Balada repetatei renuntari

 

 

 

 

 

 

 

Ne vom mai intalni iubito iara

Catre amurgul timpuriu al vietii,

Pe un peron, in mica noastra gara,

Ca intr-un basm din anii tineretii.

 

Incaruntiti de nemiloase vremuri

Vom sta lipiti intr-o imbratisare

Adulmecand fantomele de trenuri

Intr-o straveche sala de-asteptare.

 

Ne vom vorbi-ndelung, fara cuvinte

Ca-n timpu-n care nu ne-am intalnit

Si cu tristete ne-om aduce-aminte

De tot ce am gandit si n-am trait.

 

Ne vom mira ca toate ni-s straine

De parca nici n-au existat vreodata,

Ca a crescut mohorul printre sine

Si-a ruginit demult calea ferata.

 

Tarziu, cand luna sus pe cer apare

Si voal de-argint asterne peste gara

Eu voi pleca spre cenusii hotare

Asa cum am plecat si-odinioara.

 

Ma voi uita-napoi numai o data

Si te-oi vedea prin aburii de toamna

Privind in gol, cu fata-nlacrimata,

Ca intr-un film rusesc, trista mea doamna.

 

Iubirea mea inseamna renuntarea

Si greu e de-nteles plecarea mea.

Ramai cu bine si urmeaza-ti calea!

Eu stiu ca intr-o zi ma vei ierta.

 

5 Noiembrie 2018

Luca N Statornicu’

 

 

Celui care trece (Balada pentru ochi si timpan)

Corporatisti: Orice asemanare cu personaje sau fapte reale este neintentionata, deci intamplatoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Azi n-ai trecut pe-aici si imi e dor

De mersul leganat, cu pas usor,

De uitatura ochiului viclean

Lipita de al laptop-ului meu ecran.

 

Nu mi-a lipsit ca astazi niciodata

Urechea ta, spre mine aplecata

Ca sa absoarba un cat de mic zvon,

Mai abitir ca un reportofon.

 

De-azi-dimineata sunt preocupat

Ca poate ceva rau ti s-a-ntamplat.

Oare pe scari sa fi alunecat

Si nimeni inca nu te-a ridicat?…

 

Mi-e dor de tine si sa-ti scriu insist,

Mesajul asta rugator si trist:

Hai vino, vino, treci pe coridor,

Ca pana maine mor de al tau dor…

 

7 Iunie 2018

Luca N Rabdatoru’

 

Balada muritorilor de rand

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E lumea gresit intocmita,

Se cumpara totul cu bani

Ne e si speranta-ngradita

De hoti agramati si spagari.

 

Viata ne e dramuita

Secunde-mprumut ni se dau.

Sunt multi care n-au ce merita

Si multi nu merita ce au.

 

De apriga lumii-nclestare,

De vremuri si semeni scarbit

Nu scapa decat cel care moare,

Tradat, si de toti umilit.

 

23 Mai 2018

Luca N Meritatu’

Cifrabet

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aritmetica puterii

Alfabetul il subjuga.

Si sub umbra medierii,

Din stapan il face sluga.

 

Din sonetele cochete

Literele evadeaza

Si in strofe indecente,

Resemnate se aseaza.

 

Interjectii otravite

Lesne se insinueaza

In discursuri schizofite

Care tot ce-i bun blameaza.

 

Substantive stanjenite

Cu-adjective se ingana

Si cu verbe obosite

Uratesc limba romana.

 

Din retorici colturoase,

Cu prea multe numerale

Se desavarsesc, hidoase,

Opere de trei parale.

 

E din drepturi decazuta

Randuiala literara

De-aritmetica acuta

Si perfida ca o boala.

…………………………

 

De pragmatice-aritmetici

Derutati si amagiti,

Devenim si noi ermetici,

Jalnici si nesocotiti.

 

17 Mai 2018

Luca N Descifratu’

 

Natura vie cu mare, fata si poet

Pe faleza-n Antibes,

Intr-un mic dormitor,

Haine imprastiate peste tot, pe covor.

 

Pahare golite,

Tutun, bautura,

Doua tinere trupuri. Aventura.

 

Tulburi arome

De farmec si vis

Inunda acest vinovat paradis.

