Balada unui baiat bun

fraier

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cand cu copiii ma jucam

Sarac, fara pretentii,

Eu nici macar n-am spart vre-un geam

Cu mingea, ca baietii.

 

Nepopular, mult prea retras

Sau prost, cum ziceau unii,

Eu, fara voie, am ramas

De-atunci, de rasul lumii.

 

La scoala n-am fost prea activ

Si stiu ca-ntr-o lucrare

M-am compromis definitiv

Scriind “A pus de soare”.

 

Cu greu, liceul terminam

Si dupa-ncorporare,

In locul tuturor faceam

Plantoane si sectoare.

 

Desi pe multe-am indragit,

N-am fost placut de fete

Timid fiind, n-am fost dorit

Ca Mutu sau Terente.

 ……………………………………….

Muncesc de rup, de zece ani

De cand mi-am luat serviciu,

Pentru o bruma, doar, de bani:

E unicul meu viciu.

 

 REFREN:

Nevestei mele zi de zi

Sa urle, cica-i vine,

Ca ce-o fi fost in capul ei

Cand m-a ales pe mine.

………………………………………………

 

Sa fac, mi-am zis, ceva ce  rar

Mai zgandara poporul

Si deveni-voi popular

Ca  Jack Spintecatorul.

 

Deci, acum doua saptamani

Un mare zvon am dat:

Ca cel mai mare pot chiar eu

La loto-am castigat.

 

De-atunci nu stiu ce sa mai fac

Pentru ca lumea toata

Cu dragoste m-a-nconjurat

Cum n-am sperat vreo data.

 

Sotia mea imi face-acum

Cafea de dimineata

Si nu ma lasa nicidecum

Sa merg singur la piata.

 

La munca seful m-a chemat

Discret, intr-un birou

Sa-mi dea un salar majorat

Si-un laptop drept cadou.

 

Prieteni multi m-au vizitat

Si eu, de bucurie

De saracie am uitat

Ce tragi-comedie! …

 

Desi nicicand nu am avut

Nici sora si nici frate,

Trei domnisoare-au aparut

Si-au zis ca-mi sunt nepoate.

 

Ca sunt frumos, ca sunt destept

Si unic, imi spuneau,

De pretuire si respect

Cu toti m-asigurau.

 

Si fiecare dintre ei

Ma ruga sa-l ajut

Cu ceva (zeci de mii de lei)

Cu titlu de-mprumut.

……………………………………………….

Cu un avant de necrezut

Nevasta mea, voioasa,

Acelora care au cerut

Le-a dat cam tot din casa.

 

Celor care-ascultati acum

Va spun o pilda veche:

Cand esti sarac, daca esti bun,

Esti prost de n-ai pereche.

………………………………….. 

REFREN:

Nevestei mele zi de zi

Sa urle, cica-i vine,

Ca ce-o fi fost in capul ei

Cand m-a ales pe mine.

 

9 octombrie 2014

Luca N Imperecheatu’

 

Ars metaforica

vis

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De n-ar fi vazduhul-suras peste zare,

Soarele ar fi trist ca o stea cazatoare.

 

De n-ar fi rasaritul sa se-aprinda in mare,

Muntele ar fi doar ca un nor peste soare.

 

De n-ar fi aripa desenand pe cer zborul,

Pe ascunse carari ni s-ar rataci dorul.

 

De n-ar fi in gand amintiri sa ne-invie,

Ne-ar cuprinde uitarea-n ceata ei cenusie.

………………………………………..

De n-ar fi speranta in prietenie,

Tradati am strabate o viata pustie.

 

De n-am avea-n vis colorate imagini

Ar ramane nescrise milioane de pagini.

 

3 septembrie 2014

Luca N Stavilitu’

 

Ultimul vis al fratelui cel bun

 

foto Ovidiu Cosac

 

Te rog sa taci, nu spune vre-un cuvant.

M-am saturat sa-mi spui cat sunt de bun,

Ca sunt cel mai iubit de pe pamant,

Pentru ca stiu, am fost doar un nebun.

 

Am fost nebunul asezat de altii

Intotdeauna intre sah si mat,

Inconjurat mereu de potentatii

Care m-au vrut umil si-ngenuncheat.

 

Puterea sa-mplinesc ce-a trebuit,

Trecand de multe-oprelisti si primejdii

S-a stins usor si-acuma, spre sfarsit,

Mi-a mai ramas doar umbra deznadejdii.

