Politica in tara lucrului bine facut

 

 

 

 

 

 

 

Minune! Marele Mut a inceput sa vorbeasca.

Dupa un concediu petrecut in tihna, care dureaza de la inceputul mandatului, Presedintele a prins glas si a devenit foarte activ. In discursurile de campanie sustine ca pentru a-si indeplini obiectivele are nevoie de cel de-al doilea mandat. Nimic neasteptat!
Intotdeauna, spre deosebire de multi, am afirmat despre consilierii lui KWI ca sunt foarte buni, ‘’stiu carte” si lucreaza ca la carte. Chiar si manipularile strecurate in discursurile scrise pentru Inaltimea Sa sunt urzite strict dupa “retetele” din manuale. Cele cateva gafe pe care le-a comis in putinele cuvantari din timpul mandatului nu sunt rezultatul nepriceperii consilierilor si functionarilor din Administratia Prezidentiala ci (numai) al incapatanarii Presedintelui (inca) in exercitiu.
Am observat ca, desi putea sa-l numeasca pe Orban imediat dupa aflarea rezultatul motiunii, rezultat pe care lasa sa se inteleaga ca-l cunoaste inainte de votul motiunii, n-a facut-o. A mai asteptat cateva zile. Nu ca, in general, nu e un tip grabit cand e vorba de luarea deciziilor.
De vreo saptamana s-au vehiculat ,,pe surse” cel putin cincisprezece variante (de componenta) a viitorului executiv. Numai cei naivi isi pot inchipui ca aceste versiuni “au scapat la presa” intamplator. Scopul a fost testarea reactiilor eventualilor parteneri de guvernare si (cu mult mai putin) a opiniei publice.
Sigur ca pentru a justifica faptul ca n-a facut nimic (concret) in mandatul care (i) se termina curand, KWI aduce ca argument “imbatabil” lipsa “Guvernului Lui”. Pe de alta parte, cu viclenia care-l caracterizeaza, la comunicarea oficiala a desemnarii Primului Ministru, acelasi KWI a afirmat ca Guvernul pe care-l va propune alesul Orban va fi unul de tranzitie. In consecinta noul organism guvernamental nu va putea sa rezolve preá multe dintre problemele sociale, economice, administrative, din educatie, sanatate, sau justitie “mostenite”. Adica electorul (fraierul), in caz ca va fi dezamagit (si va fi) nu va putea sa-si manifeste nemultumirea si dezaprobarea fata de activitatea noului guvern pentru simplul fapt ca acesta “va incerca dar nu promite” … deoarece nu va avea timp si (fie vorba-ntre noi), nici nu prea are cu cine. Sau are: Catu, Turcan, Gorghiu, Alexandrescu … (Vai!!!) …
Oricum, obiectivul principal al “Guvernului Lui” este organizarea in bune conditii a alegerilor prezidentiale (adica sprijinirea candidatului KWI). Celelalte “obiective” sunt trecute la categoria“si altele”. KWI nu doreste sa mai castige un mandat pentru a contribui la rezolvarea problemelor romanilor ci numai sa mai castige un mandat, punct.

 

Avem un Presedinte sas si un Prim ministru pe jumatate maghiar. Atat am putut!

 

Degeaba afirma ca este presedintele tuturor romanilor, incercand sa dea impresia ca ii pasa de soarta lor. Nu-i pasa. Lui ii pasa numai de el. Romani sunt si pesedistii cu care presedintele se declara in razboi deoarece ai dracu’ pesedisti nu-i impartasesc convingerile. „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” sunt vorbele lui Stalin folosite ca explicatie a vanatorii dusmanilor. Iata ca Iohannis adopta o ideologie de dictatura a minoritatii bazata exact pe aceasta lozinca. Aceasta pozitie – un real demers antisocial de instaurare a urii este cu atat mai periculoasa cu cat este exprimata in discursul electoral si poate reprezenta un precedent de o agresivitate greu de stapanit.

“Ludovice, nu te lăsa ameţit de aburii victoriei la europarlamentare că rişti să-ţi pierzi permisul de conducere” – Traian Basescu

Pentru a se “insuruba” in gratiile Presedintelui si a-l convinge de loialitate “neconditionata”, Orban (Sica-Mandolina sau Organ, cum a aparut scris de mai multe ori, intr-un document trimis de Elena Udrea membrilor unei comisii de ancheta din Parlament) era, nu demult, si mai explicit, cerandu-le liberalilor “sa puna parul pe alesii locali ai PSD”.

 

PNL nu are in acest moment nici jumatate din numarul de voturi necesare pentru a trece executivul.

