1 iulie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Tara arde-n pandemie, chelu-si cauta tichie

Desi i se sugereaza de catre PSD ca cel mai simplu si mai eficace program de relansare economica este “Nu mai furati”, guwernerul a anuntat ca deseara (isi) va prezenta “Planul National de Investitii si Relansare Economica”, intr-un cadru select, la Clubul Diplomatic.

Adica, in traducere neselecta, Orban va da citire documentului si cativa ministri vor sustine (scurte) alocutiuni, urmate de un scurt cuvant de incheiere rostit de invitatul de onoare – KWI.

De obicei acest gen de comunicari, mai ales cele cu teme economice, se desfasoara la sediul Guvernului, nu in frumoasa gradina a unuia dintre cele mai selecte cluburi din tara. De aceea, acest eveniment seamana cu un soi de “binemeritat” team building pentru neobositii si destoinicii nostri conducatori, organizat de un guvern care ne-a aratat deseori ca daca nu-i fudul parca nu-i guvern destul si ca, oricum, austeritatea, izolarea si celelalte restrictii sunt numai pentru amarata de “populime”.

Dupa cum ne-au informat “organele de presa”, Presedintele a convocat acum o saptamana la Cotroceni, mai multi ministri, pentru a lucra impreuna la zamislirea importantului document. Adica sa lucreze in echipa. Si au lucrat, au lucrat, si da-i, si da-i, pret de vreo doua…”ciasuri”. Productivi, ce sa zic, ministrii nostri, mester si eficient (cum il stim) supervizorul!

Sigur ca dupa ce va fi prezentat ambitiosul “Plan” va urma un set consistent de acte normative care vor stabili si facilita modul in care vor fi puse in aplicare prevederile documentului. Va fi o efervescenta creativ-lucrativa destul de convingatoare, care va dura pana in prag de alegeri. Scopul acestei efervescente: sa mai pacaleasca o data o partea naiva a electoratului, cea dispusa sa voteze cu oricine altcineva, numai cu ciuma rosie nu. Si aceasta “masa electorala” “va vota din nou cu speranta de mai bine”…

Este interesant, totusi, cum se pune la cale aceasta actiune de manipulare in scop electoral.

Pai cum sa relansezi economia cand sustii ca nu poti comunica momentul renuntarii la restrictiile care au distrus tot ce mai misca in domeniul economic inainte de criza? Intreb si eu. Chiar atat de mare sa le fie tupeul incat in mod deliberat si cat se poate de cinic sa insulte orice forma a inteligentei acestui popor (atata cat mai este – si inteligenta si popor)?

Ne vor spune, oare, cei care vor cuvanta cum (pentru a-si indeplini sarcina de punere in aplicare a  “kurzarbeit”), statul va continua sa se imprumute la dobanzi mari pentru finantarea unei parti a salarului platit bietului angajat, preluand practic, o parte din efortul financiar de salarizare facut de corporatii, in scopul de a mentine in limite “rezonabile”, nivelul somajului,cel putin pana la alegeri?

Ne vor spune cat va costa caldura la iarna?

Ca se va alege praful de sistemul de invatamant?

Ca infractionalitatea a ajuns la un nível inacceptabil pentru o societate normala?

Ca mor sclavii pe care i-au trimis sefilor lor europeni pentru a-i exploata rentabil, “la sange”?,

Ca in Romania coruptia a depasit orice inchipuire de cand sunt ei la conducere si ca ce se intampla pe vremea lui Dragnea era o joaca de copii?

Ca se va prabusi iremediabil nivelul de trai?

CA N-AU FACUT NIMIC BUN PENTRU OAMENI SI PENTRU TARA ASTA, ci numai pentru ei si acolitii lor?

Cu siguranta, NU!

