Inaugurarea unui nou magazin cu sperante

Cum nu există comerț fără promoții nu există nici alegeri fără promisiuni inglobate in sloganuri indraznete, incurajatoare si aparent serioase, clamate zgomotos pe toate canalele media sau afisate pe bannere sau platforme digitale. Totul a devenit marfa. Se vinde si se cumpara in draci. Dar, ca in orice afacere, unul dintre cei doi care o fac, trebuie sa piarda.

Partidele promit, ca nu le doare gura. In scopul obtinerii sprijinului popular, a devenit o practica folosirea unor “influenceri” pentru ca mesajele sa aiba o mai mare credibilitate. Unele personalitati “respectabile”din domeniul artelor, al armatei (rezervisti)  sau  ai marketingului media s-au implicat activ in propaganda desantata a partidelor. As vrea sa cred ca n-au inteles foarte bine in ce se vara si ca n-au intuit toate consecintele demersurilor lor.

Unii actori mari, muzicieni  talentati … au preferat sa devina trompete ale unor partide nou aparute. Ma refer, desigur, in mod deosebit, la PLUS si mai nou la AUR.

„În sfîrșit ai cu cine!“ transmit aceste personalitati, iar electoratul desi stie ca mai toate promisiunile sunt inselatoare (ca sa nu zic mincinoase de-a dreptul), se lasa amagit “inca o data” si “cumpara”. Aproape tot ce i se serveste… Si voteaza sperand la o schimbare “in bine”. O Romanie fara hotie suna frumos si tentant, mai ales cand se aude din gura unor personaje cunoscute ca respectabile. Regretele, insa, nu intarzie si apar precum ciupercile dupa ploaie.

In tara noastra, din pacate, lupta pentru putere si goana dupa functii asigurate si girate de partide a devenit un mod de viata.

In Franța, de exemplu, nu te poți angaja în administrație dacă nu ai absolvit o scoala superioara, care te califica în domeniul respectiv. La noi, insa …

Sa luam exemplele din domeniile invatamantului si ale sanatatii care s-au dovedit cele mai vitregite. Ce propun partidele in afara de oameni noi pentru aceste domenii de maxima importanta?

Depolitizarea învățământului preuniversitar, desființarea inspectoratelor școlare și transformarea directorilor de școli în manageri, profesionalizaea managementului școlar, sunt unele dintre masurile cu care USRPLUS isi amageste electoratul. Ce presupune acest management?

Managerul școlar trebuie să aiba competențe de management organizațional, de recrutare și management al resurselor umane, de management al timpului, de management financiar și logistic, de comunicare organizaționala. Asta ar insemna reforma si aceasta formatiune declara ca doreste sa faca reforma. Daca si cum o va putea face si mai ales cu ce oameni, vom vedea.

S-a vazut, insa, ce s-a intamplat in domeniul sanatatii, cu managementul spitalelor, in care managerii mai vechi din PSD au fost inlocuiti  cu multi neaveniti si profitori proveniti din membrii PNL. Adica schimbarea de dragul schimbarii, dar mai ales de dragul banilor.

Acum USRPLUS declara ca doreste creșterea calității actului medical … Toate partidele cred ca si-au dorit asta inca din anii ’90, dar acest lucru nu e usor de realizat. Se stie ca orice masura buna (si au existat astfel de masuri) pe care intentioneaza s-o puna in practica un partid este calificata drept populista si, in mod obisnuit, zadarnicita prin orice mijloace de catre opozanti. Credeti ca PSD-ul n-a vrut sa construiasca spitale, sa implementeze un stil performant de management cu care sa-si multumeasca alegatorii si sa-si conserve ramanerea la putere?

De fapt USRPLUS isi doreste ca cea mai mare parte a banilor alocati pentru sanatate sa ajunga la diferite entitati private ai caror conducatori sa fie oameni de-ai lor. Nu se spune ca serviciile medicale prestate in sistemul privat au preturi foarte mari si ca o parte insemnata a celor care doresc sa le acceseze nu si le vor mai putea permite. Nu se spune niciodata ca cei saraci, adica o parte considerabila a romanilor, pot sa moara pentru ca nu vor putea sa-si permita o asigurare de sanatate.

In fine, USRPLUS serveste o sumedenie de mesaje despre reforme radicale in speranta ca prostimea le va inghiti ca de obicei, pe nemestecate…

De unde atati manageri?

Mai tineti minte cand CDR-ul prin vocea lui Constantinescu promitea mobilizarea celor 15000 de specialisti? Va mai amintiti rezultatul dezastruos al acestei “reforme”?

