Reforme diforme. Fond fara contur.

Prin „reforme” scumpe, din  ’89 pana azi, edificarea noii civilizații „moderne” s-a realizat in mare masura prin adoptarea unor  „forme”, provenite din occident. In goana dupa „emancipare” si reformare, nu s-a mai analizat impactul si posibilele efecte (negative) pe termen mediu sau lung, ale acestor „forme” asupra „fondului” societatii romanesti sau, mai simplu: daca „formele” de import vor incadra cum se cuvine „fondul” existent si vor configura astfel structuri instituționale benefice, socialmente eficiente.

Din interes, obedienti si servili, politicienii nostri au fost bucurosi ca pentru o mana de arginti, sa se puna in slujba occidentului, sa-i serveasca interesele – importandu-i „formele” intr-un dispret grobian fata de tara noastra si de popor. Politica se face in orice loc, la noi sau aiurea…numai din interes. Acesta este un fenomen care, ne place sau nu, se situeaza in ceea ce numim „normalitate”.

Reprezentatii celei mai mari parti a structurilor institutionale importante sunt implicati direct sau indirect in politica. Iar politica nu este pentru oameni neprihaniti.

Este daunator ca in politica si mai ales in (actuala) guvernare sa fie implicati oamenii cu instructie precara, care sa-si urmareasca animalic propriul interes, dar, credeti-ma nici cu asa-zisele elite din „opozitia” de azi nu-mi e rusine… Acum multi ani, cand am studiat teoria formelor fara fond, mi s-a parut o „descoperire” extraordinara. Azi, din pacate, simtind-o peste tot, mi se pare doar o concluzie de-a dreptul „la-ndemana”, banala, prin aplicabilitatea si actualitatea ei.

Politic-vorbind, tot ce traim sau ne inconjoara (acum) se poate raporta la aceasta teorie a formelor fara fond.

I-as ruga (daca n-ar fi in zadar) sa-mi ierte nepriceperea si impertinenta de a denatura oarecum teoria formelor fara fond, pe maestrii Maiorescu, Eminescu, Kogalniceanu, Russo sau Hajdeu…precum ii rog sa ma ierte si pe cei care poate vor citi aceste randuri impregnate cu pesimismul meu cronic (sper ca nu si contagios).

…Cum sa traim intr-un „stat de drept” vitregit de separatia puterilor? Sub ce forma? Cum sa se „mai” formeze un pol de credibilitate cand ura, prostia, demagogia, ipocrizia si dubla-masura, sunt, in fond – ele insele, generalizate?… Cum?…cand multi dintre conducatorii nostri aflati in tara, sau care ne reprezinta in afara sunt „suspecti” (cel putin din punct de vedere juridic)?

S-a ajuns prea departe cu impostura. Dependenta Romaniei (vandute) fata de occident este reala, in fond, si se manifesta in(tr-o) forma inrobitoare. Hotararile importante sunt si ele importate si sunt puse in aplicare cu sarg umilitor, de catre oamenii nostri politici (alesi). Mai toate – asa-zisele reforme din economia si societatea romaneasca s-au dovedit respingatoare, dezolante, mult prea dezavantajoase pentru romani.

S-au perindat pe la conducere toate formatiunile politice. Toate au fost cand la putere, cand in opozitie, si nu numai „de forma”.  Rezultatul: „pe fond” il vedem…daca vrem!

Aud acum ca cei aflati la putere fac in fond, numai abuzuri mascate in „reforma”. Noaptea, ca hotii. Desi declara (de forma) ca vor binele natiei. In fond, niste  nemernici (!?)

Cei din opozitie nu contenesc cu criticile. Dar ei cine sunt? Niste ipocriti neputinciosi (?!), in fond, niste instigatori iresponsabili(?!)… care, cum altfel (?), se declara (si ei) bine intentionati (!?)…De forma(!?)….