 

Un acordeon

Suspina incert.

Tresare usor fata tanarului poet.

 

Apriga-n zori,

Marea vuieste.

Somnul amantilor obositi il goneste.

 

Se misca oblonul,

Fereastra-i deschisa.

Soarele-nvaluie trupul de fata proscrisa.

 

Natura vie

Aprinde simtirea.

Decadenta a aparut odata cu privirea.

 

17 martie 2018

Luca N’ Tulburatu’

 

 

 

 

Ultima intrebare

Ultima intrebare

E complicat sa fii ceea ce eşti,

Ti-ai spus adeseori scrutand direct

Prin spatiul dintre ura si respect,

Potrivnicia patimii lumesti.

 

Nesocotind angoasele-ancorate

Intr-un destin sortit ostil sa-ti  fie,

Ai cautat prin marea inertie

Virtute si originalitate.

 

N-ai asteptat rasplata pentru toate

Cate-ai facut, si ai gasit raspuns

La teoreme vagi, greu de patruns

Sau la-ntrebari de vremuri cenzurate.

 

Acum, cand viata ta e la amurg,

Te-ai pregatit sa pleci inca din zori.

Singur si resemnat astepti sa mori,

Ca-i prea tarziu, si orele se scurg.

 

Nimic nu te mai poate-mpiedica

Sa mergi catre eternitatea de arama,

Fara prejudecati si fara teama,

Cum te-a adus pe lume mama ta.

…………………………………………………

Neinteles ai fost pana acum.

Si-n mod fatal, al vietii tale sens

Aristocratic, demn si mult prea dens,

Va fi recunoscut abia postum.

 

Stii c-ar fi fost usor sa fii ce-ai fost

De-ai fi ales sa fii un oarecare,

Si-n gand mai ai o ultima-ntrebare:

Oare potrivnicia lumii are rost?

 

8 ianuarie 2018

Luca Cel care ESTE

 

 

Egoparadox

Egoparadox1

Sunt, in principiu, un aristocrat

Propagandist, suspect de misticism.

Sunt activist din lipsa de civism.

Sunt simplu fiind foarte complicat.

 

Cand nu sunt rau, sunt omul cel mai bun,

Eu, pesimistul cel mai optimist.

Sunt proletar dar si capitalist.

Sunt zgomotosul cel mai taciturn.

 

Sunt sfantul stapanit de erezie,

Nelinistitul cel mai linistit.

Sunt cabotin si artist-emerit,

Cosmopolit traind in sihastrie.

 

Sunt plicticos din mare plictiseala.

Eu sunt avangardistul desuet,

Un huligan cu fire de poet.

Sunt moralistul cel fara morala.

 

Sunt patriotul cel fara de tara,

Vizionar lipsit de viziune.

Sunt ziditorul cel fara de nume

Uitat mereu pe ziduri, fara scara.

 

Sunt un neinteles care-ntelege.

Iscoditor fiind, sunt prea discret.

Sunt si analfabet si exeget,

Judecator al celor fara lege.

 

Sunt ignorant dar mentor, din principiu.

Nascut demult, descoperit recent,

In inocenta mea sunt un docent,

Intuitiv redus la participiu.

 

Luca N’Principialu’

22 ianuarie 2018

 

 

 

Cea mai tristă zi de primăvară

 

Tristete

 

Ne jucam pe marginea drumului, cum se joacă copiii la țară,

În după amiezele liniștite de primăvară.

Făcând zgomot mare, stârnind praf pe șosea,

Cu caii-n galop, o căruta trecea.

 

Erau în caruță nea’ Marin cu fie-sa, o fată frumoasă și cuminte

Fața ei părea amorțită, nu veselă, cum era cu o zi înainte.

Avea pe cap o basma neagră, privirea-i era împietrită…

A trecut repede. Ceata noastră a ramas uimită…

 

-Nu ne-a văzut!… am zis. Că-ntotdeauna

Ea ne face voioasă cu mâna….

Cu toții, mirați, ne-am întrebat:

-Chiar nu ne-a văzut? Ce-o fi cu ea? Ce s-o fi întâmplat?…

 

-O duce p-asta mică la cumnată-sa; am auzit-o pe tanti Mituța.

