Populatia globului a atins cifra de 7 miliarde, schimbarea sociala s-a accelerat sporind presiunile de tot felul, intensificand declinul economic si accentuand problemele de supravietuire. Omul va deveni mult mai preocupat decat pana acum de gasirea modului optim de supravietuire. In curand pragmatismul va capata proportii nemaiintalnite.
Vom asista la o deplasare/migrare masiva a populatiei a carei majoritate va saraci in mod vizibil. Oamenii se vor refugia in tari in care situatia li se va parea mai putin tulbure. Stabilirea in „state” nu va mai reprezenta insa o tentatie, America, nemaiavand (nici ea) resurse financiare indestulatoare. Criza este de pe-acum evidenta si acolo. Nu va mai trece mult timp pana cand Statele Unite vor depinde de China iar daca nu va incerca o alianta cu Rusia si Turcia (utopica dar singura, dealtfel, varianta salvatoare), Uniunea Europeana isi va pierde autoritatea si va fi compromisa.
Nu cred ca ar trebui sa ne mire prea tare daca la un moment dat vom constata aparitia unor noi moderne si subtile forme de lagare de munca, administrate de nemti.
Politicile si strategiile vor trebui gandite pe termen scurt si revizuite mai des.
Legea va pierde teren in fata inventivitatii umane. Numai boii (conform proverbului) se vor opri in fata barierelor legale. Conflictul dintre minoritati, va degenera in violenta si in consecinta, intrunirea majoritatii va fi din ce in ce mai greu de realizat.Insasi principiul majoritatii, care a insemnat intotdeauna o sansa pentru cei saraci,(ei reprezentand majoritatea), va cadea in derizoriu existand chiar posibilitatea de a fi pulverizat…
Din cauza ca societatea a coborat in mod foarte periculos gradul de suportabilitate a normelor sociale, in dorinta sa de autoconservare, omenirea va deveni (instinctual) mult mai agresiva decat este in prezent .
Singur si lipsit de aparare, omul se va afla mai mult decat oricand in fata fortelor oarbe ale instinctului si ale agresivitatii. Multe dintre valorile acceptate ca esentiale vor fi rand pe rand rasturnate. Buna credinta si indulgenta (comportamentala) nu vor face exceptie si vor contribui sistematic si din ce in ce mai pregnant la instaurarea unui sentiment general de precaritate existentiala. Este insa posibila, chiar daca mai putin probabila si varianta in care (paradoxal), desi limita suportabilitatii acestei situatii grave va tinde catre zero, spiritul protestatar sa se diminueze si el simtitor, lasand locul unei apatii morbide, plina de egoism si lasitate, de natura sa elimine orice posibilitate de masificare din societate, cu consecinta deplorabila de asumare fatalista a unui destin potrivnic…
…Desi absolut totul va deveni posibil de vandut si de cumparat (chiar si unele dintre constiinte), profiturile se vor diminua simtitor…
Sistemul bancar acompaniat de cel corporatist a ruinat si continua sa ruineze viata omenirii. (Pana cand?)
Economia monetara va pune in pericol economia reala si nu cred ca e prea departe ziua in care va deveni certitudine faptul ca in acest haos, numai bancile vor avea sanse reale de supravietuire. Spun asta deoarece va exista intotdeauna speranta si incercarea disperata a unei redresari economice, imposibila fara creditarea masiva a corporatiilor, care, lacome si inglodate in datorii, se vor lupta de data asta chiar pe viata si pe moarte si inghitindu-se una pe cealalta se vor imputina drastic…
…Existand o masa imensa si un aflux important de salariati framantati de indoiala si nesiguranta, sistemul salarial va inregistra un recul important. Omul va accepta cu incrancenare in schimbul muncii sale orice i se va oferi iar oferta nu va fi deloc generoasa, fiind afectata de inflatie, cresterea impozitarii, devalorizarea monedei si bineinteles de obisnuitele si (dovedit) ineficientele „taieri”. Salariatii vor fi foarte ieftini, saraci si usor de manipulat si santajat.