Unde sunt acei specialisti care vor fi plasati in managementul unitatilor scolare si sanitare? Sunt PNL, USRPLUS si UDMR pepiniere de manageri? Nicidecum!

Prin USRPLUS nu prea se vad managerii, cum nu prea se vad nici prin celelalte formatiuni politice. Drept urmare, majoritatea nulităţilor din partide vor fi plasate din nou in administraţie, cica pe baza de concurs… de fapt pe baza de cotizari la partid si prin sistemul de rubedenii si relatii. Unicul criteriu in baza caruia vor fi distribuiti managerii va fi tot cel al “obligatiilor de partid”. Rezultatele vor aparea in scurt timp. Dar, cum alegeri vor mai fi abia dupa patru ani, aceste nulitati isi vor lua salariile si vor beneficia copios de avantajele sinecurilor primite.

Asa a fost intotdeauna, asa va fi si in viitor. Cirezile de secaturi care populeaza formatiunile politice s-au bucurat de mari avantaje iar cei mai merituosi dintre cetateni au ocupat cu umilinta si lehamite pozitiile modeste in subordinea celor imbuibati, si “putini la simtire” (cu obrazul gros). Licheaua corupta plasata “la butoane” din perioada interbelica nu e diferita structural de cea din perioada ceausista, nici de cea din zilele noastre. Intotdeauna fiecare partid a aratat cu degetul catre coruptia celor din opozitie si invers. Daca sunt descoperiti (a se citi imposibil de acoperit), marii corupţi din partidele aflate la putere sunt cum-necum declaraţi nevinovaţi. Cainii latra, caravana trece mai departe… si sinecuristii de partid paraziteaza in continuare structurile statului.

Se doreste un asa-zis proces de reformare a Constituţiei tocmai pentru asigurarea impunitatii celor fara scrupule, care trebuie protejati de pedepse pentru faradelegile comise.

Ce mai promite USRPLUS? Pai limitarea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, creșterea calitatii serviciilor publice, reducerea numarului primariilor, reducerea cheltuielilor publice, comprimarea saptamanii de lucru,  „autostrăzi digitale” care sa lege instituțiile statului, reducerea birocrației din si pentru intreprinderi, finanțari pentru antreprenori, folosirea veniturilor din exploatarea gazelor din Marea Neagra pentru fondurile de pensii (administrate privat !), scutirea de taxe și impozite a salariului minim pe economie, restructurarea companiei naționale de autostrazi, reducerea prin reciclare a cantităților de ambalaje si gunoaie (deja se pregatesc in sectorul 1), paduri pe aproximativ 40% din suprafata Romaniei, (pana in 2050 ?!), internet de mare viteza si alfabetizare digitala si … altele.

La prima vedere, numai lucruri bune si de bun-simt. Dar la o analiza mai atenta, se poate observa ca majoritatea acestor promisiuni au fost enuntate (sigur, sub alte forme) de-a lungul timpului, de mai toate partidele. Dintre aceste promisiuni mare parte au fost neindeplinite sau au ramas in stadii minore de implementare si aplicare.

Ce vrea de fapt USRPLUS? Putere vrea, adica bani multi, nimic altceva. Acesta este adevaratul scop al acestei aliante. Precum o turma de animale salbatice hamesita si lacoma, cu un imens tupeu USRPLUS se foloseste de toate mijloacele pentru realizarea acestui scop. Bunastarea cetateanului – trambitata asiduu-nu intra in calculele (reale) de partid.

Ce a demonstrat Ciolos in perioada in care a fost PM? Ce demonstreaza in fiecare zi Clotilde Armand? Ce va demonstra Barna daca va ajunge intre primii oameni ai statului roman? Cam ce a demonstrat Ciolos, cam ce demonstreaza Clotilde adica (mai) nimic folositor pentru romani (ba dimpotriva!). Nimic in afara de sfidare si cinism grobian.

Am fost realmente surprins de modul insalubru in care Barna voia sa se plaseze la egalitate cu Orban si Hunor, politicieni cu o mult mai mare experienta, propunand sub pretextul “democratic si echitabil” un triumvirat viceprim-ministerial. Acea incercare a demonstrat fara echivoc un oportunism desantat, o lupta acerba pentru accederea la putere, marcata de un imens tupeu.