Ne vor spune, in schimb, din nou ce eforturi de Sisif face actualul guvern pentru a majora cu 10% (nesemnificativ) pensiile celor care dupa o viata de munca abia au bani sa-si plateasca intretinerea si medicamentele. Sau cu ce sacrificii va majora pana la urma (tot nesemnificativ) alocatiile pentru copii …

Ii vor amagi din nou pe unii mai creduli, cu planuri de relansare a infrastructurii de orice fel, care vor fi abandonate dupa alegeri, Atunci se vor mai “misca” numai cele cateva investitii aflate deja in derulare, lucrari pe care le-au primit in diferite stadii de realizare impreuna cu “greaua mostenire”?

Unindu-si buricele degetelor, in semn de superioara si indulgenta competenta, Orban se va lauda din nou cu realizarile sale si  va explica cu un aer solemn, cat de buni sunt ministrii si cat de mult muncesc ei pentru poporul asta.

Tertipurile pe care le pun la cale vor fi ambalate tacticos in poleiala unor masuri benefice,optimiste.  KWI va lua si el pozitia solemna si convingatoare si va confirma ca guvernul lui “fa-ce o trea-ba bu-na”, ca masurile pe care le-a adoptat acest guvern au avut la baza prognoze calculate cu rigoare stiintifica…ca-ca, ca-ca ..

…………………………………………………………………………………………………….

Fara a fi , totusi, un bal mascat, va fi o mascarada cu staif la care vor primi acreditari numai jurnalisti cuminti, de casa, care sa nu deranjeze cu intrebari incomode. Dupa ce vor fi triate cererile de acreditare vor fi anuntate si datele de satelit, astfel incat sa fie evitata orice posibilitate de tulburare a evenimentului cu “incidente indraznete”. Seara, media aservita, va trambita relatari elogioase … etc. …

Despre costul evenimentului, ce sa zic? Am fost si eu in viata asta, (in calitate de invitat) de doua ori la CDB (si in gradina si in restaurant). Locul are clasa, este deosebit, servirea ireprosabila. Preturile, normal, mari (pentru omul de rand). Cred ca la intalnirea de deseara pretul va fi unul pe masura importantei evenimentului si a participantilor. El se va situa intre piscatura de purice pentru un demnitar care face afaceri cu masti si o criza cardiaca pentru un pensionar. Daca ar fi, totusi sa apreciez un pret mediu, acesta ar fi aproximativ echivalentul a 150 de Euro pentru o persoana, dar se poate sa fiu departe de realitate deoarece nu cunosc menu-ul cu care se vor delecta Inaltii. Oricum, pentru pastrarea unei aparente de “normalitate” nu cred ca se va consuma sampanie Moet sau whisky Lagavulin (ca la mica petrecere din biroul Premierului).

Alt motiv pentru care e greu de apreciat un pret “per capita” ar fi ca pana la aceasta ora, cel putin, nu a fost comunicat ce va fi defapt aceasta intalnire, sub ce “forma” va fi ea organizata. Nu a fost anuntata recomandarea tinutei obligatorii.

Deoarece incepe la orele 18, este exclus sa fie un brunch-casual (care se poate prelungi pana cel mai tarziu la orele 16). Nici garden party. Nici dineu nu pare ca va fi. Cina – nici atat. Cred ca, mai degraba, acest team-building va fi un fel de cocktail care va incerca sa transmita un soi de degajare conferita de siguranta “lucrului bine facut”. Figurile tuturor vor fi cele umane, luminate de zambete binevoitoare, exersate in oglinda de acasa si “recapitulate” ,din cand in cand, in cea din toaleta restaurantului. Atmosfera se va dori destinsa, cu o usoara tenta de rafinata sobrietate si echilibru intre eleganta si confortul vestimentar.

Se doreste si probabil ca va fi un eveniment memorabil. Ca o tichie de margaritar pe teasta lucie a unui amarastean cu alopecie totala. Cronica.

Vom vedea cu toti deseara! La televizor, bineinteles. Vom petrece o seara reusita prin reprezentantii nostri, adica prin EI.

 

1 iulie 2020

Luca N Acreditatu’.

16 iunie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Subordonarea mass media si societatea romaneasca – Romania, “pas cu pas” spre totalitarism (?)