Deosebirea dintre famiglia puterii si cea a opozitiei pare sa fie acum numai aceea ca famiglia opozitiei, cand a fost la putere, a facut „reforme” ziua, in amiaza mare, (fara sa stea peste program). Sa intelegem ca daca n-a iesit in strada, poporul a fost de acord cu toate masurile luate in perioada guvernarii anterioare(?)…

Manifestarile democratice anti-sistem din Piata Victoriei, cele din vecinatatea Palatului Cotroceni, precum si cel de-al doilea „Fenomen Pitesti” au avut un numitor comun: dezbinarea prin manipulare si prin exploatarea superficialitatii unor cetateni – in esenta corecti. Mie mi-au amintit de miscarile de strada din Grecia.

Iar daca in „imaginarul colectiv” la Piata Victoriei, manifestarile au fost percepute, ca forma, curate si civilizate (cu putine exceptii), in fond – „triste” si fara un obiectiv clar conturat si temeinic exprimat si argumentat, cele de la Cotroceni si cele de la Pitesti au fost percepute ca isterice si mizere – in fond, iar in forma – ingrozitoare si dezumanizante, cauza fiind tocmai obiectivul-scop, urlat (necivilizat), din toata fiinta.

Sa fie clar, eu apreciez manifestarile ca exercitiu democratic, faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea in locuri publice reprezinta un drept de netagaduit. Le apreciez cand sunt cu adevarat spontane…cand nu sunt influentate de rezultatul unor instigari ci al unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate.

Imi permit o intrebare retorica, pentru care voi primi injurii:  De ce grupurile protestatarilor (indiferent de optiunea politica) n-au manifestat intr-un singur loc, pe principiul „unitatii in diversitate”?

Aceste demonstratii  NU SUNT CREATIA UNORA SAU ALTORA DINTRE POLITICIENI CI A TUTUROR POLITICIENILOR!…

Sigur, o tara in care oamenii nu sunt uniti ci „montati” unii impotriva celorlalti prin dezinformari bine ticluite in laboratoarele de comunicare ale unor consultanti extrem de scumpi, e mai usor de „strunit”. Intr-o astfel de tara e mult mai usor de furat.

In situatia actuala, prezentarea unui referendum ca solutie echidistanta si echitabila este un demers foarte costisitor, inutil si pervers. In fond – o ambitie inepta. Dealtfel exista experienta unui referendum de rezultatul caruia nu s-a tinut seama. Cel cu numarul de parlamentari… N-am vazut nicio demonstratie ampla de revolta, generata de nerespectarea dorintei populare (de atunci)… Si daca tot veni vorba de demonstratii: cu tot respectul, cei care au participat la ultimele proteste mai aveau, numai anul trecut, cel putin doua ocazii de a iesi in strada sa-si clameze principiile si sa condamne masurile luate (prin OUG) de guvernul anterior…

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Credeti ca exista cineva printre muritorii de rand, care sa-si doreasca sa traiasca intr-o tara fara cercetati penal pentru abuz in serviciu sau pentru fals, cu infractori care să nu restituie banii obținuți prin savarsirea unor infractiuni?

Pe marii infractori ii stiu prea bine cei din institutiile abilitate sa-i cerceteze.

SUNT OAMENI POLITICI si APROPIATI AI ACESTORA! Sa-i cerceteze! PE TOTI!

…Romania este „…UNA doar – si-aceea ne e tara”, MAI „OAMENILOR” POLITICI! Degeaba incercati sa instigati la ura si dezbinare si sa exploatati sentimentele unora sau altora pentru a obtine profit de imagine sau alte avantaje.

P.S.1 Pentru cei care de-a lungul timpului au citit articolele mele (si nu numai):

Sunt tot neincadrat politic si nu simpatizez cu vreun partid de pe scena politica. Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Dimpotriva, as dori ca fiecare sa-si urmeze constiinta, iar daca doreste o schimbare, sa aiba in vedere faptul ca aceasta incepe cu fiecare si de la fiecare (chiar daca sare sau nu, chiar daca sta mai bine sau mai rau cu dantura)…

P.S.2  Nu exista politicieni buni sau politicieni rai ci numai POLITICIENI.

P.S.3  Daca aveti un singur exemplu de om politic, sau care vrea sa intre in politica complet dezinteresat, va rog, spuneti-mi si mie. As vrea sa-l vad si, vorba lui Arghezi, „sa-l pipai si sa urlu: ESTE!”

Luca N. Convingatoru’