Spiritul de revolta se va „interioriza’’ facandu-i pe oameni sa injure (in gand) si sa continue sa munceasca, cu dintii stransi, intr-o continua frustrare. Puterea sindicatelor (cate/daca vor mai rezista/rezista) va fi neglijabila, fiind sabotata mai ales din interior. Metodele represive se vor diversifica si vor fi categorice si mult mai dure, capabile sa descurajeze orice (cat de mica) revendicare sau manifestare a nemultumirii.Pana la momentul, sper, destul de indepartat (peste vreo zece ani), cand si putinele corporatii ramase vor sucomba, stresul salariatilor lor va deveni cronic. Petrecandu-se prea tarziu, actiunea categorica unita, la fel ca resemnarea personala, ma tem ca vor avea acelasi rezultat deplorabil. Soarta omenirii este, din pacate, pecetluita…
…Amintesc ca miscarea protestatara impotriva bancilor si a sistemului corporatist care a avut loc nu de mult pe Wall Street a avut ca unic rezultat arestarea TUTUROR celor 700 de manifestanti.
Este evident ca in aceste conditii dure si rezultatele activitatii din organizatii vor avea serios de suferit, din cauza scaderii interesului comun si al devotamentului real al salariatilor, „colectiv unit” sau „spirit de echipa” vor deveni in realitate doar niste simple asocieri de cuvinte, lipsite de substanta.
Organizatiile vor intampina mari dificultati in a pastra in colectivele lor loialitatea si coeziunea. Fiecare salariat va incerca sa ia pentru sine atat cat va putea si de pe unde va apuca, facind rabat de la orice principiu de corectitudine, clamat intens pe toate caile.
Desi invatamantul va fi cu mult mai scump si calitatea lui se va diminua continuu, investitia organizatiilor in pregatirea oamenilor pe care-i au deja (in spiritul pastrarii specialistilor formati), trebuie sa fie in permanenta un obiectiv prioritar. Avantajele acestei investitii nu vor aparea rapid, dar vor fi remarcate, uneori chiar remarcabile. Intr-o lume în care aproape totul e controlat de computere, efectele atacurilor cibernetice asupra computerelor din corporaţii, din armată sau din guverne se vor agrava si deoarece ca orice sistem nici sistemul cibernetic nu e perfect, mai devreme sau mai tarziu va trebui restartat(neputand sa fie nici distrus nici oprit in totalitate). Scriind, ma gandesc cu groaza la cat de straniu suna „”sistemul cibernetic nu mai poate fi oprit””
Cu tristete afirm ca la toate cele de mai sus se va ajunge in definitiv din cauza nepasarii fiecaruia dintre noi. Ghidandu-ne dupa zicala ca cel mai destept cedeaza (primul) vom ajunge sa traim toate efectele neimplicarii noastre.
Cam asa vad eu viitorul (apropiat). Astea sunt parerile (nu postulatele) pe care, cu buna stiinta am gasit de cuviinta sa le exprim aici desi stiu ca parerile trebuie sa fie expuse numai atunci cand sunt cerute. Imi asum inca o data riscul de a fi blamat.
Acest articol incarcat de pesimism se bazeaza, din pacate pe concluziile observarii starii de fapt si pe unele dintre lecturile mele despre fenomenele geopolitice si economice mai mult sau mai putin actuale.
Oricum, vom trai (cum vom putea) si vom vedea (ce vom mai apuca). Nu ne mai ramane decat sa speram ca nu vom asista la cozile formate in fata ferestrelor de la etajele superioare ale sediilor corporatiilor, cozi la care sa se aseze pentru a se arunca in gol, disperati, investitorii faliti, ca in timpul crahului din1929.
NOI TOTI AM ALES SA FIE ASA!!!…
Intregul nostru sistem etic trebuie foarte rapid reconfigurat astfel incat lasitatea sa faca loc demnitatii iar supunerea neconditionata – actiunii gandita temeinic…
P.S. Sigur ca mi-as dori din tot sufletul sa n-am dreptate dar sunt dezolat observand cum zi de zi oamenii isi distrug vietile prin propriile lor alegeri, nepasare, incapatanare si mandrie de cele mai multe ori prosteasca.
Luca N Intrebatu’
07 decembrie 2011