Acest articol este unul de opinie si recomand tratarea lui ca atare!

Libertatea mass media scade in anii electorali. Acum in Romania, imixtiunea puterii in politicile editoriale si in realizarea produselor jurnalistice este evidenta. Oricine doreste, poate usor sa observe abordarea temelor “importante” impuse (drept publice).  Subiectele neconvenabile sau dezavantajoase pentru putere sunt bine ascunse, plasate în umbră sau (facute) uitate prin dirijarea atentiei publice inspre unele senzaţionaliste.

Cele două Camere ale Parlamentului au comisii pentru cultură și mass media, care se ocupa de activitatea mijloacelor de informare în masă dar nu pot controla efectiv felul în care unii dintre jurnaliștii iși fac meseria. Consiliul Naţional al Audiovizualului este autoritatea unica, legal constituita, de reglementare a audiovizualului si de aparare a interesului public. (Ce straniu suna acum cuvintele interes public, dupa ce au fost atat de des folosite de Generalul Oprea).

Da, mass-media din tara noastra nu (mai) este libera ci, in (mare) majoritate, aservita. Controlata masiv de conducerea statului prin intermediul finanţărilor, mass-media practica o propaganda aiuritoare. Exceptie fac cateva publicatii precum “Catavencii” , ”Q Magazine” sau “Cotidianul”si alte cateva (putine), care sunt urmarite de un numar (relativ) scazut de cititori; Radioul si Televiziunea nationale, care sunt finantate de la buget, incearca exercitiul unei diplomatii a echidistantei; alte cateva (putine) institutii de presa.

In aceste conditii, KWI, un om mare numai la stat (ma refer, desigur, la statul in picioare), ajuns din nou la conducerea tarii din greseala unora, din ignoranta si incapatanarea altora, cu sprijinul PSD-ului (si din vina tuturor), isi urmareste nestingherit agenda personala dovedind un subiectivism exacerbat si desantat, care a crescut considerabil in perioada denumita generic “de criza”.

Cum e cu putinta?

Democraţia adevarata nu poate exista fara cetăţeni educaţi din punct de vedere politic, iar aceasta educatie se realizeaza mai ales prin mediile de informare. Cetatenii, chiar si cei de conditie intelectuala modesta, trebuie nu numai sa acumuleze informatii dar si sa-si formeze capacitati sanatoase, cuprinzatoare, de discernamant, de expresie si de reactie. Ori, majoritatea presei romanesti de azi nu incurajeaza reflectia si alegerea corecta ci manipuleaza in sensul orientarii gandirii si vointei populatiei, cu precadere, intr-un singur sens.

O face interpretand continuu, in mod perfid, nesfarsita arie a moralitatii si spiritului (in)tolerant, inducand iluzia ca-si respecta menirea de a fi in slujba cetateanului, caruia ii furnizeaza o informatie corecta, de buna calitate, cuprinzatoare, completa si nepartinoitoare, un dialog util, interesant, rezonabil, argumentat.

Fiecare institutie de presa, functie de interes, intr-o etica “pozitivista’’  (si) lasand impresia corectitudinii, prin politicile editoriale discutabile, imparte membrii societatii  in „buni” și „răi”, in „ai noștri” și „ai lor”.

Prin trunchierea unor informatii si prin diseminare selectiva, multe dintre mijloacele media pervertesc spiritul civic, dezvolta atitudini subiective, partinitoare, anuland pluralitatea opiniilor și propulseaza la rang de personalitati, niste “personaje” controversate.

Profitand de cultura (nu neaparat democratica) precara a unei mari parti din societate, practicile de ideologizare și distorsionare aplicate (cu fermitate) merg deseori pana la prostire (in fata). Se induc in randul populatiei, drept firesti si inevitabile, ideea ca suportarea vremelnica a unor privatiuni reprezinta garantia unui viitor mai bun sau/si ideea asumarii si a impacarii cu esecul si cu pozitia defavorabila.

