17 septembrie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Impostura conducatorilor si complicitatea naiva (sau nu) a sustinatorilor (lor)

Armele cu care lupta azi cei de la putere sunt rudimentare si mizere. Dar eficiente. Ura si minciuna sunt aceste arme. Ele si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului. Multe razboaie au pornit din cauza urii. Multi oameni au murit si vor mai muri din cauza minciunii.

Mare parte a societatii este usor de influentat si actioneaza “la comanda”. Adevaratii hoti striga “hotii !” iar acea mare parte a societatii pare sa asculte de cei care striga (mai tare).

De ce se intampla asa? Pai, e simplu: Cultura maselor este una precara, oamenii uita repede, sunt “rabdatori” si creduli si, mai ales, tentati sa urmeze indemnul celor care le promit ceva.

De cultura democratica, la romani, aproape ca nici nu poate fi vorba. Iar lipsa culturii democratice duce la erodarea iremediabila si, in final, la disparitia fragilei democratii romanesti. Mie mi se pare ca romanii inca nu realizeaza imensul si destul de apropiatul pericol care-i paste, acela al disparitiei democratiei.

Sunt foarte multi cei care nu realizeaza ca disparitia pluralismului sau anihilarea opozitiei au ca rezultat instaurarea dictaturii. Sunt multi care nu stiu nici macar ce presupun dictatura si totalitarismul.

De fiecare data cand am fost intrebat ce cred despre oamenii politici am raspuns clar ca nu exista politicieni buni sau rai ci doar politicieni, ca cei care intra in politica n-o fac din dragoste si pretuire pentru semeni ci numai din dragoste si grija pentru ei insisi.

Niciodata n-am afirmat despre actuala (si subreda) opozitie ca ar fi cu mult mai “breaza” decat puterea, ca e fara pata. Nu cunosc, din pacate, niciun politician neprihanit. Sunt convins ca daca mai exista oameni de buna credinta, acestia n-au ce cauta in politica.

…………………………………………………………………………………………………

Asta a fost motivul principal pentru care am refuzat sa intru in politica. Nu m-am facut frate cu nimeni ca sa trec puntile din viata. Am o sora. Sunt (numai) fratele ei… Al nimanui altcuiva.

Eu stiu ce inseamna lipsa pluralismului, “politica partidului unic”. Multi nu stiu, multi (dintre cei mai in varsta) poate au uitat…

In lipsa unor rezultate concrete, reale, succesul (amar) al puterii de azi e intemeiat exclusiv pe slăbiciunea si complicitatea opoziţiei dar si pe sprijinul unor semeni de-ai nostri mai usor de pacalit. Si cei aflati la putere stiu asta foarte bine. De aceea sapa continuu cu ghearele si cu dintii la temelia opozitiei, pentru a o darama si  ingropa (definitiv) ca sa nu mai aiba cine s-o traga de maneca pentru nenumaratele nelegiuiri. De aceea ii amagesc mereu pe sustinatori cu promisiuni desarte.

In Romania domneste impostura. Numai cine nu vrea nu accepta, numai cine e orb nu vede si numai cine nu poate, nu intelege.

Care impostura?

Impostura imbuibatului viclean, caruia ii pute orice tanguire a amarasteanului din randul (po)pulimii.

Impostura sobolanului nesimtit, aia plina de miezul unei superioare dezaprobari la adresa oricarei opinii care nu coincide cu “crezul” sau.

Impostura parvenitului grobian, care are cacat in meniul zilnic si a ostenit de cat de mult si de apasat a pupat in cur pentru a urca “pe scara valorilor”, dar care sustine ca a ajuns in fruntea bucatelor numai datorita meritelor si desteptaciunii lui.

Impostura sarlatanului narcisist si pervers, care ascunde o mai rafinata urzeala, din fibrele urii fata de cei care-l cunosc (deci stiu cine e cu adevarat).

Impostura tradatorului de neam si tara,  alunecos, impertinent si las, executant al ordinelor din afara, care foloseste dubla masura si lupta cu mojicie impotriva celor care l-au ales.

