Cântec în singurătate

Fericit alergam, intr-un vis rătăcit,

Pe al vieții lung drum de deșarte trăiri.

Visul s-a terminat și am îmbătrânit,

Bântuit sunt acum de tristeți și-amăgiri.

Fără temeri sau griji, visam că sunt pierdut,

Printre norii pufoși, când pe cer se-adună,

Fiecare plângând câte-un gând dispărut

Fără urmă, într-o noapte lipsită de lună.

Țintuit sunt în mrejele unui dor nesfârșit,

Dar privirea de nori mi-e lipită și-acum

De iubire am răni, iar din visul trăit

Au rămas numai lacrimi, deznădejde și scrum.

Insipid, joc un rol intr-o palidă dramă,

Sedus de mângâierea unei tainice umbre

Care, cu viclenie, zi de zi mă indeamnă

S-o urmez, pas cu pas, pe cărările-i sumbre.

Refren:

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Acea umbră, încet, în suflet se strecoară

Și-n cotloanele lui se statornicește

Izvorând multe lacrimi de tristețe amară

Din ploaia de-amintiri care nu se oprește.

Refren:

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Imi ești, singurătate, nesfârsită durere,

Și zadarnic incerc să-ți găsesc alinare

Căutând în imensul ocean de  mistere

O speranță, măcar, sau un strop de iertare.

Mi-e aproape sfârșitul, va urma despărțirea,

Și voi merge pe-un drum către alt univers.

Pentru prietenii vechi, bucuros, las iubirea,

Și uitarea pentru acei ce nu m-au înțeles.

11 iulie 2024

Luca N Alinatu’

Am invatat …

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este sad-man.jpg

Am invatat, cazand, sa ma ridic,

Sa vorbesc mai putin, s-ascult mai mult,

Iar din al vietii nesfarsit tumult

Tot mereu sa incerc sa-nteleg cate-un pic.

Sa nu ma mire cand, cu voluptate,

Sperantele-mi strivesc niste misei,

Acum as vrea sa-i invat si pe ei

Cum sa traiasca fara rautatate.

Am inteles ca, totusi, omenia

Va exista acum si pururea,

Ca fara ea, sa iert nu as putea

Ipocrizia, ura, si mandria.

Inteleg azi, mai mult ca altadata,

Ca-n vorbe fara rost se-ascund taceri,

Si ce stiu azi, de n-as fi aflat ieri

Ar fi doar fapta fara vreo rasplata.

Cand sufletul imi plange, sa zambesc

Ca orice comedie ascunde-o drama,

Ca lacrimile ploii struguri cresc

Pentru-a se face vinul bun din crama.

Am invatat sa nu-mi mai fie teama,

Cum, dar si cui, sa cer ca sa primesc,

Sa fiu mereu mai darnic, cat traiesc,

Chiar daca facerea de bine e … de mama.

Ca daca-mi pasa mult si spun putin

E greu sa uit tot ce sa iert as vrea,

Ca a dori nu-inseamna si-a putea,

Ca demnitatea e un dar sublim.

Ce stiu acum este ca drumul vietii

Trece prin vai adanci dar si prin munti

Ca nu se trec prapastii fara punti

Cladite din elanul tineretii.

Ca lumea nu mai are nimic sfant,

Si ca se moare pentru libertate,

Cand ura e stapana peste toate

Si ne-nsoteste pana la mormant.

Luca N Ascultatu’

15 aprilie 2024

Onestitate

Daca insisti, prietene-am sa-ti spun:

Ca n-ai fost preá destept, dar nici prea prost,

Si poate n-ai fost omul cel mai bun

Dar cel mai rau sunt sigur ca n-ai fost.

Incredere preá multa-ai risipit

In schimb stiu c-ai primit dezamagire.

Si-n viata, pe oriunde-ai ratacit,

Tu ai sadit speranta si iubire.

Ca truditor pe-al vietii-ntins ogor

Te-ai straduit sa faci ce se cuvine.

Pentru multi altii, calauzitor

Ai fost, dar ai uitat mereu de tine.

Parca jenati de ajutorul tau,

Acum putini mai pomenesc de tine.

Dar parca n-ai ajuns atat de rau

Incat sa fii vorbit numai de bine.

Luca N Calauzitu’

4 februarie 2024

Bolnavi din decenta

Abrutizați dar mult prea slabi din fire,

Și-ntr-o continuă convalescență

Suntem în vremea lipsei de iubire,

Când și decența pare indecență.

Ne pierdem libertățile-n instanțe,

Și culpa de a exista ne-apasă.

Letargici și docili, fără speranțe –

Trăim într-o continuă angoasă.

Cu famenii care cu nesimțire

Ignoră legi, prea suntem iertători.

Avem de-ales, în prag de prabușire,

Măcar să nu mai fim nepăsători.

Luca Piteșteanu’

7 ianuarie 2024

Indemn de dupa bradul de Craciun

Mai e putin si anul asta trece

Usucase-va si bradul de Craciun

De Anul Nou romanul va petrece,

Uitand indemnul de a fi mai bun.

Iar dupa Sarbatori se-abate gandul

De la colindatori si datini sfinte,

Din nou vechilor griji le vine randul,

Desarte lucruri ne revin in minte.

Curand si-al lasitatii foc se-aprinde,

De sub zapezi iar se iteste zgura.

Tentaculele ura si le-ntinde

Cand ne ranjeste-n fata impostura.

In lumea noastra iar revine circul,

Patimi lumesti ne cuceresc simtirea,

Ne pomenim imbratisand nimicul

Privind nepasatori nelegiuirea.

Tanjim utopic dupa vreun miracol

Dar ascultam de-un gand care ne cheama

Sa ne grabim, la circ e-un nou spectacol,

Sa urmarim o noua melodrama.