Cu sprijinul unei importante parti a mass-mediei care nu actioneaza (nicidecum!) pentru o informare corecta, subiectivismul Presedintelui nostru ahtiat dupa putere si al guvernului sau, continua sa se amplifice nestingherit de restul clasei politice (ca opozitie nu pot s-o numesc).

Un politician onest (daca exista asa ceva) aseaza in centrul preocuparilor sale valori precum binele cetatenilor, dreptatea și adevărul, actioneaza pentru eliminarea opusului acestor valori, nu pentru a le „arunca” mereu la adversar ca sa-l poata ulterior acuza vehement, cu maxima ipocrizie si vicleana intoleranta. Dar Iohannis este un tip marginit si arogant, incapatanat si viclean, care incearca sa-si mascheze  deficitul cultural si de inteligenta prin metode care n-au nimic comun cu onestitatea. Repet ce-am scris acum cateva luni: Atitudinea lui dovedeste ca nu pune prea mare pret nici pe sfaturile consilierilor. Dealtfel nu poate si nici nu vrea, cred, mai mult decat sa spuna raspicat oricand are ocazia cum lupta el impotriva ciumei rosii si a coruptiei (celorlalti). In asta consta toata activitatea lui.

El nu este interesat de romani si de Romania ci numai de el insusi.

O dovedesc masurile dictate de el, fara o argumentatie solida si credibila, dubla masura, abuzurile justificate parsiv in discursuri citite rar si a-pa-sat de pe prompter si insotite de o gestica studiata, menita sa-i sublinieze in mod convingator ideile principale. Traim, din pacate, in epoca monologului sforaitor, intesat cu fudule acrobații terminologice. Am observat ca, mai ales dinaintea inceperii campaniei pentru obtinerea celui de-al doilea mandat, singurul domeniu pentru (si in) care KWI si-a “manifestat intens preocuparea” a fost cel al insusirii unor metode de sporire a credibilitatii si de imbunatatire a imaginii personale. Si in acest domeniu chiar a facut ceva progrese.

Totusi, (si) ca interpret de discursuri, Iohannis ramane un diletant. Nu trebuie sa-l urmaresti prea mult interpretandu-si partitura ca sa te convingi de falsitatea care-l caracterizeaza.

In ultimele luni mai ales, el a afisat o ingrijorare amestecata cu un soi de compasiune (chiar) seducatoare pentru cei mai naivi dintre cei care-l urmaresc. Nu prea va place ce auziti, nu-i asa (…“dragi romani”)?   Nici mie, (incearca sa transmita zambind lingusitor) dar trebuie să înțelegeți că  daca nu va conformati  va fi rau de noi (adica de voi) … Vom (veti, bineinteles) muri sufocati de ghearele Covidului, ne vom intoarce  la epoca ciumei rosii. Fiti precauti, nu prosti! Faceti ce va spun!

… Si presa … tace, in mod “surprinzator”, de parca n-ar auzi si n-ar vedea.  Ba mai mult decat atat, de cand a fost “incurajata” financiar, presa – vigilentul caine de paza al democratiei s-a mai si „asmutit” asupra adversarilor politici ai Presedintelui (unii dintre ei profesionisti de valoare),  ramasi in institutiile constitutionale.

Presa, a patra dintre puterile statului, in mod normal urmareste si actioneaza pentru funcţionarea corecta a celorlalte puteri (constituţionale) ale statului: executivă, legislativă și judecătoreasca. O presa echidistanta garanteaza corectitudinea functionarii acelor puteri. Ori in Romania nu preá mai putem vorbi de echidistanta presei…

In paranteza fiind spus, este surprinzatoare, suspecta – chiar (si) sustinerea “neconditionata” a guvernului actual si mai ales a Presedintelui de catre unii oameni seriosi, “de calitate”, mai instruiti, de la care te-ai astepta la o gandire neviciata si o viziune mai clara. Dar si mai surprinzatoare, o spun cu mare parere de rau, este tacerea si neimplicarea unor comunicatori de cel mai inalt nivel, a unor “lesne formatori de opinie”. Ei exista. Am avut privilegiul de a cunoaste cativa, vorbesc in cunostinta de cauza.  Unde sunt teoreticienii de inalta clasa, eruditi, cu probitate profesionala, prestanta si demnitate de necontestat, de care tara asta nu duce lipsa?  Retorica si teoriile lor, daca ar fi impartasite (si in afara amfiteatrelor, de exemplu) i-ar “lumina” pe multi.