 

In searbada vietii melodramă,

Cu vechi dileme dostoievskiene

Am fost un leu batran, de buna-seama

Nebun si slab si incoltit de hiene.

 

Eu nu mai am nici timp si nici rabdare

Sa tot astept un frate care vine,

Sa ma pofteasca  la o masa mare

Intinsa  pentru el, nu pentru mine.

 

Din tot ce vrei sa-mi dai nu iau nimic.

Ce-mi datorezi, de-acum, sa fie-al tau.

Din viata mea a mai ramas un pic

Si voi pleca fara sa-mi para rau.

 

Pentru a trece-n vesnicul taram

Deschide-voi curand ultima usa

Si vreau, fara comori ce devin scrum,

Sa traversez desertul de cenusa.

 

Asa ca taci. Nimic nu vreau sa-aud.

De-acum la fraze dulci voi fi imun,

La vorbele-ti frumoase fi-voi surd;

Ucide-l azi pe fratele tau bun!

 

14 martie 2014

Luca N Visatu’

Grotesca penitenta

greutate1

 

In inumane-omenesti ospicii

In fiecare zi ma izolez,

Cu neputinte multe si cu vicii

 Din care-mi fac un trist si unic crez.

 

In relative-absolute gale

Imi impart viata celor ce nu pot

Sa ocoleasca intamplari fatale

Parte avand de-un vesnic nenoroc.

 

In nefiresti–banale concasoare

Ma sfarm din nou,  in fiecare zi

Si ma transform in cioburi de frustrare

Scrasnind strident, taioase, rubinii.

 

In cronice-acute sanatorii

In agonie mai arunc un zar

Si pierd mereu la jocul de orgolii

Tot zacamintul pretios de har.

 

Draconice comisii rogatorii

 La cazne de Sisif ma osandesc

Si in pustii, aride promontorii

 Ma exileaza sa le ispasesc.

 

Dar stiu: Hazard  e totul si e moarte.

Si orice-as face stiu ca e-n zadar,

Ca  viata mea e doar un sir de poante

Clamate machiavelic si vulgar.

 

 

21 februarie 2014

Luca R Osanditu’

 

 

 

 

Plan de cariera

postas

 

Cand trecea, il salutam serios: Buna ziua nea Fene!

Asa-l chema. Imi raspundea zambind: Sa traiesti, nene!

 

Mergea pe bicicleta, cu geanta lui mare pe umar.

Aflasem ca are acolo scrisori, ziare si bani multi de tot, fara numar.

De la Ionel aflasem; prietenul meu de joaca.

Si de-atunci, in secret, meseria  de postas a-nceput sa-mi placa.

Ca sa fiu sigur, l-am  intrebat intr-o seara si pe tata:

Cum poti sa te faci postas?  Mi-a zis: te angajezi la Posta si gata!

…Tata  stia bine ca era mare, facuse si armata…

 

Am renuntat atunci, la gandul de a deveni gunoier, ca sa conduc acea masina mare

Considerand ca geanta de postas, plina, e mult mai tare…

Dupa o vreme, i-am destainuit secretul meu lui Ionel.

Nu m-am mirat prea tare cand mi-a spus ca vrea acelasi lucru si el.

Mi se parea normal. Meseria de postas era cea mai banoasa

Cu-atatia bani, puteai sa iesi oricand la film si la inghetata, cu orice fata frumoasa.

E drept, trebuie  sa le-aduci oamenilor ziare, scrisori…Unora le dai si ceva-bani cate o data,

Dar, gandeam eu: Bani dai doar cui vrei. Scrisori si ziare poti da la lumea toata…

Oricum, credeam ca daca opresc pentru mine chiar si numai banii de-o mie

Daca vreau, pot cumpara un cinematograf si o cofetarie.

Nu era mare filosofie!

 

Ca gunoier ai masina mare dar si gunoi e mult. In fiecare zi as avea multa treaba,

Si parca masina de gunoi, nu prea-mi mai placea. Era cam rabla…

Gunoierul  n-are nici uniforma frumoasa, nici cascheta,

Pe cand postasul le are pe toate, plus geanta cu bani si bicicleta.

Am cantarit serios avantajele. Sa fiu gunoier nu mai era chiar pe placul meu

Mai ales ca trebuia sa vad multe gunoaie mereu.