Săraca Măriuța!

……………………………………………………………………………………….

A doua zi banca ei era goală.

În recreație am aflat de ce Mariana n-a venit la școală.

Nimeni n-a mai avut chef de joacă.

Nici un copil nu știa ce să spună sau ce sa facă.

 

În întregul sat se zvonise

Că ieri, nevasta lui Marin murise,

-Mariana nu mai are mamă!… șușoteau niște colegi mai mari…

Lacrimi i se prelingeau învățătoarei noastre de sub ochelari…

 

……………………………………………………………………………………….

Prin fereastra clasei vedeam fremătând castanii de-afară.

A fost cea mai tristă zi de primăvară…

 

 

Luca N’ Împăcatu’

 

30 iunie 2017

 

Fabula cu Vasile – liber cugetatorul

vasile

Vasile-i un om de treaba, un fiu mandru de taran

Care are o deviza: Nu depind de vre-un program!

Ganditor de profunzime  cu-ndeletniciri lejere,

E un soi de Moromete – nepreocupat de-avere.

Cand in noaptea cea tarzie se topeste orice larma

Adanc cugeta Vasile inainte sa adoarma.

Atunci, gandu-l poarta iute la tot ce-a facut gresit,

La tot ce prin gand si fapta, ziua a pacatuit:

-Am mintit si am fost mandru fata de semenii mei

Si-am cazut in blasfemie, injurand de dumnezei…

Si ca-n orice zi, pot spune, ca nu prea am avut spor

Ca sa fiu mereu in forma, cu munca nu ma omor.

Si-ar mai fi ceva: vai Doamne, am mai fost si pofticios

Cand pe ulita vecina-si unduia trupul frumos.

Iar cam pe la miezul zilei  in taverna am intrat

Si cand am iesit de-acolo, chelnerii faceau curat…

Am golit pahare multe, am barfit si-am cugetat

Cu sarg, pana am dat gata ajutorul de la stat…

 

Zi de zi nevasta-l roaga: mai Vasile, nu mai bea

Ca incep copiii scoala si n-au cu ce se-ncalta.

Casa noastra sta sa cada, geamul de la drum e spart.

In ograda-i gol cotetul, si cuptorul s-a crapat.

Ruginita coasa-ti  zace  langa sapa si lopata,

Cade ciutura-n fantana cand am nevoie de apa.

………………………………………………………………………

Cu mult tact, cum ii sta-n fire, lung Vasile o priveste

Si cu miere-n voce-i spune ca-n curand se pricopseste:

C-a gandit un plan: de maine nu mai bea, nu mai fumeaza

Si nici nu mai umbla-creanga. Chiar maine se angajeaza…

-Maine chiar la prima ora ma voi duce la serviciu

Voi aduce bani acasa si n-o sa mai am vreun viciu…

Ca visezi vei crede maine, cand vedea-vei pe-nserat

Cum la  tine-n curte intra o minune de barbat,

Cu sacosile-ncarcate cu de toate, zambitor,

E barbatul tau, vezi bine, muncitor si iubitor….

 

Nu mai e mult pana maine!.. Acum du-te si te uita

Daca-n sticla din camara, a ramas vreun pic de tuica…

E aproape miezul noptii. Vreau sa-mi fac curaj sa dorm

Pana maine (la amiaza), precum doarme orice om

Iar daca nu-mi vine somnul prea curand, sa il astept

Cugetand cum pot de maine, tot ce am gresit sa-ndrept.

………………………………………………………………

Sa sfarsim cum se cuvine fabula asta rurala

E firesc s-avem nevoie si de-o minima morala:

Oricare ne-ar fi menirea trebuie sa ne-amintim

Ca schimbarea e constanta in lumea-n care traim.

Ca tot pom e si cel care de ani buni nu mai rodeste

Si nu doar Vasile-al nostru, munceste doar cand gandeste.

 

Luca N’ Schimbatu’

20 iulie 2017

 

 

Feb 23, 2017 - Fără categorie    6 Comentarii

Reforme diforme. Fond fara contur.