Dar, ma rog, aceasta poate fi tema unei alte discutii. Fiecare cu convingerile (si interesele) sale. E bine ca inca mai exista libertatea cuvantului, dar si cea a necuvantului.

Majoritatea mijloacelor media sunt in mod fatis in slujba conducatorului statului si a guvernului, guvern populat cu elemente toxice “liberale” precum Turcan, Catu, Anisie, Stefan, Alexandru, … care, in frunte cu seful lor direct, Orban, nu fac altceva decat sa respecte ordinele Presedintelui, date deseori in dauna economiei tarii si a intereselor poporului.  Atitudinea acestor asa-zis politicieni, ipocrizia sfidatoare, iresponsabila si obraznica, fara nicio urma de empatie, sporeste aversiunea compatriotilor cinstiti pentru spiritul „democratic” si anemiază personalitatea instituţiilor publice.  Dintre toti, numai Orban, cu toate relele lui, este mai “rasarit”, are experienta si este mai inteligent decat ceilalti. Din pacate e mincinos si, in plus, obedienta lui fata de KWI si felul in care “o intoarce ca la Ploiesti” ii anuleaza toate calitatile. Rares Bogdan este si mai lingusitor si mai mincinos decat Orban. Cezar Preda si Blaga, se vad prea putin.

Nu cred că in perioada imediat urmatoare se așteaptă în mod real ceva pozitiv (mai ales pentru romanii de rand) nici de la  celelalte partide politice. Opozitia actuala este (si ea) ineficienta, contaminata, … deplorabila cu exceptia catorva figuri:  Firea, L.O. Vasilescu, Corlatean, Plesoianu, Ponta si Tariceanu, care stiu politica si sunt mai “vizibili”,  Traian Basescu – cel mai versat dintre toti, si (prea putin), Tomac. Nicusor Dan (?) – o gluma! Proasta! …Barna si Ciolos (tot) lasi, ipocriti si demagogi… In afara introducerii (aproape) fortate a educatiei sexuale (sanitare, chipurile) in scoli prin invocarea unor argumente inselatoare, alte motive pentru care mai au inca ceva-sustinatori raman, in continuare, “hastag # greudeimaginat” si (foarte greu) de inteles. Restul politicienilor opozitiei (parca) nu exista. Prin slabiciunea si “amorteala” de care da dovada, opozitia devine complice cu puterea in detrimentul democraţiei, care devine cu atât mai firava cu cât opoziţia devine mai ineficienta.

Daca luam in considerare si faptul ca aparatul de represiune este tratat preferential si i se asigura substantiale beneficii, avem imaginea unui stat roman (aproape) politienesc, in care exercitarea funcțiilor sistemului social devine usor, “pas cu  pas”,  to-ta-li-ta-ra.

Si presa tace (suspect), nu spune un cuvant.

Cu toate ca mass media, subordonata, cum am spus, prin finantari (de stat) deseori mascate prin comenzi de publicitate, se straduieste din rasputeri sa-i asigure o imagine buna, primenita, incapacitatea partidului aflat la putere de a-și exercita în mod corespunzător funcţiile este clara. Nu exista performanta guvernamentala. Se fura. Mult! Exagerat de mult! Atat de mult incat dorinta, imposibil de stapanit a unora de a se capatui devine din ce in ce mai greu de ascuns. Gaurile care se dau in cascavalul economiei sunt mascate cu bani proveniti din imprumuturi impovaratoare. Va mai amintiti? “Fara hotie ajungem departe!”. Dar nu acum … Gradul de indatorare a depasit cu mult limitele rezonabile. Coruptia n-a fost niciodata la nivelul de acum. Minciuna este cuvantul de ordine. Ea isi face siesta prin birourile de la guvern dupa ce “sta cu regele la masa”. Serile, minciuna, si le petrece prin televiziuni, determinand fragilizarea increderii populare in intreaga clasa politica si ruinand cu cinism sistemul democratic.

