…Si cand voi vrea sa fac un pas alaturi de drumul meu ingust nu-mi sta in cale.

Cu sufletul lipit pe-aripi de fluturi, din varf de munti zbura-voi jos, in vale…

Iti voi lasa in ziua cand pleca-voi sa-mi odihnesc o mie de ani trupul

Povara mea de ganduri si de vise, spre a-mi fi usor sa ma-nfratesc cu lutul.

Luca Trecatoru’