Originalitate sau lasitate conformista. Care este varianta castigatoare?

Salariatul deosebit nu poate fi fericit!
Iata una dintre cauze:
Exista oameni deosebiti, capabili, creativi, autentici (in sensul de originali). Nu intotdeauna ei aplica pentru un post la Microsoft, Google sau alte firme de top, unde spontaneitatea si inteligenta sunt cu adevarat factorii primordiali in procesul de selectie ci in corporatii sau firme din esaloane cu nivel (ceva) mai scazut.
Sa presupunem ca un om deosebit este cooptat si vine la noul loc de munca cu constiinta curata, si cu un aplomb necontaminat de spiritul corporatist. Dupa o perioada in care incepe sa realizeze de fapt ce si cum se-ntampla la el la serviciu, are idei pe care doreste sa le comunice si mai ales sa se tina cont de ele. Intr-o naivitate de novice, nu ia in considerare faptul ca activitatea la noul loc de munca este (bine) pusa la punct, formalizata, ca exista deja proceduri, cutume, bune practici, riscand astfel sa fie privit cu neincredere si suspiciune. In unele cazuri ideile si actiunile lui, chiar daca sunt foarte bune, sunt ignorate sau dezaprobate, deoarece prin punerea lor in aplicare ar putea genera atitudini sau procedee care nu s-ar incadra in tiparele consacrate sau ar genera turbulente in desfasurarea „normala” a activitatii.
Descopera ca desi intentia lui a fost una buna, a produs rumoare, deranj sau supararea celor care au muncit (mult) pentru a stabili fagasul normal in care sa curga activitatea astfel incat sa fie asigurat si mentinut un climat de munca sanatos si eficient. Pentru cei care au fabricat proceduri si au validat procese, formalizand chiar si informalul, este greu (chiar daca nu vor recunoaste niciodata) sa renunte la produsul muncii lor sau sa-l adapteze functie de ideile unui nou-venit in sistem. Membrii grupului cu state si responsabilitati mai vechi se vor intreba invariabil: Este necesar si oportun sa incurajam aceasta atitudine (novatoare)? Daca-l acceptam pe Deosebit cu ideile lui cu tot nu cumva ne complicam mai mult decat e necesar? Nu e oare mai bine sa-l ignoram pe acest ciudat, sa-i mai potolim elanul?
Se spune ca rutina nu e buna. Nu prea se spune, insa, ca rutina e „dulce” si comoda…
Astfel, cel nou (Deosebitul) nu va fi acceptat de restul grupului asa cum este ci, pe diferite cai si prin diverse metode i se va sugera alinierea, conformismul ideatic si atitudinal. Autenticitatea lui va fi mai mult sau mai putin voalat, dezaprobata.
Dilema lui poate fi, in aceste conditii, rezumata simplu: Ce fac? Continui sa emit idei sau judecati de valoare riscand sa fiu pus la colt, sau ma conformez asa cum fac colegii mei (cu experienta si vechime in sistem) si voi avea o viata linistita? Raspunsul este simplu!…
Realizand pericolul de a fi marginalizat, in mintea Deosebitului/Ciudatului incolteste ideea ca trebuie sa se autocenzureze pentru a putea fi acceptat, sa nu mai arate ca este ceea ce este sau gandeste, sa fie fals. Din acest moment el va actiona (atitudinal) intr-o arie fabircata, limitata si artificiala. Falsa. Iar falsul nu poate face fericit un salariat original, deosebit, special, cu constiinta si spiritul curate.
Am zis!!!

Luca N’Limitatu’
19 aprilie 2012