Vedea-vom scamatori facand minuni,

Si caini dresati mergand pe trotinete,

Vom rade-n hohot sau vom plange-n pumni

Hipnotizati de ploaia de confete.

Vom mai vedea cum clovni se sicaneaza,

Ursul polar de spaima stapanit,

Fachiri care pe cioburi se asaza.

Si leul cel batran, de bici strunit.

………………………………………………….

Naivi, in sinea voastra socotiti

Ca-n circul vietii voi sunteti dresorii

Dar v-ati lasati de altii stapaniti

Traind doar cu sperante si orgolii.

E, oameni buni, momentul primenirii!

Alaturi de copii, parinti si frati,

De bunavoie, fructul amagirii

Sa hotarati sa nu il mai gustati.

Nu fiti naivi, nu asteptati minuni,

Abia peste un an mai e Craciunul.

Nu mai urmati orbeste falsi tribuni

Uniti-va-n simtiri, fiti toti ca unul!

Luca N Indemnatu’

28 decembrie 2023

blog-image

Fii bun, omule!

Soarelui da-i binete in orice dimineata,

Omului necajit, daca poti, da-i speranta.

 

Daca-i e greu cuiva cand ti-e tie usor,

Fara preget sa-i dai o mana de-ajutor.

 

Iar din putinul tau sa dai celor saraci,

Bucuros sa fii cand ii hranesti si-i imbraci.

 

O fantana sa faci la un capat de sat,

Sa bea apa drumetul obosit si-nsetat.

 

Usa ta s-o deschizi celui far-adapost.

Cum era daca tu-n locul lui ai fi fost?

 

Sa fii bun si sa-i ierti pe cei care-ti gresesc.

Vietii tale, iertand, ii vei da un nou sens.

 

Sa-i cinstesti pe parinti cat in viata mai sunt,

Ca de n-ar fi fost ei tu n-ai fi pe pamant.

 

Pe copii sa-i inveti sa se poarte frumos.

Peste ani, negresit, le va fi de folos.

 

Fa-i iubirii, cu drag, loc in inima ta

Fiindca roadele ei te vor indestula.

 

Luca Pitesteanu‘

22 octombrie 2023

Vanatoare

Sa purcedem, mi-a zis. Si-am pornit.

Zapada sub talpi scrasnea ascutit.

Am ajuns cu tata in poianana de-argint.

Inghetat, patul pustii de obraz am lipit.

Ocheste acum! Si-am ochit.

Aerul spintecand, un glont a lovit.

Bravo tie, mi-a zis. L-ai nimerit!

Un geamat scurt. Zapada s-a inrosit.

Eu n-am zis nimic. Nici n-am tresarit.

… In sufletul meu, azi, ceva a murit.

Luca

11 august 2023

Parintii truditori

 

 

 

 

 

Se-apropie-nserarea si se-aduna

Prin curti, ingandurati si nadusiti –

De pe ogoare, dupa aratura,

Batranii uscativi, ca niste sfinti.

 

Le toarna sa se spele, cu rabdare,

De colbul de pe fetele zbarcite

Neveste cu obrajii arsi de soare,

Tacute si la fel de ostenite.

 

Apoi se-asaza linistiti la masa

Si vorbesc rar, cu-ngrijorare-n glas,

Ca va veni curand vremea de coasa

Si-n sat numai batrani au mai ramas.

 

Ca fiii le-au plecat demult de-acasa

Sa-si fac-un rost, sa stranga ceva-bani.

Grija ca-i mult de munca ii apasa,

Iar ei sunt istoviti de dor si ani.

……………………………………………

Si parca prind puteri cand fii-i suna,

Arareori, cand li se face dor.

Chiar daca sunt bolnavi, nu vor sa spuna,

Ca au si ei necazurile lor.

 

1 august 2023

 

Eroul

 

 

 

 

 

 

Cu zâmbetu-i cald bucurie aduce,

Semenilor invinsi sau aflati la rascruce

Dar si celor care, lipsiti de speranta,

Rostul nu-si mai gasesc in propria viata.

 

E demn, nu se lasă călcat în picioare.

Nicicand nu ia-n seama vorbele goale.

Darz si neobosit, ca un brav luptător,

Cu viata lui stie ca-i e lumii dator.

 

Nu-i sovaie pasul, nu-i e prada tristetii,

Biruit nu se lasa de-ncercarile vietii.

Cu privirea spre cer și cu sufletul mare,

Pentru el nu exista teama sau disperare.

 

Într-o lume în care demnitatea se pierde

E ca bradul inalt, neclintit, mereu verde.

Rostul lui e sa tina speranta mereu treaza

Si-n al vietii-ntuneric, ca un far, lumineaza.

 

31 mai 2023

Luca R Cunoscatoru’

Balada de despartire

Dupa vestea de azi am o stare bizara.

Simt acut deznadejdea care ma impresoara.

Un bocet imi pare al vietii tumult,

Un vaiet pe care fara voie-l ascult.

Drag prieten, adio, sa-ti fie drumul bun!

Poate nu ma auzi, totusi as vrea sa-ti spun

Ca desi ai loc vesnic in inima mea,

Eu, in fiece zi, voi simti lipsa ta.

Purta-voi cu mine oriunde, mereu,

Amintirea zambetului de pe chipul tau,

A vorbelor pline de duh si speranta

Si-a nesfarsitei tale pofte de viata.

………………………………………………..

Iti doresc cand vei trece de-a raiului poarta

Sa-ntalnesti multi prieteni care veseli te-asteapta.

………………………………………………..

Te-as ruga sa-mi pastrezi loc la tine la masa

Cand vei merge la sprit in rai, pe-o terasa.

5 mai 2023

Luca N Setatu’