(P)omul laudat care sfinteste locul – rolul managerului in(tre) alocarea sarcinilor si realizarea obiectivelor (studiu minimalist)

Planificarea posturilor de muncă se face in vederea realizarii obiectivelor pornind de la  evaluarea importanţei lor, cu scopul stabilirii unei structuri operationale optime, rationale, etice si echitabile, chiar daca teoriei echităţii i se poate reproşa că este încărcată de subiectivism, de multiple conotaţii psihologice individuale. Percepţia individuala a echităţii in îndeplinirea unui set de obiective este o latura extrem de sensibila, obiectivele profesionale fiind realizate de angajaţi-simpli salariati si manageri, care, la rândul lor au obiective proprii.

Adoptarea unei atitudini potrivite va avea consecinţe pozitive asupra bunului mers al unităţii, asupra productivităţii muncii şi satisfacţiei profesionale a personalului. Pentru asta managerul trebuie sa-si asculte si sa-si capabilizeze echipa.

În procesul de repartiţie a personalului functie de necesitati si roluri, managerii se pot confrunta  cu situaţii în care este necesară o clasificare profesională a celor din subordine. În funcţie de obiectivul urmărit, managerul adopta diferite strategii de clasificare şi repartiţie profesională. Deciziile de personal au o importanţă deosebită, eficienţa lor răsfrângându-se asupra eficienţei întregii organizaţii. De aceea este esenţial ca în practica organizaţională să se acţioneze cu responsabilitate şi în conformitate cu standardele actuale.

Fiecare profesie presupune o anumită configuraţie aptitudinală care, daca este judicios exploatata conduce la bune rezultate economice. Pentru alcatuirea aplicarea si expolatarea  strategiilor de orice fel, dar mai ales a strategiilor care vizeaza resursa umana, este nevoie de manageri buni.

Este foarte important, am mai spus-o si cu alte ocazii, ca salariatul sa fie convins ca are de invatat de la managerul sau. Sentimentul salariatului ca are un sef care mai are multe de invatat este demobilizator si frustrant.

Eficienţa unei strategii (de selecţie) trebuie apreciata functie de beneficiul realizat în urma aplicării sale.

Deciziile manageriale (de personal) pot fi organizaţionale şi individuale.

Scopul acestora este utilizarea raţională a forţei de muncă şi, repet, creşterea productivităţii. Cele două tipuri de decizii sunt relaţionate la fel cum sunt corelate orientarea şi selecţia profesională.

Pornind de la analiza muncii, managerul poate identifica elementele relevante din componenţa unei profesii care fac posibilă definirea unui anumit eşantion de comportament ce permite alegerea persoanei potrivite pentru profesia/sarcina respectivă.

Munca managerului, de proiectare şi coordonare a activităţii urmăreşte să realizeze  o compatibilitate între caracteristicile persoanei (aptitudinile sale) şi cerinţele operationale, fără favoritism sau în mod preferenţial, in vederea unei valorizari optime a mijloacelor si resurselor.

Această compatibilitate, bazata pe convingere, asigură eficienţa unei persoane în realizarea activităţilor sale de muncă.

In determinarea acestei compatibilitati trebuie luate in calcul multe insusiri. Cred ca cele mai importante sunt: conştiinciozitatea, stabilitatea emoţională, agreabilitatea, autocontrolul, prudenta, pragmatismul, responsabilitatea. Daca acestor insusiri li se mai adauga: buna cuviinta, curajul, deschiderea spre experiente, extraversia, sansele de reusita si performanta sunt reale. Imi place o definitie noua,care spune ca „Performanta este alcatuita din motivatie si abilitati, moderate de constrângerile situationale”. Din pacate, insa, daca privim cu realism, in aceasta perioada, acest buchet de insusiri si abilitati (pe care le-am amintit mai sus) este greu de identificat la o singura persoana. Cat despre motivatie si mai ales despre motivare, perioada actuala, este clar ca nu ofera, cele mai bune auspicii. In aceste conditii, rolul managerului devine primordial.

Omul ales sa fie manager trebuie sa fie:  inteligent, sociabil, asertiv, ambiţios, energic, cooperant, plăcut, prietenos, sigur, de incredere, realist in privinta propriilor calitati si defecte, capabil sa intretina relatii constructive prin integrarea coerenta in procesul muncii,  trebuie sa poata desfasura o activitate orientată în mod explicit spre realizarea unui obiectiv (comun), al intregii echipe din care face parte; sa actioneze cu responsabilitate ca bun cetatean/membru al unei organizatii.

In ceea ce priveste capitalul de informatie al organizatiei, pozitia managerului fata de circuitul si fluxul informational trebuie sa fie una participativa, chibzuita, ordonata, disciplinata.