Cam asta e politica, vor spune unii injurandu-ma printre dinti … In mod asemanator au procedat (in momente “de restriste”) Basescu, Iohannis si altii. Chiar asa? Pai romanii, atati cati au votat, n-au votat pentru schimbare? …

Era clar inca de la sfarsitul lunii mai, din momentul anuntarii rezultatelor alegerilor pentru europarlamentari ca PNL si USR-PLUS vor guverna impreuna. Inca de atunci, daca erau putin mai chibzuiti, membrii acestor formatiuni ar fi trebuit sa se “imprieteneasca”, sa inceapa “sa-si faca planuri impreuna”, sa inceapa sa se “respecte” . PNL-istii au incercat. Ba chiar au cheltuit destul de multi bani pentru promovarea controversatului Nicusor Dan – fondatorul USB-ului transformat ulterior in USR-ul care si-a inchis portile pentru cel care a devenit primarul Capitalei. Nu sunt unul dintre simpatizantii lui Orban, dar cred ca merita apreciata atitudinea sa adaptata imprejurarilor, atitudine prin care si-a dovedit inca o data experienta si maturitatea politica. Asumandu-si  scaderea popularitatii, Orban a actionat cu tact, si, riscand declansarea unor nemultumiri ale propriilor membri de partid,  le-a dat ordin sa-i lase in pace pe “rezistenti”, sa fie ingaduitori sa nu raspunda criticilor si apostrofarilor acestora.

USRPLUS-istii dimpotriva, s-au asmutit precum sacalii asupra PNL-istilor, sanctionandu-le sistematic fiecare derapaj.  Au  continuat chiar si dupa aflarea rezultatelor de la parlamentare. Ei n-au scrupule, sunt dintre aceia care musca mana care-i hraneste. Pe Orban il vor „termina” in cateva luni…

Iata ca e a douasprezecea zi de cand negociaza cu asa-zisii lor parteneri, cu mult tupeu “si cu cutitele pe masa”, incercand sa smulga o halca mult mai mare din puterea care le-ar reveni in raport cu procentele obtinute la alegeri.

In aceste conditii la ce fel de guvernare sa se astepte poporul asta, obligat de aproape doua saptamani sa urmareasca spectacolul grotesc al luptei  atat de aprige pentru impartirea ciolanului?

Se va inaugura un nou magazin cu sperante. Dar ziua buna se cunoaste de dimineata. Se va forma guvernul dar va fi macinat din interior de luptele provocate de interese contradictorii, de lacomia si orgoliile guvernantilor. De suferit vor avea numai cetatenii, oamenii simpli – mai ales – care vor incasa lovitura dupa lovitura neintelegand cui si cu ce au gresit sau/si simtindu-se vinovati fata de urmasii lor ca n-au parasit aceasta tara.

PNL-istii dar mai ales USRPLUS-istii ar trebui sa le urmeze exemplul UDMR-istilor, care intotdeauna “si-au spalat rufele in familie” dovedind alaturi de pragmatismul binecunoscut si deja proverbial, seriozitate, echilibru si chiar un soi de diplomatie care le-a asigurat pastrarea electoratului fidel, inspirandu-i incredere. Astfel, de-a lungul timpului, UDMR-ul si-a dobandit si conservat statutul de formatiune indispensabila in toate guvernarile.

……………………………………………………………………………………………

Nu vreau sa se inteleaga ca nu exista in fiecare partid oameni de calitate, integri, cu simtul datoriei, oameni care s-au “inrolat” in partide animati de cele mai bune intentii. Chiar cunosc cativa, (putini – e drept) astfel de oameni, capabili, ambitiosi si destepti, care in momentul in care imi exprimam scepticismul cu privire la politica practicata de partidul in care au intrat ma contraziceau folosind diferite argumente  cu sincera (cred) convingere. Unii dintre acestia, care vrand-nevrand s-au conformat « regulilor interne » au fost rasplatiti cu functii bine platite. Altii au preferat sa-si pastreze nealterata bruma de principii si au facut pasul inapoi.

“Fara hotie ajungem departe!” Asa e … Fara hotia din partide! Dar exista partide fara hoti? Pana acum n-am avut parte de asa ceva si ma indoiesc ca lucrurile se vor schimba prea curand.

Oare cat vor mai rezista bietii oameni cinstiti, sufocati de biruri si mizerii si doborati de povara celor pe care i-au ales, care huzuresc infruptandu-se din munca celor multi? Oare cand se vor (mai) scutura de ciocoii vechi si noi pe care-i cara in spate?

Timpul inca mai are rabdare. Dar cu cine? Ramane sa aflam. Nu peste mult timp  se deschide un nou magazin cu sperante. Romani, asteptati promotiile!

Luca N Rezistentu’

18 decembrie 2020

Politica in tara lucrului bine facut

Minune! Marele Mut a inceput sa vorbeasca.