……………………………………………………………………………………………………..

Ce e de facut?

In primul rand oamenii trebuie sa urmareasca nu unul sau doua canale TV (cu care rezoneaza). Eu cred ca e bine sa fie urmarite in paralel programele pro si contra puterii. Apoi, fiecare sa traga o concluzie. Personala. Fara sa asculte sfaturile (binevoitoare, desigur) ale altora.

Se stie ca lipsa performantei guvernamentale si politicile antisociale sunt printre cele mai importante elemente/cauze declansatoare de miscari ample si, de ce nu, chiar de revolutii.

……………………………………………………………………………………………………..

A nu se intelege ca articolul acesta e un indemn la razmerita!

Totusi, unde sunt protestele? Au disparut hotia, penalii si incompetentii pilosi din functiile publice (?). Criminalitatea? Problemele din sanatate? Mafia padurilor? Traficul de persoane? Injustitia (?) …Da’ de unde!… TOATE S-AU AMPLIFICAT!  Coruptia nu mai ucide (?). A obosit si ea (?). S-a plictisit (?)  Chiar putem zburda fara teama ca vom fi rapusi de pardalnica de coruptie? … Sigur! … Dar nu acum.

Acum trebuie numai sa fim supusi, sa stam “linistiti la locurili noastre” si, cu masca pe figura, sa privim cum se prabuseste totul in jur, ca asa e normal, daca vrem “sa fie bine in viitor”… Ce mai, romane: nu trebuie nici macar sa mergi la serviciu…Doar te uiti… Si castigi… Totul va fi bine! … DAR NU ACUM. Urmeaza sa fie bine… Stang, drept, stangu’!

Ce noroc pe noi! Cat suntem de fericiti acum!… Si nici nu ne dam seama… Pai, daca nici acum, atunci cand?

16 iunie 2020

(Mult Prea) Fericitul si Pururea Carcotasul

Luca Pitesteanu’

21 octombrie 2019
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Politica in tara lucrului bine facut

Minune! Marele Mut a inceput sa vorbeasca.