Principala sarcina trasata de manager pentru angajati este sa intretina in mod constant standarde inalte de etica in afaceri, de calitate si chiar (de ce nu?), de excelenta, de aceea este important ca managerul sa-si insuseasca  in primul rand respectarea obligatiei de a lua masuri de precautie si control, astfel incat informatiile interne, sa nu ajunga in atentia unor persoane neautorizate.

Comportamentul personal si cel de afaceri trebuie dirijate in concordanta cu cel mai inalt grad de conduita etica iar ca sa poata convinge, managerul trebuie sa furnizeze/disemineze permanent exemplul personal.

Pentru a proteja reputatia si asigura conformitatea cu legile in vigoare, cu regulile si politicile companiei, orice incalcare a acestor etici trebuie tratata cu seriozitate de catre conducerea organizatiei. Trebuie ca managerul sa aiba zero toleranta in privinta respectarii legilor – deci trebuie sa le cunoasca, sa anticipeze rezultatele actiunilor si directivelor lui. In ceea ce priveste stima si respectul – in afara de respectul pentru propria persoana, pentru un manager bun este esential respectul fata de cei din jur.

In asteaptarea din partea salariatilor a respectului formal al normelor si procedurilor este nevoie de un anumit nivel de responsabilitate. Fara intârzieri, absenteism, randament scazut sau conformism pervers in detrimentul performantei adevarate.

Unele organizatii si-au setat ca principala valoare principiul de cooperare in detrimentul competitiei interne, dorind ca organizarea muncii sa se faca numai in functie de scopurile de atins si de programul de realizat, incercand astfel sa imprime o stare de spirit orientata (in primul rand) spre rezolvarea problemelor (inerente). Dar, precum stim, exista egoism, invidie, interese, “pile”. Un manager abil trebuie sa le aibe in vedere si sa incerce prin metode specifice sa le tempereze pe toate, fiindca fiecare dintre ele genereaza un anumit gen de concurenta.

Orice manager, indiferent de pozitia in organigrama sau misiunea postului, in contextul strategiei, are un obiectiv de atins si nu-l poate atinge singur, ci numai cu ajutorul echipei pe care si-o formeaza sau o are la dispozitie. Trebuie sa fie realist in privinta lucrurilor pe care le poate schimba.

Nu are multe posibilitati de abordare a problemei: poate fi autoritar, permisiv, democrat dar mai ales ferm…

Fermitatea este elementul de capatai desi este in cele mai multe cazuri generatoare de conflict, opozitie si desolidarizare, de ostilitate sistematica sau inertie, deseori incurabila. Managerul trebuie sa formalizeze si sa instituie reguli dar si sa creeze conditiile de aplicare a regulilor.

Chiar daca majoritatea specialistilor nu considera ca e intelept sã faci concesii, ele isi au rolul lor. S-au facut si se vor mai face. Orice bun manager stie asta si trebuie sa actioneze in consecinta, cu chibziunta.

Echipa buna il face pe manager mai bun, mai eficient, il mentine “cu picioarele pe pamant” iar managerul bun, convingator, face echipa puternica si competitiva.

Trebuie ca membrii echipelor si managerii sa impartaseasca teluri commune sã creada in aceste teluri, sa creada in intentiile bune ale celorlalti (cel putin pana la proba contrarie).

Orice om este (si isi este) un manager.

Orice manager adevarat este OM si modelator de OAMENI. El cauta fapte, analizeaza, examineaza, constientizeaza, calculeaza, evalueaza, anticipeaza, ia decizii, sesizeaza consecinte si oportunitati. sesizeaza amanuntele, vede  ansamblul; dar nu se lasa coplesit nici de amanunte, nici de ansamblu. Filozofia lui de viata trebuie desavarsita prin experienta si munca si (poate) mai putin prin lecturi recomandate.

Managerul a existat dintotdeauna peste tot. Desi nu a fost inventat el a fost (si s-a) reinventat mereu, in locul potrivit, la momentul potrivit. Locul actiunii unui manager  a fost si este “aici” iar momentul “acum”. De aceea managerul care “pleaca de jos”, (re)inventandu-se periodic, dovedeste eficienta in comparatie cu cel care este “uns” pe criterii subiective.  Managerul nu trebuie sa fie (neaparat) “pomul laudat” desi trebuie sa-si imparta “roadele” cu ceilalti; ci cel care “sfinteste locul”…

In concluzie: adevaratul manager (- repet), acela care impune respect, apare dintre aceia care au respect pentru sine, ii respecta pe cei din jur si-i convinge si pe ei sa se respecte, este sincer cu sine, cu colegii si cu superiorul sau, este serios, constructiv, gaseste solutii practice pentru imbunatatirea activitatii.

Daca este constiincios, placut, generos si respectuos devine respectabil. Iar daca e respectabil, sfiinteste locul.

11 iulie 2011

Luca N’ Inventatu’