Dupa un concediu petrecut in tihna, care dureaza de la inceputul mandatului, Presedintele a prins glas si a devenit foarte activ. In discursurile de campanie sustine ca pentru a-si indeplini obiectivele are nevoie de cel de-al doilea mandat. Nimic neasteptat!
Intotdeauna, spre deosebire de multi, am afirmat despre consilierii lui KWI ca sunt foarte buni, ‘’stiu carte” si lucreaza ca la carte. Chiar si manipularile strecurate in discursurile scrise pentru Inaltimea Sa sunt urzite strict dupa “retetele” din manuale. Cele cateva gafe pe care le-a comis in putinele cuvantari din timpul mandatului nu sunt rezultatul nepriceperii consilierilor si functionarilor din Administratia Prezidentiala ci (numai) al incapatanarii Presedintelui (inca) in exercitiu.
Am observat ca, desi putea sa-l numeasca pe Orban imediat dupa aflarea rezultatul motiunii, rezultat pe care lasa sa se inteleaga ca-l cunoaste inainte de votul motiunii, n-a facut-o. A mai asteptat cateva zile. Nu ca, in general, nu e un tip grabit cand e vorba de luarea deciziilor…
De vreo saptamana s-au vehiculat ,,pe surse” cel putin cincisprezece variante (de componenta) a viitorului executiv. Numai cei naivi isi pot inchipui ca aceste versiuni “au scapat la presa” intamplator. Scopul a fost testarea reactiilor eventualilor parteneri de guvernare si (cu mult mai putin) a opiniei publice.
Sigur ca pentru a justifica faptul ca n-a facut nimic (concret) in mandatul care (i) se termina curand, KWI aduce ca argument “imbatabil” lipsa “Guvernului Lui”. Pe de alta parte, cu viclenia care-l caracterizeaza, la comunicarea oficiala a desemnarii Primului Ministru, acelasi KWI a afirmat ca Guvernul pe care-l va propune alesul Orban va fi unul de tranzitie. In consecinta noul organism guvernamental nu va putea sa rezolve preá multe dintre problemele sociale, economice, administrative, din educatie, sanatate, sau justitie “mostenite”. Adica electorul (fraierul), in caz ca va fi dezamagit (si va fi) nu va putea sa-si manifeste nemultumirea si dezaprobarea fata de activitatea noului guvern pentru simplul fapt ca acesta “va incerca dar nu promite” … deoarece nu va avea timp si (fie vorba-ntre noi), nici nu prea are cu cine. Sau are: Catu, Turcan, Gorghiu, Alexandrescu … Anisie … (Vai!!!) …
Oricum, obiectivul principal al “Guvernului Lui” este organizarea in bune conditii a alegerilor prezidentiale (adica sprijinirea candidatului KWI). Celelalte “obiective” sunt trecute la categoria“si altele”. KWI nu doreste sa mai castige un mandat pentru a contribui la rezolvarea problemelor romanilor ci numai sa mai castige un mandat, punct.

Avem un Presedinte sas si un Prim ministru pe jumatate maghiar. Atat s-a putut!

Degeaba afirma ca este presedintele tuturor romanilor, incercand sa dea impresia ca ii pasa de soarta lor. Nu-i pasa! Lui ii pasa numai de el. Romani sunt si pesedistii cu care presedintele se declara in razboi deoarece ai dracu’ pesedisti nu-i impartasesc convingerile. „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” sunt vorbele lui Stalin folosite ca explicatie a vanatorii dusmanilor. Iata ca Iohannis adopta o ideologie de dictatura a minoritatii bazata exact pe aceasta lozinca. Aceasta pozitie – un real demers antisocial de instaurare a urii este cu atat mai periculoasa cu cat este exprimata in discursul electoral si poate reprezenta un precedent de o agresivitate greu de stapanit.

“Ludovice, nu te lăsa ameţit de aburii victoriei la europarlamentare că rişti să-ţi pierzi permisul de conducere” – Traian Basescu

Pentru a se “insuruba” in gratiile Presedintelui si a-l convinge de loialitate “neconditionata”, Orban (Sica-Mandolina sau Organ, cum a aparut scris de mai multe ori, intr-un document trimis de Elena Udrea membrilor unei comisii de ancheta din Parlament) era, nu demult, si mai explicit, cerandu-le liberalilor “sa puna parul pe alesii locali ai PSD”.

PNL nu are in acest moment nici jumatate din numarul de voturi necesare pentru a trece executivul.