Dupa un concediu petrecut in tihna, care dureaza de la inceputul mandatului, Presedintele a prins glas si a devenit foarte activ. In discursurile de campanie sustine ca pentru a-si indeplini obiectivele are nevoie de cel de-al doilea mandat. Nimic neasteptat!
Intotdeauna, spre deosebire de multi, am afirmat despre consilierii lui KWI ca sunt foarte buni, ‘’stiu carte” si lucreaza ca la carte. Chiar si manipularile strecurate in discursurile scrise pentru Inaltimea Sa sunt urzite strict dupa “retetele” din manuale. Cele cateva gafe pe care le-a comis in putinele cuvantari din timpul mandatului nu sunt rezultatul nepriceperii consilierilor si functionarilor din Administratia Prezidentiala ci (numai) al incapatanarii Presedintelui (inca) in exercitiu.
Am observat ca, desi putea sa-l numeasca pe Orban imediat dupa aflarea rezultatul motiunii, rezultat pe care lasa sa se inteleaga ca-l cunoaste inainte de votul motiunii, n-a facut-o. A mai asteptat cateva zile. Nu ca, in general, nu e un tip grabit cand e vorba de luarea deciziilor…
De vreo saptamana s-au vehiculat ,,pe surse” cel putin cincisprezece variante (de componenta) a viitorului executiv. Numai cei naivi isi pot inchipui ca aceste versiuni “au scapat la presa” intamplator. Scopul a fost testarea reactiilor eventualilor parteneri de guvernare si (cu mult mai putin) a opiniei publice.
Sigur ca pentru a justifica faptul ca n-a facut nimic (concret) in mandatul care (i) se termina curand, KWI aduce ca argument “imbatabil” lipsa “Guvernului Lui”. Pe de alta parte, cu viclenia care-l caracterizeaza, la comunicarea oficiala a desemnarii Primului Ministru, acelasi KWI a afirmat ca Guvernul pe care-l va propune alesul Orban va fi unul de tranzitie. In consecinta noul organism guvernamental nu va putea sa rezolve preá multe dintre problemele sociale, economice, administrative, din educatie, sanatate, sau justitie “mostenite”. Adica electorul (fraierul), in caz ca va fi dezamagit (si va fi) nu va putea sa-si manifeste nemultumirea si dezaprobarea fata de activitatea noului guvern pentru simplul fapt ca acesta “va incerca dar nu promite” … deoarece nu va avea timp si (fie vorba-ntre noi), nici nu prea are cu cine. Sau are: Catu, Turcan, Gorghiu, Alexandrescu … Anisie … (Vai!!!) …
Oricum, obiectivul principal al “Guvernului Lui” este organizarea in bune conditii a alegerilor prezidentiale (adica sprijinirea candidatului KWI). Celelalte “obiective” sunt trecute la categoria“si altele”. KWI nu doreste sa mai castige un mandat pentru a contribui la rezolvarea problemelor romanilor ci numai sa mai castige un mandat, punct.

Avem un Presedinte sas si un Prim ministru pe jumatate maghiar. Atat s-a putut!

Degeaba afirma ca este presedintele tuturor romanilor, incercand sa dea impresia ca ii pasa de soarta lor. Nu-i pasa! Lui ii pasa numai de el. Romani sunt si pesedistii cu care presedintele se declara in razboi deoarece ai dracu’ pesedisti nu-i impartasesc convingerile. „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” sunt vorbele lui Stalin folosite ca explicatie a vanatorii dusmanilor. Iata ca Iohannis adopta o ideologie de dictatura a minoritatii bazata exact pe aceasta lozinca. Aceasta pozitie – un real demers antisocial de instaurare a urii este cu atat mai periculoasa cu cat este exprimata in discursul electoral si poate reprezenta un precedent de o agresivitate greu de stapanit.

“Ludovice, nu te lăsa ameţit de aburii victoriei la europarlamentare că rişti să-ţi pierzi permisul de conducere” – Traian Basescu

Pentru a se “insuruba” in gratiile Presedintelui si a-l convinge de loialitate “neconditionata”, Orban (Sica-Mandolina sau Organ, cum a aparut scris de mai multe ori, intr-un document trimis de Elena Udrea membrilor unei comisii de ancheta din Parlament) era, nu demult, si mai explicit, cerandu-le liberalilor “sa puna parul pe alesii locali ai PSD”.

PNL nu are in acest moment nici jumatate din numarul de voturi necesare pentru a trece executivul.