Zi-de- zi, peste tot in jurul meu…

 

Mi se parea  chiar ca-i un fel de viciu

Sa vrei sa cari gunoaie zi de zi. De ce sa vrei un astfel de serviciu,

Cand poti sa fii  postas si sa ai o geanta doldora de bani

Care sa-ti  agunga mult timp, chiar si o suta de ani?!…

 

Gata!  Sunt sigur, cand  voi fi mare, postas ma fac. Hotararea e luata.

Numaram anii pe degetele de la mana stanga si de la dreapta, apoi de la stanga, inca o data.

Mai aveam de asteptat doar  cincispe ani

Pana cand voi primi geanta cea mare, plina cu  multi bani!

 

…Cate-un copil ma va saluta mandru, cum il salutam eu pe nea Fene,

Iar eu ii voi raspunde tot ca el, voios: Sa traiesti, nene!

 

16 ianuarie 2014

Luca Oportunistu’

 

 

Balada inimii albastre

 

 

Of ce dor, ce chin, ce jale-link video (lautari din Pitesti in concert_Tudor Gheorghe)

 

Taraf 7 vintage

 

Aprinzand melodii intr-o carciuma veche

Lautarii batrani si vicleni ma imbata.

Acorduri de viata si moarte laolalta,

Nebuneste-mpletind, imi ingana-n  ureche.

 

Contrabas ragusind armonia de crama

Imprastie-aroma de dulce pacat.

Alaturi, se-nalta un ritm framantat

De tambal, glasuind cu voci stranii, de-arama.

 

Fecioara fugind prin paduri despletita-

E vioara firava ce suspina dramatic

Iar acordeonul  isi striga salbatic

Durerea din clape si basi – infinita.

 

Nu m-aruncati  in al tristetii ocean,

Lautari-oameni dragi, frati ai mei!

Lasati-mi macar azi inima la locul ei.

Pentru Dumnezeu, e ultima zi din an!

 

31 decembrie 2013

Luca N Impacatu’

Nea Ilie

 

 

nea ilie blog

 

…Niste vulpi de argint, cu ochii mari, infipte intr-o campie prafuita de bruma,

Care urlau la luna…

 

A venit incet. Era om serios, la pensie, nea Ilie.

S-a uitat atent, si-a scos palaria, s-a mangaiat pe chelie…

S-a departat nitel, s-a gandit, apoi iar s-a apropiat…

Ce-i asta?  privindu-ma fix in ochi,  m-a intrebat.

Pai, niste vulpi inghetate, care urla catre cer,

O  metafora pe panza, i-am spus zambind cam stingher.

Aha,  vulpi inghetate…Si de ce au ochii uniti cu luna?

La dumneata, bag sama, ca ochii si luna sunt totuna!?…

………………………………………………………………………….

Vulpi, zici, care urla, sunt astea  argintii,  lucioase?!…

Apai, sa ma ierti, dar dumneata ar trebui sa te-apuci de lucruri mai serioase!…

 Sa-nveti o meserie te-ai gandit?…zise sobru, aproape grav…

Adica sa lucrezi ceva, sa te lasi de mazgalit. Sa te faci tamplar sau zugrav.

Muncesti, castigi un ban, faci rate la o casa, iti iei o muiere…

Pana faci un cheag, te mai ajut si eu. Bani nu ti-oi cere…

Cand vrei, mai dai cate-o bere…

 

Daca muncesti cum se cade, castigi cinstit

Si nu mai trebuie sa iei pe datorie nimic,

De la butic…

 

Pai eu am deja o meserie, i-am zis:  Sunt artist. Pictor, poet.

Atunci s-a apropiat si mi-a soptit la ureche, incet:

Lasa dom’le, eu zic sa faci ceva temeinic, serios, folositor,

Ca sa n-ajungi, maine-poimaine un amarat de cersetor.

 

Din tablouri vrei sa traiesti? Ce-ai sa faci cu ele?

Pai mai vand cate unul, mai scap de datorii, de belele..

Hm! Si pe cine crezi ca pacalesti?

Acu’ facusi vulpi, maine-poimaine iar mazgalesti: faci pesti ?!…

Numai din  mazgaleli nu poti sa supravietuiesti!

 

Mai gandeste-te!  Eu zic c-ai putea mai mult.

Acuma, cat mai sunt in putere, eu te ajut.

Si-a plecat. Nu mi-a zis la revedere.

