Ingenuncheata de o lege stramba
Sarmana-tara noastra se afunda
Intr-o mocirla grea, coplesitoare
Din care nu-i nadejde de scapare.
Caini hamesiti cu fete somnoroase,
Conducatori penali, cu cefe groase
Isi umilesc poporul banditeste,
Furandu-i tot, din tara il goneste.
Ne pleaca fiii-n alte zari, departe
Invinsi de greutati si nedreptate
Si tristi se sting batranii in spitale
Satui de amagiri si vorbe goale.
Cu ce-am gresit sa suferim atat?
De ce traim din vesnic imprumut?
De ce in tara noastra nu se poate
Sa vietuim in pace si-n dreptate?
………………………………………
Sunt numai intrebari fara raspuns.
Nicio reteta nu mai e de-ajuns.
De vid moral si cancer de orgolii
Nu se gaseste leac in sanatorii.
Popor roman, cu spirit geto-dac,
E mult prea mult si nu mai pot sa tac!
Oriunde te-ai afla, eu azi te chem:
Ridica-te, fii curajos si demn!
Luca Pitesteanu’
14 August 2015