Suav refren in zumzetul de targ,
Prin proaspata racoare-a diminetii
Strabate dintr-un vechi violoncel,
Grav, acompaniind tumultul pietii.
E-un targ de vechituri in Tel Aviv
Pe-o strada-ngusta si aglomerata
Unde cu marfa-ntinsa pe trotuar
Mai multi evrei clientii isi asteapta.
Sunt oamenii tacuti si rabdatori
Pe care asteptarea ii apasa,
Nadajduind si azi, la fel ca ieri,
Ca vor pleca cu ceva-bani acasa.
Cu ochelarii lui stravechi pe nas
Un anticar o carte rasfoieste,
E Biblia din care zi de zi,
De-o viata, cu evlavie citeste.
Alaturi de-o masuta cu pantofi
Pe care praful strazii se asaza,
Un tanar cu un aer obosit
O trista melodie fredoneaza.
Cu-n sfesnic auriu in mana dreapta
O blonda pistruiata lancezeste
Pe scaun, langa mica ei taraba
La care nimeni azi nu se opreste.
Pe toti, negutatori sau musterii,
Ii stapaneste-o mare plictiseala
Iar soarele trimite peste toti
Caldura datatoare de-ameteala.
Doar un batran care a targiut
O palarie cam decolorata
Zambeste fericit ca i-au ramas
Cativa sekeli pentru o inghetata.
Prin mijlocul multimii adunate,
Cu greu un cersetor isi face loc
Si langa negustori cand se opreste
Mai murmura ceva despre noroc.
Domol, intr-un tarziu, amiaza vine
Si se asterne peste Tara Sfanta.
E ofilit de soare Tel Avivul
Si nici violoncelul nu mai canta.
19 decembrie 2014
Luca N’ Racoritu’