Am ramas pe ganduri. Parca as fi baut cu nea Ilie o bere…

 

10 decembrie 2013

Luca N Castigatoru’

 

 

 

Mesajul subliminal

 

 

 

 Lup

E ceva aparent banal si pertinent.

Il primesti  frumos ambalat, in mod curent.

La fel  ca apa si aerul,  e un element

Care e-n viata ta tot timpul prezent.

 

Uneori pare o simpla figura de stil, un epitet

Defapt  e complicat,  amagitor, indecent,

Scurt, ofensiv, omniprezent, polivalent,

El te  conduce  abil, te provoaca, e influent.

 

E  alunecos, cordial. Nu pare contondent.

Dar te-otraveste ca un fals tratament.

Iti curata creierul ca un detergent, eficient

Si  iute, de-orice vrea,  te face dependent.

 

Iti ruineaza mintea  ca un bombardament

Ordonat  cu cinism de-un rege dement.

Provoaca usor schimbari de comportament

Facandu-ti  spiritul  fragil, imperfect, impotent.

 

Te subjuga, te lipseste de elan,  de respect.

Iti distruge valorile cu zel,  abil,  indirect.

Nu-l cauta, nu-l vei gasi, nu e ceva  evident.

E imaterial,  prudent, ipocrit, remanent.

 

Ziar, televizor, telefon, mall, banca, amanet,

Cu el te pacalesc, te prostesc, te inrobesc lent.

Nu te-ncrede-n ele, omule, fii atent, fii atent !…

Nu uita: Doar Dumnezeu e prietenul perfect.

 

6 decembrie 2013

Luca N Atentu’

 

 

 

Acolo este tara mea

Tudor Gheorghe_Acolo este tara mea 

 

RO1

 

Unde revin mereu si mi-este bine

In mandrii munti cu fruntile de nea,

Incununati de stele cristaline

Cernute lin din zari de peruzea.

 

Sa-mbratisez  in dimineti racoarea

Ma-ntorc precum un fiu ratacitor

Unde pe-un tarm pustiu m-asteapta marea,

Ca sa-mi  aline cel mai tainic dor.

 

Unde padurile  stravechi  ma cheama

Cand  toamna le invaluie-n matasa,

Sa ratacesc printre copaci de-arama

Cu  pace-n suflet, fiindca sunt acasa.

 

Unde paraul susura  balade

Al caror inteles il stiu doar eu,

Ca pasarea  revin, din tari mai calde

Pentru-a renaste iar din propriul eu.

 

Unde vecini batrani imi ies in cale

Si-mi spun ca-i bine, chiar de le e greu,

Intr-o casuta veche dintr-o vale

Revin sa ma intalnesc cu Dumnezeu.

 

1 Decembrie 2013

Luca R Cunoscatoru’

 

Balada anotimpurilor mele

 

balada-anotimpului-vis 

 

In primaveri ivite prea devreme

Voi fi desen de iarba pe zapada,

Uitat de o eleva printre teme

Intr-un  stravechi  caiet, pe-o fila alba.

Desen uitat in primaveri, devreme.

 

In miez de veri arzand de rosul soare

Alunecat din ganduri de copila

Voi fi petala ratacita-n zare

Deasupra florilor de  pe-o movila.

Un gand curat in veri arzand soare.

 

Pe-ntunecate alei, in nopti de toamna

Voi fi un vers dintr-un poem nescris

Ascuns discret intr-un suspin de-o doamna,

Lin asternut pe pleoapa unui vis,

Suspin discret in nopti tarzii de toamna.

 

In zile reci si cenusii de iarna

Printre mesteceni rataci-voi nins

Cu fulgii mari lasati sa se astearna

Intr-un contur firav de-argint, cuprins.

Un abur ratacit in miez de iarna…

…………………………………………………

Crampei dintr- un peisaj de amurg tarziu,

Ascuns  intr-un sertar de scrin de-o fata,

Mult prea devreme ca sa pot sa fiu

Secretul  ei, stiut de lumea toata.

Desen cu un peisaj de-amurg tarziu,

 

In anotimpuri revenind piezis

Eu am sa fiu doar un desen pe-o foaie

Pe care-o satrange-n  mana pe furis

O mama trista intr-un colt de-odaie.

Desen cu soare rasarind piezis…

 

7 noiembrie 2013

Luca N’ Visatu’