Sigur ca am enumerat numai acele fete/moduri de manifestare a imposturii care mi-au venit acum in minte. In realitate sunt mult mai multe.

Eu ii apreciez pe cei care demasca impostura.

Imi plac cele trei femei care, nu numai in efervescenta acestei perioade de campanie, si-au demonstrat spiritul combativ si luciditatea (judecatii), emitand cu real talent, unele idei interesante si utile sau scotand la iveala potlogariile unor adevarati impostori.

Cumva ele si-au luat sarcina pe care o avea media, a carei bunavointa a fost cumparata de conducatori cu banii care trebuiau sa ajunga la alegatori.

Am vazut ca multi “oameni seriosi” le critica pe cele trei, acuzandu-le ca fac nu stiu ce, ca sunt platite de nu stiu cine… Multi sunt dintre acei “oameni seriosi” care si-au afirmat cu alte ocazii toleranta fata de unele dintre faptele de care le acuza acum pe ele … Criticii lor sunt cei care-si exprimau prin Piata Victoriei, urland, “opinia politica” (cum i-ar spune un mare si iscusit “profesor”, ocolit de ghinion, ajuns sus, sus de tot). Acesti “oameni seriosi” nu sunt capabili sa inteleaga (sau nu vor) ca atat timp cat nu afecteaza pe nimeni, e treaba acestor femei (si numai a lor) ce sunt si ce fac cu si in viata personala.

Si … eu nu cred ca ele sint platite de vreeun partid (imi permit aceasta aroganta), cum cred despre altii, care au ca unica ocupatie latratul aproape zilnic la adresa “ciumei rosii”…

Am mai scris ca apreciez unele “manifestari”, ca exercitiu democratic. Le apreciez cand dau glas unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate, cand sunt  pertinente, sincere si (cu adevarat) spontane…cand nu sunt determinate sau influentate de diferite instigari.

Faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea (in locuri publice sau nepublice) reprezinta un drept de netagaduit, castigat cu sacrificii, pe care, sper din toata inima ca romanii sa nu-l piarda.

Ca daca-l vor pierde va fi vai de viitorul lor!

Luca Pitesteanu’

16 septembrie 2020

16 iunie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Subordonarea mass media si societatea romaneasca – Romania, “pas cu pas” spre totalitarism (?)

Acest articol este unul de opinie si recomand tratarea lui ca atare!

Libertatea mass media scade in anii electorali. Acum in Romania, imixtiunea puterii in politicile editoriale si in realizarea produselor jurnalistice este evidenta. Oricine doreste, poate usor sa observe abordarea temelor “importante” impuse (drept publice).  Subiectele neconvenabile sau dezavantajoase pentru putere sunt bine ascunse, plasate în umbră sau (facute) uitate prin dirijarea atentiei publice inspre unele senzaţionaliste.

Cele două Camere ale Parlamentului au comisii pentru cultură și mass media, care se ocupa de activitatea mijloacelor de informare în masă dar nu pot controla efectiv felul în care unii dintre jurnaliștii iși fac meseria. Consiliul Naţional al Audiovizualului este autoritatea unica, legal constituita, de reglementare a audiovizualului si de aparare a interesului public. (Ce straniu suna acum cuvintele interes public, dupa ce au fost atat de des folosite de Generalul Oprea).

Da, mass-media din tara noastra nu (mai) este libera ci, in (mare) majoritate, aservita. Controlata masiv de conducerea statului prin intermediul finanţărilor, mass-media practica o propaganda aiuritoare. Exceptie fac cateva publicatii precum “Catavencii” , ”Q Magazine” sau “Cotidianul”si alte cateva (putine), care sunt urmarite de un numar (relativ) scazut de cititori; Radioul si Televiziunea nationale, care sunt finantate de la buget, incearca exercitiul unei diplomatii a echidistantei; alte cateva (putine) institutii de presa.

In aceste conditii, KWI, un om mare numai la stat (ma refer, desigur, la statul in picioare), ajuns din nou la conducerea tarii din greseala unora, din ignoranta si incapatanarea altora, cu sprijinul PSD-ului (si din vina tuturor), isi urmareste nestingherit agenda personala dovedind un subiectivism exacerbat si desantat, care a crescut considerabil in perioada denumita generic “de criza”.

