Browsing "LIRICA si SPIRITUALITATE"

Fashion

 

Mondene circumstante,

Intrigi si arogante,

Emotii si sperante,

Vremelnice-aliante.

 

Ambitii contagioase,

Polemici dusmanoase,

Argumentari taioase,

Regrete si angoase.

 

Lamentari inutile,

Insinuari subtile,

Dileme puerile,

Manipulari abile.

 

Iluzii, consternare

Prejudecati, candoare,

Minciuni, dezavuare,

Declin si renuntare.

 

22 octombrie 2019

Luca N Intrigatu’

 

Misterul mortii

Tarziu, cand ispravi sonetul

Despre nelegiuirea sortii

Fu smuls de gheara rece-a mortii

Si adormi pe veci, poetul.

 

Astfel, invins fu cavalerul

In marele duel al vietii,

Si la venirea diminetii

Moartea-si descoperi misterul.

 

7 iunie 2019

Luca N Adormitu’

Balada pacatosului fara duhovnic

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu mi-a fost scris usor sa vietuiesc

Dar soarta nu mi-am pus-o pe taraba.

Eu stiu ca n-am fost vrednic sa sfintesc

Locul, precum fac oamenii de treaba.

 

Am fost iscoditor si vanitos,

Dar si naiv, mereu indragostit,

Marinimos, ursuz, capricios,

Am admirat, am si dispretuit.

 

De multe ori am fost nesuferit,

Orgolios si neinduplecat.

Invidiat am fost, dar si iubit

Si-ntotdeauna greu de ignorat.

 

Fariseismul m-a scandalizat,

Demagogia, setea de putere,

Ca voi cunoaste Raiul, am sperat,

Cel mai misterios dintre mistere.

 

Pacate am, desigur, mult prea multe

Si cu mult mai putine fapte bune

Dar cine marturia sa-mi asculte

Acum, cand totul e desertaciune?

 

25 aprilie 2019

Luca N Ignoratu’

 

 

 

 

Balada repetatei renuntari

 

 

 

 

 

 

 

Ne vom mai intalni iubito iara

Catre amurgul timpuriu al vietii,

Pe un peron, in mica noastra gara,

Ca intr-un basm din anii tineretii.

 

Incaruntiti de nemiloase vremuri

Vom sta lipiti intr-o imbratisare

Adulmecand fantomele de trenuri

Intr-o straveche sala de-asteptare.

 

Ne vom vorbi-ndelung, cu necuvinte

Ca-n timpu-n care nu ne-am intalnit

Si cu tristete ne-om aduce-aminte

De tot ce am dorit si n-am trait.

 

Ne vom mira ca toate ni-s straine

De parca nici n-au existat vreodata,

Ca a crescut mohorul printre sine

Si-a ruginit demult calea ferata.

 

Tarziu, cand luna sus pe cer apare

Si voal de-argint asterne peste gara

Eu voi pleca spre cenusii hotare

Asa cum am plecat si-odinioara.

 

Ma voi uita-napoi numai o data

Si te-oi vedea prin aburii de toamna

Privind in gol, cu fata-nlacrimata,

Ca intr-un film rusesc, trista mea doamna.

 

Iubirea mea inseamna renuntarea

Si greu e de-nteles plecarea mea.

Ramai cu bine si urmeaza-ti calea!

Eu stiu ca intr-o zi ma vei ierta.

 

5 Noiembrie 2018

Luca N Statornicu’

 

 

Balada muritorilor de rand

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E lumea gresit intocmita,

Se cumpara totul cu bani

Ne e si speranta-ngradita

De hoti agramati si spagari.

 

Viata ne e dramuita

Secunde-mprumut ni se dau.

Sunt multi care n-au ce merita

Si multi nu merita ce au.

 

De apriga lumii-nclestare,

De vremuri si semeni scarbit

Nu scapa decat cel care moare,

Tradat, si de toti umilit.

 

23 Mai 2018

Luca N Meritatu’

Cifrabet

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aritmetica puterii

Alfabetul il subjuga.

Si sub umbra medierii,

Din stapan il face sluga.

 

Din sonetele cochete

Literele evadeaza

Si in strofe indecente,

Resemnate se aseaza.

 

Interjectii otravite

Lesne se insinueaza

In discursuri schizofite

Care tot ce-i bun blameaza.

 

Substantive stanjenite

Cu-adjective se ingana

Si cu verbe obosite

Uratesc limba romana.

 

Din retorici colturoase,

Cu prea multe numerale

Se desavarsesc, hidoase,

Opere de trei parale.

 

E din drepturi decazuta

Randuiala literara

De-aritmetica acuta

Si perfida ca o boala.

…………………………

 

De pragmatice-aritmetici

Derutati si amagiti,

Devenim si noi ermetici,

Jalnici si nesocotiti.

 

17 Mai 2018

Luca N Descifratu’

 

Natura vie cu mare, fata si poet

Pe faleza-n Antibes,

Intr-un mic dormitor,

Haine imprastiate peste tot, pe covor.

 

Pahare golite,

Tutun, bautura,

Doua tinere trupuri. Aventura.

