Ultima dorinta

luca-pitesteanu Fără categorie

Când nu mai vezi lumina, ci negura de-afară,

Nici ramura-nfrunzită, nici floarea de cais,

Nici cerul plin de stele, nici pasărea ce zboară,

Nici versul care-n grabă pe-o foaie a fost scris,

Când pasul ți se-oprește, nemaiavând vreun rost

Iar casa ta îți pare o sală de-așteptare,

Când temeri și dorințe ce-n viața ta au fost

Rând, una-câte-una, dispar fără-ncetare,

Când dragostea ta mare simți cum se risipește

Și-n suflet ți se-așterne o grea dezamăgire.

Când zambetul se stinge și timpul se grabește

Să-ți lase dintr-o viață o vagă amintire,

Când vorbele de-adio nu mai ai cui le spune

Și prea puțin e timpul care ți-a mai rămas,

Când în singurătate mai spui o rugaciune

Iar ochii-ți tristi fixează cadranul unui ceas:

Naiv si slab, în taină, tu totuși ai mai vrea

Să revezi înc-o dată ce n-ai putut păstra.

Fiindcă la tine-n suflet curat, neprihănit

A rămas tot ce-n viată, în taină, ai iubit.

Luca Pitesteanu’

8 noiembrie 2026