Cum e cu putinta?

Democraţia adevarata nu poate exista fara cetăţeni educaţi din punct de vedere politic, iar aceasta educatie se realizeaza mai ales prin mediile de informare. Cetatenii, chiar si cei de conditie intelectuala modesta, trebuie nu numai sa acumuleze informatii dar si sa-si formeze capacitati sanatoase, cuprinzatoare, de discernamant, de expresie si de reactie. Ori, majoritatea presei romanesti de azi nu incurajeaza reflectia si alegerea corecta ci manipuleaza in sensul orientarii gandirii si vointei populatiei, cu precadere, intr-un singur sens.

O face interpretand continuu, in mod perfid, nesfarsita arie a moralitatii si spiritului (in)tolerant, inducand iluzia ca-si respecta menirea de a fi in slujba cetateanului, caruia ii furnizeaza o informatie corecta, de buna calitate, cuprinzatoare, completa si nepartinoitoare, un dialog util, interesant, rezonabil, argumentat.

Fiecare institutie de presa, functie de interes, intr-o etica “pozitivista’’  (si) lasand impresia corectitudinii, prin politicile editoriale discutabile, imparte membrii societatii  in „buni” și „răi”, in „ai noștri” și „ai lor”.

Prin trunchierea unor informatii si prin diseminare selectiva, multe dintre mijloacele media pervertesc spiritul civic, dezvolta atitudini subiective, partinitoare, anuland pluralitatea opiniilor și propulseaza la rang de personalitati, niste “personaje” controversate.

Profitand de cultura (nu neaparat democratica) precara a unei mari parti din societate, practicile de ideologizare și distorsionare aplicate (cu fermitate) merg deseori pana la prostire (in fata). Se induc in randul populatiei, drept firesti si inevitabile, ideea ca suportarea vremelnica a unor privatiuni reprezinta garantia unui viitor mai bun sau/si ideea asumarii si a impacarii cu esecul si cu pozitia defavorabila.

Cu sprijinul unei importante parti a mass-mediei care nu actioneaza (nicidecum!) pentru o informare corecta, subiectivismul Presedintelui nostru ahtiat dupa putere si al guvernului sau, continua sa se amplifice nestingherit de restul clasei politice (ca opozitie nu pot s-o numesc).

Un politician onest (daca exista asa ceva) aseaza in centrul preocuparilor sale valori precum binele cetatenilor, dreptatea și adevărul, actioneaza pentru eliminarea opusului acestor valori, nu pentru a le „arunca” mereu la adversar ca sa-l poata ulterior acuza vehement, cu maxima ipocrizie si vicleana intoleranta. Dar Iohannis este un tip marginit si arogant, incapatanat si viclean, care incearca sa-si mascheze  deficitul cultural si de inteligenta prin metode care n-au nimic comun cu onestitatea. Repet ce-am scris acum cateva luni: Atitudinea lui dovedeste ca nu pune prea mare pret nici pe sfaturile consilierilor. Dealtfel nu poate si nici nu vrea, cred, mai mult decat sa spuna raspicat oricand are ocazia cum lupta el impotriva ciumei rosii si a coruptiei (celorlalti). In asta consta toata activitatea lui.

El nu este interesat de romani si de Romania ci numai de el insusi.

O dovedesc masurile dictate de el, fara o argumentatie solida si credibila, dubla masura, abuzurile justificate parsiv in discursuri citite rar si a-pa-sat de pe prompter si insotite de o gestica studiata, menita sa-i sublinieze in mod convingator ideile principale. Traim, din pacate, in epoca monologului sforaitor, intesat cu fudule acrobații terminologice. Am observat ca, mai ales dinaintea inceperii campaniei pentru obtinerea celui de-al doilea mandat, singurul domeniu pentru (si in) care KWI si-a “manifestat intens preocuparea” a fost cel al insusirii unor metode de sporire a credibilitatii si de imbunatatire a imaginii personale. Si in acest domeniu chiar a facut ceva progrese.