Dupa trecerea motiunii, care i se datoreaza in mare masura, Orban se considera “mana dreapta” a lui KWI si, in disperarea de a alcatui si a “trece” noul Guvern, negociaza chiar (si) cu reprezentantul PMP-ului, un partid incropit la comanda lui Traian Basescu, din demisionari din PDL ( cei mai importanti fiind Elena Udrea si Toader Paleologu, langa care au mai aparut Cristian Diaconescu, Siegfried Muresan, Cristian Preda…) si prin fuzionarea cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Numai oameni ‘’de calitate’’, care au facut mult ‘’bine’’ acestui popor.
Din aceiasi dorinta arzataore (sau/si sarcina primita de la KWI) de a “trece” Guvernul, Orban mai negociaza si cu Barna, Ponta, Hunor si Tariceanu. Acestia sunt actualii adevarati brockeri de putere. Presedinti ai unor partide care, stiind ca fara ei nu se poate, se vor lasa convinsi cu greu de noul premier. Ei il vor santaja in stil mare punandu-i fel de fel de conditii. Vor fi condiții greu de acceptat (fiind diferite de la partid la partid) dar pana la urma, vor fi acceptate iar Guvernul incropit va trece.
In privinta mentinerii statutului de “mana dreapta”, insa, Orban se inseala amarnic. Imediat dupa ce-si va vedea realizat planul de a castiga un nou mandat, Presedintele se va descotorosi de el. Si Rares Bogdan sta ‘’la panda’’ pana ce va aparea “oportunitatea”… Obedienta lui fata de KWI va da rezultate, E bine-vazut de Merkel si nu numai, deci va avea si sustinere externa.
Politica actuala a PNL-ului se rezuma la diseminarea celor doua idei pe care (in lipsa de altceva) le foloseste in mesajele sale seful (stapanul) lui Orban – KWI: “anticorupție” si “jos ciuma roșie!”. Principiile si valorile liberale traditionale sanatoase, solide altadata, palesc, impinse mai demult in derizoriu chiar de PNL-isti, care le mai amintesc (vag) in discursurile lor sforaitoare. Noi vom face, … vom drege …

Oastea de stransura.

Orban a incercat prin toate metodele (si a reusit) sa mobilizeze toate fortele politice impotriva guvernului Dancila. De aici rezulta ca este un bun organizator. Dar abia acum incepe adevarata batalie si aceasta va necesita un si mai mare efort.

Guvernul trebuie sa treaca si va trece.

Daca nu trece acest Guvern, candidatura lui KWI e in mare pericol.
Pentru Orban cea mai buna dintre variante ar fi cedarea cate unui portofoliu fiecarui partid din actuala opozitie (PSD nu intra in calcul). Numai ca in afara de Hunor si Tariceanu, lupii tineri, infierbantati si hamesiti vor dori mai mult. Va fi un razboi al nervilor, de anduranta. Va fi greu, cu siguranta, pentru noul premier sa-i multumeasca pe toti si dupa prima saptamana de negocieri va incepe sa faca multe concesii. N-are incotro. Este (totusi) de apreciat intentia declarata de a reduce numarul de portofolii ministeriale. Un guvern “suplu” poate, repet: poate, fi mai eficient, este mai usor de condus, este la moda in Europa. Ce mai, aceasta este o solutie rezonabila si care face sens. Dispar (oare?) Dancila si ministrii sai, unii dintre acestia fiind incompetenti “cu acte”.

Despre PSD, numai de bine.

Desi dupa rezultatul motiunii au avut unele momente de ezitare si au si revenit asupra unor declaratii date la cald, PSD-istii actioneaza in liniste dar ferm. Nu vor sustine “Guvernul Lui”.
Candidatul lor nu mai este Dancila cea de acum cateva luni, cand era perceputa ca o tantica de treaba, timida si putintica la minte. Dimpotriva. Dintre toti candidatii la presedintie, ea are o evolutie cu mult peste asteptari. Pentru multi oameni (echilibrati, dealtfel) un presedinte nu trebuie sa bubuie de desteptaciune, ca de-aia are o armata de consilieri, ci sa fie integru, modest, serios, bine intentionat. Si Dancila se incadreaza in acest tipar.
Ea a avut indrazneala sa-l provoace la “un dialog” pe ditamai Presedintele in exercitiu. Buna figura, zic eu, dar riscanta. Putin probabil, insa, ca actualul locatar de la Cotroceni sa raspunda acestei provocari. Daca o va face, s-ar putea sa asistam la un spectacol reusit.
Liviu Dragnea cand va iesi din puscarie nu va mai avea influenta. Poate nici chef sa revina in politica mare.
… Oricum, PSD-istii nu si-au spus ultimul cuvant.

De-o fi unul, de-o fi alta, ca vor fi vanturi sau ploi …
Le vom lua in piept pe toate…  Ca nu-i bine pentru noi!

Luca Pitesteanu’
18 octombrie 2019