Armele cu care lupta azi cei de la putere sunt rudimentare si mizere. Dar eficiente. Ura si minciuna sunt aceste arme. Ele si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului. Multe razboaie au pornit din cauza urii. Multi oameni au murit si vor mai muri din cauza minciunii.
Mare parte a societatii este usor de influentat si actioneaza “la comanda”. Adevaratii hoti striga “hotii !” iar acea mare parte a societatii pare sa asculte de cei care striga (mai tare).
De ce se intampla asa? Pai, e simplu: Cultura maselor este una precara, oamenii uita repede, sunt “rabdatori” si creduli si, mai ales, tentati sa urmeze indemnul celor care le promit ceva.
De cultura democratica, la romani, aproape ca nici nu poate fi vorba. Iar lipsa culturii democratice duce la erodarea iremediabila si, in final, la disparitia fragilei democratii romanesti. Mie mi se pare ca romanii inca nu realizeaza imensul si destul de apropiatul pericol care-i paste, acela al disparitiei democratiei.
Sunt foarte multi cei care nu realizeaza ca disparitia pluralismului sau anihilarea opozitiei au ca rezultat instaurarea dictaturii. Sunt multi care nu stiu nici macar ce presupun dictatura si totalitarismul.
De fiecare data cand am fost intrebat ce cred despre oamenii politici am raspuns clar ca nu exista politicieni buni sau rai ci doar politicieni, ca cei care intra in politica n-o fac din dragoste si pretuire pentru semeni ci numai din dragoste si grija pentru ei insisi.
Niciodata n-am afirmat despre actuala (si subreda) opozitie ca ar fi cu mult mai “breaza” decat puterea, ca e fara pata. Nu cunosc, din pacate, niciun politician neprihanit. Sunt convins ca daca mai exista oameni de buna credinta, acestia n-au ce cauta in politica.
…………………………………………………………………………………………………
Asta a fost motivul principal pentru care am refuzat sa intru in politica. Nu m-am facut frate cu nimeni ca sa trec puntile din viata. Am o sora. Sunt (numai) fratele ei… Al nimanui altcuiva.
Eu stiu ce inseamna lipsa pluralismului, “politica partidului unic”. Multi nu stiu, multi (dintre cei mai in varsta) poate au uitat…
In lipsa unor rezultate concrete, reale, succesul (amar) al puterii de azi e intemeiat exclusiv pe slăbiciunea si complicitatea opoziţiei dar si pe sprijinul unor semeni de-ai nostri mai usor de pacalit. Si cei aflati la putere stiu asta foarte bine. De aceea sapa continuu cu ghearele si cu dintii la temelia opozitiei, pentru a o darama si ingropa (definitiv) ca sa nu mai aiba cine s-o traga de maneca pentru nenumaratele nelegiuiri. De aceea ii amagesc mereu pe sustinatori cu promisiuni desarte.
In Romania domneste impostura. Numai cine nu vrea nu accepta, numai cine e orb nu vede si numai cine nu poate, nu intelege.
Care impostura?
Impostura imbuibatului viclean, caruia ii pute orice tanguire a amarasteanului din randul (po)pulimii.
Impostura sobolanului nesimtit, aia plina de miezul unei superioare dezaprobari la adresa oricarei opinii care nu coincide cu “crezul” sau.
Impostura parvenitului grobian, care are cacat in meniul zilnic si a ostenit de cat de mult si de apasat a pupat in cur pentru a urca “pe scara valorilor”, dar care sustine ca a ajuns in fruntea bucatelor numai datorita meritelor si desteptaciunii lui.
Impostura sarlatanului narcisist si pervers, care ascunde o mai rafinata urzeala, din fibrele urii fata de cei care-l cunosc (deci stiu cine e cu adevarat).
Impostura tradatorului de neam si tara, alunecos, impertinent si las, executant al ordinelor din afara, care foloseste dubla masura si lupta cu mojicie impotriva celor care l-au ales.
Sigur ca am enumerat numai acele fete/moduri de manifestare a imposturii care mi-au venit acum in minte. In realitate sunt mult mai multe.
Eu ii apreciez pe cei care demasca impostura.
Imi plac cele trei femei care, nu numai in efervescenta acestei perioade de campanie, si-au demonstrat spiritul combativ si luciditatea (judecatii), emitand cu real talent, unele idei interesante si utile sau scotand la iveala potlogariile unor adevarati impostori.
Cumva ele si-au luat sarcina pe care o avea media, a carei bunavointa a fost cumparata de conducatori cu banii care trebuiau sa ajunga la alegatori.
Am vazut ca multi “oameni seriosi” le critica pe cele trei, acuzandu-le ca fac nu stiu ce, ca sunt platite de nu stiu cine… Multi sunt dintre acei “oameni seriosi” care si-au afirmat cu alte ocazii toleranta fata de unele dintre faptele de care le acuza acum pe ele … Criticii lor sunt cei care-si exprimau prin Piata Victoriei, urland, “opinia politica” (cum i-ar spune un mare si iscusit “profesor”, ocolit de ghinion, ajuns sus, sus de tot). Acesti “oameni seriosi” nu sunt capabili sa inteleaga (sau nu vor) ca atat timp cat nu afecteaza pe nimeni, e treaba acestor femei (si numai a lor) ce sunt si ce fac cu si in viata personala.
Si … eu nu cred ca ele sint platite de vreeun partid (imi permit aceasta aroganta), cum cred despre altii, care au ca unica ocupatie latratul aproape zilnic la adresa “ciumei rosii”…
Am mai scris ca apreciez unele “manifestari”, ca exercitiu democratic. Le apreciez cand dau glas unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate, cand sunt pertinente, sincere si (cu adevarat) spontane…cand nu sunt determinate sau influentate de diferite instigari.
Faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea (in locuri publice sau nepublice) reprezinta un drept de netagaduit, castigat cu sacrificii, pe care, sper din toata inima ca romanii sa nu-l piarda.
Ca daca-l vor pierde va fi vai de viitorul lor!
Luca Pitesteanu’
16 septembrie 2020