Totusi, (si) ca interpret de discursuri, Iohannis ramane un diletant. Nu trebuie sa-l urmaresti prea mult interpretandu-si partitura ca sa te convingi de falsitatea care-l caracterizeaza.

In ultimele luni mai ales, el a afisat o ingrijorare amestecata cu un soi de compasiune (chiar) seducatoare pentru cei mai naivi dintre cei care-l urmaresc. Nu prea va place ce auziti, nu-i asa (…“dragi romani”)?   Nici mie, (incearca sa transmita zambind lingusitor) dar trebuie să înțelegeți că  daca nu va conformati  va fi rau de noi (adica de voi) … Vom (veti, bineinteles) muri sufocati de ghearele Covidului, ne vom intoarce  la epoca ciumei rosii. Fiti precauti, nu prosti! Faceti ce va spun!

… Si presa … tace, in mod “surprinzator”, de parca n-ar auzi si n-ar vedea.  Ba mai mult decat atat, de cand a fost “incurajata” financiar, presa – vigilentul caine de paza al democratiei s-a mai si „asmutit” asupra adversarilor politici ai Presedintelui (unii dintre ei profesionisti de valoare),  ramasi in institutiile constitutionale.

Presa, a patra dintre puterile statului, in mod normal urmareste si actioneaza pentru funcţionarea corecta a celorlalte puteri (constituţionale) ale statului: executivă, legislativă și judecătoreasca. O presa echidistanta garanteaza corectitudinea functionarii acelor puteri. Ori in Romania nu preá mai putem vorbi de echidistanta presei…

In paranteza fiind spus, este surprinzatoare, suspecta – chiar (si) sustinerea “neconditionata” a guvernului actual si mai ales a Presedintelui de catre unii oameni seriosi, “de calitate”, mai instruiti, de la care te-ai astepta la o gandire neviciata si o viziune mai clara. Dar si mai surprinzatoare, o spun cu mare parere de rau, este tacerea si neimplicarea unor comunicatori de cel mai inalt nivel, a unor “lesne formatori de opinie”. Ei exista. Am avut privilegiul de a cunoaste cativa, vorbesc in cunostinta de cauza.  Unde sunt teoreticienii de inalta clasa, eruditi, cu probitate profesionala, prestanta si demnitate de necontestat, de care tara asta nu duce lipsa?  Retorica si teoriile lor, daca ar fi impartasite (si in afara amfiteatrelor, de exemplu) i-ar “lumina” pe multi.

Dar, ma rog, aceasta poate fi tema unei alte discutii. Fiecare cu convingerile (si interesele) sale. E bine ca inca mai exista libertatea cuvantului, dar si cea a necuvantului.

Majoritatea mijloacelor media sunt in mod fatis in slujba conducatorului statului si a guvernului, guvern populat cu elemente toxice “liberale” precum Turcan, Catu, Anisie, Stefan, Alexandru, … care, in frunte cu seful lor direct, Orban, nu fac altceva decat sa respecte ordinele Presedintelui, date deseori in dauna economiei tarii si a intereselor poporului.  Atitudinea acestor asa-zis politicieni, ipocrizia sfidatoare, iresponsabila si obraznica, fara nicio urma de empatie, sporeste aversiunea compatriotilor cinstiti pentru spiritul „democratic” si anemiază personalitatea instituţiilor publice.  Dintre toti, numai Orban, cu toate relele lui, este mai “rasarit”, are experienta si este mai inteligent decat ceilalti. Din pacate e mincinos si, in plus, obedienta lui fata de KWI si felul in care “o intoarce ca la Ploiesti” ii anuleaza toate calitatile. Rares Bogdan este si mai lingusitor si mai mincinos decat Orban. Cezar Preda si Blaga, se vad prea putin.

