii fata de cei care-l cunosc (deci stiu cine e cu adevarat).

Impostura tradatorului de neam si tara, alunecos, impertinent si las, executant al ordinelor din afara, care foloseste dubla masura si lupta cu mojicie impotriva celor care l-au ales.

Sigur ca am enumerat numai acele fete/moduri de manifestare a imposturii care mi-au venit acum in minte. In realitate sunt mult mai multe.

Eu ii apreciez pe cei care demasca impostura.

Imi plac cele trei femei care, nu numai in efervescenta acestei perioade de campanie, si-au demonstrat spiritul combativ si luciditatea (judecatii), emitand cu real talent, unele idei interesante si utile sau scotand la iveala potlogariile unor adevarati impostori.

Cumva ele si-au luat sarcina pe care o avea media, a carei bunavointa a fost cumparata de conducatori cu banii care trebuiau sa ajunga la alegatori.

Am vazut ca multi “oameni seriosi” le critica pe cele trei, acuzandu-le ca fac nu stiu ce, ca sunt platite de nu stiu cine… Multi sunt dintre acei “oameni seriosi” care si-au afirmat cu alte ocazii toleranta fata de unele dintre faptele de care le acuza acum pe ele … Criticii lor sunt cei care-si exprimau prin Piata Victoriei, urland, “opinia politica” (cum i-ar spune un mare si iscusit “profesor”, ocolit de ghinion, ajuns sus, sus de tot). Acesti “oameni seriosi” nu sunt capabili sa inteleaga (sau nu vor) ca atat timp cat nu afecteaza pe nimeni, e treaba acestor femei (si numai a lor) ce sunt si ce fac cu si in viata personala.

Si … eu nu cred ca ele sint platite de vreeun partid (imi permit aceasta aroganta), cum cred despre altii, care au ca unica ocupatie latratul aproape zilnic la adresa “ciumei rosii”…

Am mai scris ca apreciez unele “manifestari”, ca exercitiu democratic. Le apreciez cand dau glas unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate, cand sunt pertinente, sincere si (cu adevarat) spontane…cand nu sunt determinate sau influentate de diferite instigari.

Faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea (in locuri publice sau nepublice) reprezinta un drept de netagaduit, castigat cu sacrificii, pe care, sper din toata inima ca romanii sa nu-l piarda.

Ca daca-l vor pierde va fi vai de viitorul lor!

Luca Pitesteanu’

16 septembrie 2020

1 iulie 2020

luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Tara arde-n pandemie, chelu-si cauta tichie

Desi i se sugereaza de catre PSD ca cel mai simplu si mai eficace program de relansare economica este “Nu mai furati”, guwernerul a anuntat ca deseara (isi) va prezenta “Planul National de Investitii si Relansare Economica”, intr-un cadru select, la Clubul Diplomatic.

Adica, in traducere neselecta, Orban va da citire documentului si cativa ministri vor sustine (scurte) alocutiuni, urmate de un scurt cuvant de incheiere rostit de invitatul de onoare – KWI.

De obicei acest gen de comunicari, mai ales cele cu teme economice, se desfasoara la sediul Guvernului, nu in frumoasa gradina a unuia dintre cele mai selecte cluburi din tara. De aceea, acest eveniment seamana cu un soi de “binemeritat” team building pentru neobositii si destoinicii nostri conducatori, organizat de un guvern care ne-a aratat deseori ca daca nu-i fudul parca nu-i guvern destul si ca, oricum, austeritatea, izolarea si celelalte restrictii sunt numai pentru amarata de “populime”.

Dupa cum ne-au informat “organele de presa”, Presedintele a convocat acum o saptamana la Cotroceni, mai multi ministri, pentru a lucra impreuna la zamislirea importantului document. Adica sa lucreze in echipa. Si au lucrat, au lucrat, si da-i, si da-i, pret de vreo doua…”ciasuri”. Productivi, ce sa zic, ministrii nostri, mester si eficient (cum il stim) supervizorul!

Sigur ca dupa ce va fi prezentat ambitiosul “Plan” va urma un set consistent de acte normative care vor stabili si facilita modul in care vor fi puse in aplicare prevederile documentului. Va fi o efervescenta creativ-lucrativa destul de convingatoare, care va dura pana in prag de alegeri. Scopul acestei efervescente: sa mai pacaleasca o data o partea naiva a electoratului, cea dispusa sa voteze cu oricine altcineva, numai cu ciuma rosie nu. Si aceasta “masa electorala” “va vota din nou cu speranta de mai bine”…

Este interesant, totusi, cum se pune la cale aceasta actiune de manipulare in scop electoral.

Pai cum sa relansezi economia cand sustii ca nu poti comunica momentul renuntarii la restrictiile care au distrus tot ce mai misca in domeniul economic inainte de criza? Intreb si eu. Chiar atat de mare sa le fie tupeul incat in mod deliberat si cat se poate de cinic sa insulte orice forma a inteligentei acestui popor (atata cat mai este – si inteligenta si popor)?

