…Si cand voi vrea sa fac un pas alaturi de drumul meu ingust nu-mi sta in cale.
Cu sufletul lipit pe-aripi de fluturi, din varf de munti zbura-voi jos, in vale…
Iti voi lasa in ziua cand pleca-voi sa-mi odihnesc o mie de ani trupul
Povara mea de ganduri si de vise, spre a-mi fi usor sa ma-nfratesc cu lutul.
Luca Trecatoru’