 

Tulburi arome

De farmec si vis

Inunda acest vinovat paradis.

 

Un acordeon

Suspina incert.

Tresare usor fruntea unui poet.

 

Apriga-n zori,

Marea vuieste.

Somnul amantilor obositi il goneste.

 

Se misca oblonul,

Fereastra-i deschisa.

Soarele-nvaluie trupul de fata proscrisa.

 

Natura vie

Aprinde simtirea.

Decadenta a aparut odata cu privirea.

 

17 martie 2018

Luca N’ Tulburatu’

 

 

 

 

Ultima intrebare

Ultima intrebare

E complicat sa fii ceea ce eşti,

Ti-ai spus adeseori scrutand direct

Prin spatiul dintre ura si respect,

Potrivnicia patimii lumesti.

 

Nesocotind angoasele-ancorate

Intr-un destin sortit ostil sa-ti  fie,

Ai cautat prin marea inertie

Virtute si originalitate.

 

N-ai asteptat rasplata pentru toate

Cate-ai facut, si ai gasit raspuns

La teoreme vagi, greu de patruns

Sau la-ntrebari de vremuri cenzurate.

 

Acum, cand viata ta e la amurg,

Te-ai pregatit sa pleci inca din zori.

Singur si resemnat astepti sa mori,

Ca-i prea tarziu, si orele se scurg.

 

Nimic nu te mai poate-mpiedica

Sa mergi catre eternitatea de arama,

Fara prejudecati si fara teama,

Cum te-a adus pe lume mama ta.

…………………………………………………

Neinteles ai fost pana acum.

Si-n mod fatal, al vietii tale sens

Aristocratic, demn si mult prea dens,

Va fi recunoscut abia postum.

 

Stii c-ar fi fost usor sa fii ce-ai fost

De-ai fi ales sa fii un oarecare,

Si-n gand mai ai o ultima-ntrebare:

Oare potrivnicia lumii are rost?

 

8 ianuarie 2018

Luca Cel care ESTE

 

 

Egoparadox

Egoparadox1

Sunt, in principiu, un aristocrat

Propagandist, suspect de misticism.

Sunt activist din lipsa de civism.

Sunt simplu fiind foarte complicat.

 

Cand nu sunt rau, sunt omul cel mai bun,

Eu, pesimistul cel mai optimist.

Sunt proletar dar si capitalist.

Sunt zgomotosul cel mai taciturn.

 

Sunt sfantul stapanit de erezie,

Nelinistitul cel mai linistit.

Sunt cabotin si artist-emerit,

Cosmopolit traind in sihastrie.

 

Sunt plicticos din mare plictiseala.

Eu sunt avangardistul desuet,

Un huligan cu fire de poet.

Sunt moralistul cel fara morala.

 

Sunt patriotul cel fara de tara,

Vizionar lipsit de viziune.

Sunt ziditorul cel fara de nume

Uitat mereu pe ziduri, fara scara.

 

Sunt un neinteles care-ntelege.

Iscoditor fiind, sunt prea discret.

Sunt si analfabet si exeget,

Judecator al celor fara lege.

 

Sunt ignorant dar mentor, din principiu.

Nascut demult, descoperit recent,

In inocenta mea sunt un docent,

Intuitiv redus la participiu.

 

Luca N’Principialu’

22 ianuarie 2018

 

 

 

Cea mai tristă zi de primăvară

 

Tristete

 

Ne jucam pe marginea drumului, cum se joacă copiii la țară,

În după amiezele liniștite de primăvară.

Făcând zgomot mare, stârnind praf pe șosea,

Cu caii-n galop, o căruta trecea.

 

Erau în caruță nea’ Marin cu fie-sa, o fată frumoasă și cuminte

Fața ei părea amorțită, nu veselă, cum era cu o zi înainte.

Avea pe cap o basma neagră, privirea-i era împietrită…

A trecut repede. Ceata noastră a ramas uimită…

 

-Nu ne-a văzut!… am zis. Că-ntotdeauna

Ea ne face voioasă cu mâna….

Cu toții, mirați, ne-am întrebat:

-Chiar nu ne-a văzut? Ce-o fi cu ea? Ce s-o fi întâmplat?…

 

-O duce p-asta mică la cumnată-sa; am auzit-o pe tanti Mituța.

Săraca Măriuța!

……………………………………………………………………………………….

A doua zi banca ei era goală…

Cand am aflat de ce Mariana n-a venit la școală

Nimeni n-a mai avut chef de joacă.

Nici un copil nu știa ce să spună sau ce sa facă.

 

În întregul sat se zvonise

Că ieri, nevasta lui Marin murise,

-Mariana nu mai are mamă!… șușoteau niște colegi mai mari…

Lacrimi i se prelingeau învățătoarei noastre de sub ochelari…

 

……………………………………………………………………………………….

Prin fereastra clasei vedeam fremătând castanii de-afară.

A fost cea mai tristă zi de primăvară…

 

 

Luca N’ Împăcatu’

 

30 iunie 2017

 

Pages:1234»