Nu cred că in perioada imediat urmatoare se așteaptă în mod real ceva pozitiv (mai ales pentru romanii de rand) nici de la  celelalte partide politice. Opozitia actuala este (si ea) ineficienta, contaminata, … deplorabila cu exceptia catorva figuri:  Firea, L.O. Vasilescu, Corlatean, Plesoianu, Ponta si Tariceanu, care stiu politica si sunt mai “vizibili”,  Traian Basescu – cel mai versat dintre toti, si (prea putin), Tomac. Nicusor Dan (?) – o gluma! Proasta! …Barna si Ciolos (tot) lasi, ipocriti si demagogi… In afara introducerii (aproape) fortate a educatiei sexuale (sanitare, chipurile) in scoli prin invocarea unor argumente inselatoare, alte motive pentru care mai au inca ceva-sustinatori raman, in continuare, “hastag # greudeimaginat” si (foarte greu) de inteles. Restul politicienilor opozitiei (parca) nu exista. Prin slabiciunea si “amorteala” de care da dovada, opozitia devine complice cu puterea in detrimentul democraţiei, care devine cu atât mai firava cu cât opoziţia devine mai ineficienta.

Daca luam in considerare si faptul ca aparatul de represiune este tratat preferential si i se asigura substantiale beneficii, avem imaginea unui stat roman (aproape) politienesc, in care exercitarea funcțiilor sistemului social devine usor, “pas cu  pas”,  to-ta-li-ta-ra.

Si presa tace (suspect), nu spune un cuvant.

Cu toate ca mass media, subordonata, cum am spus, prin finantari (de stat) deseori mascate prin comenzi de publicitate, se straduieste din rasputeri sa-i asigure o imagine buna, primenita, incapacitatea partidului aflat la putere de a-și exercita în mod corespunzător funcţiile este clara. Nu exista performanta guvernamentala. Se fura. Mult! Exagerat de mult! Atat de mult incat dorinta, imposibil de stapanit a unora de a se capatui devine din ce in ce mai greu de ascuns. Gaurile care se dau in cascavalul economiei sunt mascate cu bani proveniti din imprumuturi impovaratoare. Va mai amintiti? “Fara hotie ajungem departe!”. Dar nu acum … Gradul de indatorare a depasit cu mult limitele rezonabile. Coruptia n-a fost niciodata la nivelul de acum. Minciuna este cuvantul de ordine. Ea isi face siesta prin birourile de la guvern dupa ce “sta cu regele la masa”. Serile, minciuna, si le petrece prin televiziuni, determinand fragilizarea increderii populare in intreaga clasa politica si ruinand cu cinism sistemul democratic.

……………………………………………………………………………………………………..

Ce e de facut?

In primul rand oamenii trebuie sa urmareasca nu unul sau doua canale TV (cu care rezoneaza). Eu cred ca e bine sa fie urmarite in paralel programele pro si contra puterii. Apoi, fiecare sa traga o concluzie. Personala. Fara sa asculte sfaturile (binevoitoare, desigur) ale altora.

Se stie ca lipsa performantei guvernamentale si politicile antisociale sunt printre cele mai importante elemente/cauze declansatoare de miscari ample si, de ce nu, chiar de revolutii.

……………………………………………………………………………………………………..

A nu se intelege ca articolul acesta e un indemn la razmerita!

Totusi, unde sunt protestele? Au disparut hotia, penalii si incompetentii pilosi din functiile publice (?). Criminalitatea? Problemele din sanatate? Mafia padurilor? Traficul de persoane? Injustitia (?) …Da’ de unde!… TOATE S-AU AMPLIFICAT!  Coruptia nu mai ucide (?). A obosit si ea (?). S-a plictisit (?)  Chiar putem zburda fara teama ca vom fi rapusi de pardalnica de coruptie? … Sigur! … Dar nu acum.

Acum trebuie numai sa fim supusi, sa stam “linistiti la locurili noastre” si, cu masca pe figura, sa privim cum se prabuseste totul in jur, ca asa e normal, daca vrem “sa fie bine in viitor”… Ce mai, romane: nu trebuie nici macar sa mergi la serviciu…Doar te uiti… Si castigi… Totul va fi bine! … DAR NU ACUM. Urmeaza sa fie bine… Stang, drept, stangu’!

Ce noroc pe noi! Cat suntem de fericiti acum!… Si nici nu ne dam seama… Pai, daca nici acum, atunci cand?

16 iunie 2020

(Mult Prea) Fericitul si Pururea Carcotasul

Luca Pitesteanu’