 

Dupa trecerea motiunii, care i se datoreaza in mare masura, Orban se considera “mana dreapta” a lui KWI si, in disperarea de a alcatui si a “trece” noul Guvern, negociaza chiar (si) cu reprezentantul PMP-ului, un partid incropit la comanda lui Traian Basescu, din demisionari din PDL ( cei mai importanti fiind Elena Udrea si Toader Paleologu, langa care au mai aparut Cristian Diaconescu, Siegfried Muresan, Cristian Preda…) si prin fuzionarea cu UNPR-ul lui Gabriel Oprea. Numai oameni ‘’de calitate’’, care au facut mult ‘’bine’’ acestui popor.
Din aceiasi dorinta arzataore (sau/si sarcina primita de la KWI) de a “trece” Guvernul, Orban mai negociaza si cu Barna, Ponta, Hunor si Tariceanu. Acestia sunt actualii adevarati brockeri de putere. Presedinti ai unor partide care, stiind ca fara ei nu se poate, se vor lasa convinsi cu greu de noul premier. Ei il vor santaja in stil mare punandu-i fel de fel de conditii. Vor fi condiții greu de acceptat (fiind diferite de la partid la partid) dar pana la urma, vor fi acceptate iar Guvernul va trece.
In privinta mentinerii statutului de “mana dreapta”, insa, Orban se inseala amarnic. Imediat dupa ce-si va vedea realizat planul de a castiga un nou mandat, Presedintele se va descotorosi de el. Si Rares Bogdan sta ‘’la panda’’ pana ce va aparea “oportunitatea”… Obedienta lui fata de KWI va da rezultate, E bine-vazut de Merkel si nu numai, deci va avea si sustinere externa.
Politica actuala a PNL-ului se rezuma la diseminarea celor doua idei pe care (in lipsa de altceva) le foloseste in mesajele sale seful (stapanul) lui Orban – KWI: “anticorupție” si “jos ciuma roșie!”. Principiile si valorile liberale traditionale sanatoase, solide altadata, palesc, impinse mai demult in derizoriu chiar de PNL-isti, care le mai amintesc (vag) in discursurile lor sforaitoare. Noi vom face, … vom drege …

 

Oastea de stransura.

 

Orban a incercat prin toate metodele (si a reusit) sa mobilizeze toate fortele politice impotriva guvernului Dancila. De aici rezulta ca este un bun organizator. Dar abia acum incepe adevarata batalie si aceasta va necesita un si mai mare efort.

Guvernul trebuie sa treaca si va trece.

Daca nu trece acest Guvern, candidatura lui KWI e in mare pericol.
Pentru Orban cea mai buna dintre variante ar fi cedarea cate unui portofoliu fiecarui partid din actuala opozitie (PSD nu intra in calcul). Numai ca in afara de Hunor si Tariceanu, lupii tineri, infierbantati si hamesiti vor dori mai mult. Va fi un razboi al nervilor, de anduranta. Va fi greu, cu siguranta, pentru noul premier sa-i multumeasca pe toti si dupa prima saptamana de negocieri va incepe sa faca multe concesii. N-are incotro. Este (totusi) de apreciat intentia declarata de a reduce numarul de portofolii ministeriale. Un guvern “suplu” poate, repet: poate, fi mai eficient, este mai usor de condus, este la moda in Europa. Ce mai, aceasta este o solutie rezonabila si care face sens. Dispar (oare?) Dancila si ministrii sai, unii dintre acestia fiind incompetenti “cu acte”.

 

Despre PSD, numai de bine.

 

Desi dupa rezultatul motiunii au avut unele momente de ezitare si au si revenit asupra unor declaratii date la cald, PSD-istii actioneaza in liniste dar ferm. Nu vor sustine “Guvernul Lui”.
Candidatul lor nu mai este Dancila cea de acum cateva luni, cand era perceputa ca o tantica de treaba, timida si putintica la minte. Dimpotriva. Dintre toti candidatii la presedintie, ea are o evolutie cu mult peste asteptari. Pentru multi oameni (echilibrati, dealtfel) un presedinte nu trebuie sa bubuie de desteptaciune, ca de-aia are o armata de consilieri, ci sa fie integru, modest, serios, bine intentionat. Si Dancila se incadreaza in acest tipar.
Ea a avut indrazneala sa-l provoace la “un dialog” pe ditamai Presedintele in exercitiu. Buna figura, zic eu, dar riscanta. Putin probabil, insa, ca actualul locatar de la Cotroceni sa raspunda acestei provocari. Daca o va face, s-ar putea sa asistam la un spectacol reusit.
Liviu Dragnea va iesi curand din puscarie dar nu va mai avea influenta. Poate nici chef sa revina in politica mare.
Oricum, PSD-istii nu si-au spus ultimul cuvant.

 

De-o fi unul, de-o fi alta, ca vor fi vanturi sau ploi …
Le vom lua in piept pe toate…  Nu e bine pentru noi!

 

Luca Pitesteanu’
18 octombrie 2019

 

Ai ceva de spus? Scrie un comentariu aici!