 

ok

 

 

Prin „reforme” scumpe, din  ’89 pana azi, edificarea noii civilizații „moderne” s-a realizat in mare masura prin adoptarea unor  „forme”, provenite din occident. In goana dupa „emancipare” si reformare, nu s-a mai analizat impactul si posibilele efecte (negative) pe termen mediu sau lung, ale acestor „forme” asupra „fondului” societatii romanesti sau, mai simplu: daca „formele” de import vor incadra cum se cuvine „fondul” existent si vor configura astfel structuri instituționale benefice, socialmente eficiente.

Din interes, obedienti si servili, politicienii nostri au fost bucurosi ca pentru o mana de arginti, sa se puna in slujba occidentului, sa-i serveasca interesele – importandu-i „formele” intr-un dispret grobian fata de tara noastra si de popor. Politica se face in orice loc, la noi sau aiurea…numai din interes. Acesta este un fenomen care, ne place sau nu, se situeaza in ceea ce numim „normalitate”.

Reprezentatii celei mai mari parti a structurilor institutionale importante sunt implicati direct sau indirect in politica. Iar politica nu este pentru oameni neprihaniti.

Este daunator ca in politica si mai ales in (actuala) guvernare sa fie implicati oamenii cu instructie precara, care sa-si urmareasca animalic propriul interes, dar, credeti-ma nici cu asa-zisele elite din “opozitia” de azi nu-mi e rusine… Acum multi ani, cand am studiat teoria formelor fara fond, mi s-a parut o „descoperire” extraordinara. Azi, din pacate, simtind-o peste tot, mi se pare doar o concluzie de-a dreptul „la-ndemana”, banala, prin aplicabilitatea si actualitatea ei.

Politic-vorbind, tot ce traim sau ne inconjoara (acum) se poate raporta la aceasta teorie a formelor fara fond.

I-as ruga (daca n-ar fi in zadar) sa-mi ierte nepriceperea si impertinenta de a denatura oarecum teoria formelor fara fond, pe maestrii Maiorescu, Eminescu, Kogalniceanu, Russo sau Hajdeu…precum ii rog sa ma ierte si pe cei care poate vor citi aceste randuri impregnate cu pesimismul meu cronic (sper ca nu si contagios).

…Cum sa traim intr-un „stat de drept” vitregit de separatia puterilor? Sub ce forma? Cum sa se „mai” formeze un pol de credibilitate cand ura, prostia, demagogia, ipocrizia si dubla-masura, sunt, in fond – ele insele, generalizate?… Cum?…cand multi dintre conducatorii nostri aflati in tara, sau care ne reprezinta in afara sunt „suspecti” (cel putin din punct de vedere juridic)?

S-a ajuns prea departe cu impostura. Dependenta Romaniei (vandute) fata de occident este reala, in fond, si se manifesta in(tr-o) forma inrobitoare. Hotararile importante sunt si ele importate si sunt puse in aplicare cu sarg umilitor, de catre oamenii nostri politici (alesi). Mai toate – asa-zisele reforme din economia si societatea romaneasca s-au dovedit respingatoare, dezolante, mult prea dezavantajoase pentru romani.

S-au perindat pe la conducere toate formatiunile politice. Toate au fost cand la putere, cand in opozitie, si nu numai „de forma”.  Rezultatul: „pe fond” il vedem…daca vrem!

Aud acum ca cei aflati la putere fac in fond, numai abuzuri mascate in „reforma”. Noaptea, ca hotii. Desi declara (de forma) ca vor binele natiei. In fond, niste  nemernici (!?)

Cei din opozitie nu contenesc cu criticile. Dar ei cine sunt? Niste ipocriti neputinciosi (?!), in fond, niste instigatori iresponsabili(?!)… care, cum altfel (?), se declara (si ei) bine intentionati (!?)…De forma(!?)….

Deosebirea dintre famiglia puterii si cea a opozitiei pare sa fie acum numai aceea ca famiglia opozitiei, cand a fost la putere, a facut „reforme” ziua, in amiaza mare, (fara sa stea peste program). Sa intelegem ca daca n-a iesit in strada, poporul a fost de acord cu toate masurile luate in perioada guvernarii anterioare(?)…

Manifestarile democratice anti-sistem din Piata Victoriei, cele din vecinatatea Palatului Cotroceni, precum si cel de-al doilea „Fenomen Pitesti” au avut un numitor comun: dezbinarea prin manipulare si prin exploatarea superficialitatii unor cetateni – in esenta corecti. Mie mi-au amintit de miscarile de strada din Grecia.