Dupa trecerea motiunii, care i se datoreaza in mare masura, Orban se considera “mana dreapta” a lui KWI si, in disperarea de a alcatui si a “trece” noul Guvern, negociaza chiar (si) cu reprezentantul PMP-ului, un partid incropit la comanda lui Traian Basescu, din demisionari din PDL ( cei mai importanti fiind Elena Udrea si Toader Paleologu, langa care au mai aparut Cristian Diaconescu, Siegfried Muresan, Cristian Preda…) si prin fuzionarea cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Numai oameni ‘’de calitate’’, care au facut mult ‘’bine’’ acestui popor.
Din aceiasi dorinta arzataore (sau/si sarcina primita de la KWI) de a “trece” Guvernul, Orban mai negociaza si cu Barna, Ponta, Hunor si Tariceanu. Acestia sunt actualii adevarati brockeri de putere. Presedinti ai unor partide care, stiind ca fara ei nu se poate, se vor lasa convinsi cu greu de noul premier. Ei il vor santaja in stil mare punandu-i fel de fel de conditii. Vor fi condiții greu de acceptat (fiind diferite de la partid la partid) dar pana la urma, vor fi acceptate iar Guvernul incropit va trece.
In privinta mentinerii statutului de “mana dreapta”, insa, Orban se inseala amarnic. Imediat dupa ce-si va vedea realizat planul de a castiga un nou mandat, Presedintele se va descotorosi de el. Si Rares Bogdan sta ‘’la panda’’ pana ce va aparea “oportunitatea”… Obedienta lui fata de KWI va da rezultate, E bine-vazut de Merkel si nu numai, deci va avea si sustinere externa.
Politica actuala a PNL-ului se rezuma la diseminarea celor doua idei pe care (in lipsa de altceva) le foloseste in mesajele sale seful (stapanul) lui Orban – KWI: “anticorupție” si “jos ciuma roșie!”. Principiile si valorile liberale traditionale sanatoase, solide altadata, palesc, impinse mai demult in derizoriu chiar de PNL-isti, care le mai amintesc (vag) in discursurile lor sforaitoare. Noi vom face, … vom drege …

Oastea de stransura.

Orban a incercat prin toate metodele (si a reusit) sa mobilizeze toate fortele politice impotriva guvernului Dancila. De aici rezulta ca este un bun organizator. Dar abia acum incepe adevarata batalie si aceasta va necesita un si mai mare efort.

Guvernul trebuie sa treaca si va trece.

Daca nu trece acest Guvern, candidatura lui KWI e in mare pericol.
Pentru Orban cea mai buna dintre variante ar fi cedarea cate unui portofoliu fiecarui partid din actuala opozitie (PSD nu intra in calcul). Numai ca in afara de Hunor si Tariceanu, lupii tineri, infierbantati si hamesiti vor dori mai mult. Va fi un razboi al nervilor, de anduranta. Va fi greu, cu siguranta, pentru noul premier sa-i multumeasca pe toti si dupa prima saptamana de negocieri va incepe sa faca multe concesii. N-are incotro. Este (totusi) de apreciat intentia declarata de a reduce numarul de portofolii ministeriale. Un guvern “suplu” poate, repet: poate, fi mai eficient, este mai usor de condus, este la moda in Europa. Ce mai, aceasta este o solutie rezonabila si care face sens. Dispar (oare?) Dancila si ministrii sai, unii dintre acestia fiind incompetenti “cu acte”.

Despre PSD, numai de bine.

Desi dupa rezultatul motiunii au avut unele momente de ezitare si au si revenit asupra unor declaratii date la cald, PSD-istii actioneaza in liniste dar ferm. Nu vor sustine “Guvernul Lui”.
Candidatul lor nu mai este Dancila cea de acum cateva luni, cand era perceputa ca o tantica de treaba, timida si putintica la minte. Dimpotriva. Dintre toti candidatii la presedintie, ea are o evolutie cu mult peste asteptari. Pentru multi oameni (echilibrati, dealtfel) un presedinte nu trebuie sa bubuie de desteptaciune, ca de-aia are o armata de consilieri, ci sa fie integru, modest, serios, bine intentionat. Si Dancila se incadreaza in acest tipar.
Ea a avut indrazneala sa-l provoace la “un dialog” pe ditamai Presedintele in exercitiu. Buna figura, zic eu, dar riscanta. Putin probabil, insa, ca actualul locatar de la Cotroceni sa raspunda acestei provocari. Daca o va face, s-ar putea sa asistam la un spectacol reusit.
Liviu Dragnea cand va iesi din puscarie nu va mai avea influenta. Poate nici chef sa revina in politica mare.
… Oricum, PSD-istii nu si-au spus ultimul cuvant.

De-o fi unul, de-o fi alta, ca vor fi vanturi sau ploi …
Le vom lua in piept pe toate…  Ca nu-i bine pentru noi!

Luca Pitesteanu’
18 octombrie 2019