Ne vor spune, oare, cei care vor cuvanta cum (pentru a-si indeplini sarcina de punere in aplicare a “kurzarbeit”), statul va continua sa se imprumute la dobanzi mari pentru finantarea unei parti a salarului platit bietului angajat, preluand practic, o parte din efortul financiar de salarizare facut de corporatii, in scopul de a mentine in limite “rezonabile”, nivelul somajului,cel putin pana la alegeri?

Ne vor spune cat va costa caldura la iarna?

Ca se va alege praful de sistemul de invatamant?

Ca infractionalitatea a ajuns la un nível inacceptabil pentru o societate normala?

Ca mor sclavii pe care i-au trimis sefilor lor europeni pentru a-i exploata rentabil, “la sange”?,

Ca in Romania coruptia a depasit orice inchipuire de cand sunt ei la conducere si ca ce se intampla pe vremea lui Dragnea era o joaca de copii?

Ca se va prabusi iremediabil nivelul de trai?

CA N-AU FACUT NIMIC BUN PENTRU OAMENI SI PENTRU TARA ASTA, ci numai pentru ei si acolitii lor?

Cu siguranta, NU!

Ne vor spune, in schimb, din nou ce eforturi de Sisif face actualul guvern pentru a majora cu 10% (nesemnificativ) pensiile celor care dupa o viata de munca abia au bani sa-si plateasca intretinerea si medicamentele. Sau cu ce sacrificii va majora pana la urma (tot nesemnificativ) alocatiile pentru copii …

Ii vor amagi din nou pe unii mai creduli, cu planuri de relansare a infrastructurii de orice fel, care vor fi abandonate dupa alegeri, Atunci se vor mai “misca” numai cele cateva investitii aflate deja in derulare, lucrari pe care le-au primit in diferite stadii de realizare impreuna cu “greaua mostenire”?

Unindu-si buricele degetelor, in semn de superioara si indulgenta competenta, Orban se va lauda din nou cu realizarile sale si va explica cu un aer solemn, cat de buni sunt ministrii si cat de mult muncesc ei pentru poporul asta.

Tertipurile pe care le pun la cale vor fi ambalate tacticos in poleiala unor masuri benefice,optimiste. KWI va lua si el pozitia solemna si convingatoare si va confirma ca guvernul lui “fa-ce o trea-ba bu-na”, ca masurile pe care le-a adoptat acest guvern au avut la baza prognoze calculate cu rigoare stiintifica…ca-ca, ca-ca ..

…………………………………………………………………………………………………….

Fara a fi , totusi, un bal mascat, va fi o mascarada cu staif la care vor primi acreditari numai jurnalisti cuminti, de casa, care sa nu deranjeze cu intrebari incomode. Dupa ce vor fi triate cererile de acreditare vor fi anuntate si datele de satelit, astfel incat sa fie evitata orice posibilitate de tulburare a evenimentului cu “incidente indraznete”. Seara, media aservita, va trambita relatari elogioase … etc. …

Despre costul evenimentului, ce sa zic? Am fost si eu in viata asta, (in calitate de invitat) de doua ori la CDB (si in gradina si in restaurant). Locul are clasa, este deosebit, servirea ireprosabila. Preturile, normal, mari (pentru omul de rand). Cred ca la intalnirea de deseara pretul va fi unul pe masura importantei evenimentului si a participantilor. El se va situa intre piscatura de purice pentru un demnitar care face afaceri cu masti si o criza cardiaca pentru un pensionar. Daca ar fi, totusi sa apreciez un pret mediu, acesta ar fi aproximativ echivalentul a 150 de Euro pentru o persoana, dar se poate sa fiu departe de realitate deoarece nu cunosc menu-ul cu care se vor delecta Inaltii. Oricum, pentru pastrarea unei aparente de “normalitate” nu cred ca se va consuma sampanie Moet sau whisky Lagavulin (ca la mica petrecere din biroul Premierului).

Alt motiv pentru care e greu de apreciat un pret “per capita” ar fi ca pana la aceasta ora, cel putin, nu a fost comunicat ce va fi defapt aceasta intalnire, sub ce “forma” va fi ea organizata. Nu a fost anuntata recomandarea tinutei obligatorii.

Deoarece incepe la orele 18, este exclus sa fie un brunch-casual (care se poate prelungi pana cel mai tarziu la orele 16). Nici garden party. Nici dineu nu pare ca va fi. Cina – nici atat. Cred ca, mai degraba, acest team-building va fi un fel de cocktail care va incerca sa transmita un soi de degajare conferita de siguranta “lucrului bine facut”. Figurile tuturor vor fi cele umane, luminate de zambete binevoitoare, exersate in oglinda de acasa si “recapitulate” ,din cand in cand, in cea din toaleta restaurantului. Atmosfera se va dori destinsa, cu o usoara tenta de rafinata sobrietate si echilibru intre eleganta si confortul vestimentar.

Se doreste si probabil ca va fi un eveniment memorabil. Ca o tichie de margaritar pe teasta lucie a unui amarastean cu alopecie totala. Cronica.

Vom vedea cu toti deseara! La televizor, bineinteles. Vom petrece o seara reusita prin reprezentantii nostri, adica prin EI.

1 iulie 2020

Luca N Acreditatu’.