Iar daca in „imaginarul colectiv” la Piata Victoriei, manifestarile au fost percepute, ca forma, curate si civilizate (cu putine exceptii), in fond – „triste” si fara un obiectiv clar conturat si temeinic exprimat si argumentat, cele de la Cotroceni si cele de la Pitesti au fost percepute ca isterice si mizere – in fond, iar in forma – ingrozitoare si dezumanizante, cauza fiind tocmai obiectivul-scop, urlat (necivilizat), din toata fiinta.

Sa fie clar, eu apreciez manifestarile ca exercitiu democratic, faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea in locuri publice reprezinta un drept de netagaduit. Le apreciez cand sunt cu adevarat spontane…cand nu sunt influentate de rezultatul unor instigari ci al unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate.

Imi permit o intrebare retorica, pentru care voi primi injurii:  De ce grupurile protestatarilor (indiferent de optiunea politica) n-au manifestat intr-un singur loc, pe principiul „unitatii in diversitate”?

Aceste demonstratii  NU SUNT CREATIA UNORA SAU ALTORA DINTRE POLITICIENI CI A TUTUROR POLITICIENILOR!…

Sigur, o tara in care oamenii nu sunt uniti ci „montati” unii impotriva celorlalti prin dezinformari bine ticluite in laboratoarele de comunicare ale unor consultanti extrem de scumpi, e mai usor de „strunit”. Intr-o astfel de tara e mult mai usor de furat.

In situatia actuala, prezentarea unui referendum ca solutie echidistanta si echitabila este un demers foarte costisitor, inutil si pervers. In fond – o ambitie inepta. Dealtfel exista experienta unui referendum de rezultatul caruia nu s-a tinut seama. Cel cu numarul de parlamentari… N-am vazut nicio demonstratie ampla de revolta, generata de nerespectarea dorintei populare (de atunci)… Si daca tot veni vorba de demonstratii: cu tot respectul, cei care au participat la ultimele proteste mai aveau, numai anul trecut, cel putin doua ocazii de a iesi in strada sa-si clameze principiile si sa condamne masurile luate (prin OUG) de guvernul anterior…

……………………………………………………………………………………………………………………………………

Credeti ca exista cineva printre muritorii de rand, care sa-si doreasca sa traiasca intr-o tara fara cercetati penal pentru abuz in serviciu sau pentru fals, cu infractori care să nu restituie banii obținuți prin savarsirea unor infractiuni?

Pe marii infractori ii stiu prea bine cei din institutiile abilitate sa-i cerceteze.

SUNT OAMENI POLITICI si APROPIATI AI ACESTORA! Sa-i cerceteze! PE TOTI!

…Romania este „…UNA doar – si-aceea ne e tara”, MAI „OAMENILOR” POLITICI! Degeaba incercati sa instigati la ura si dezbinare si sa exploatati sentimentele unora sau altora pentru a obtine profit de imagine sau alte avantaje.

 

P.S.1 Pentru cei care de-a lungul timpului au citit articolele mele (si nu numai):

Sunt tot neincadrat politic si nu simpatizez cu vreun partid de pe scena politica. Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Dimpotriva, as dori ca fiecare sa-si urmeze constiinta, iar daca doreste o schimbare, sa aiba in vedere faptul ca aceasta incepe cu fiecare si de la fiecare (chiar daca sare sau nu, chiar daca sta mai bine sau mai rau cu dantura)…

P.S.2  Nu exista politicieni buni sau politicieni rai ci numai POLITICIENI.

P.S.3  Daca aveti un singur exemplu de om politic, sau care vrea sa intre in politica, complet dezinteresat, va rog, spuneti-mi si mie. As vrea sa-l vad si, vorba lui Arghezi, „sa-l pipai si sa urlu: ESTE!”

 

Luca N. Convingatoru’

 

 

Pages:1234567»