Fratilor, ma gandisem azi-dimineata
Ca asa nu se mai poate, ca trebuie sa renunt la acest stil (dezordonat si cam scump) de viata.
Stiu, poate va pare ciudat dar si interesant oarecum,
Ca m-am gandit la asta abia acum.
Precum stiti, nu mai am douazeci, nici treizeci, nici chiar patruzeci de ani,
Si (la drept-vorbind), desi mi-am permis mai multe excese, niciodata n-am avut prea multi bani.
Unii ar spune ca au motive sa creada viceversa. E treaba lor.
Sunt liberi, pana la urma, sa spuna si sa creada orice vor…
Deci, cum a fost viata mea de pana acum? Cum am vrut eu sa fie?
Pai, a fost la un loc, toate astea: o continua aventura, o nesfarsita poveste de dragoste, o suava nebunie…
O aruncare de zar, un drum in zig-zag, aproape o utopie.
O stranie impletire de sunete, stridente pe alocuri,
Cate o noapte scurta, cate o amagire, cate o surpriza pe tocuri,
O fantasma plutind in fum subtire de tigara, cate o mica aroganta,
Un pahar de vin (mereu plin), un condei intre deste, un ecou de romanta…
Socoteam asadar, ca renuntand la aceasta viata vicioasa, piezisa si zurlie
As fi avut, dragii mei, parte cel putin de-o meritata odihna si o bine-venita economie.
Pe la pranz, am tras puternic aer in piept si cu bagajul de ganduri facut,
Eram gata, in fine, intr-o viata mult mai linistita si poate mai comoda, sa ma mut.
Numai ca, nu stiu ce mi-a venit de m-am uitat in jur numai oleaca
Si i-am vazut pe cei aparent fara vicii, cei care altceva decat bani nu prea stiu sa faca.
Ce sa zic?! N-am gasit nici macar un motiv pentru care astia sa-mi placa.
Nici nu-i urasc … N-am fost ca ei, nu pot! … Nu voi fi niciodata.
Nu pot fi ca cei care dau bani pe masini luxoase sa alerge cu ele ca sa-si cumpere case
Si-asezandu-se-n ele sa viseze tot timpul nu la cai verzi (ca altii) ci doar la conturi grase…
Incrancenarea, graba si figurile lor preocupate, imediat, ca-ntro-o ceata,
M-au invaluit oprindu-ma din drum. M-au facut sa renunt la gandul de azi-dimineata.
M-am intrebat: Oare vreau eu ceva din toate astea?… Ce masini luxoase, ce case?!
Stiu, e imposibil, dar (daca s-ar putea), as vrea doar mai mult timp, ca sa-l petrec cu sprit si femei frumoase.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Multumit, am zambit la gandul ca mie chiar imi place grija mea cand n-am bani, ca e trecatoare
Pe cand grija lor de a face bani e statornica, ii bantuie vesnic, niciodata nu dispare.
Alt gand mi-a venit iute: E mult prea frumos traiul meu de acum!… Si-am ramas pe loc, ganditor
Ar fi pacat sa schimb ceva-n viata mea, sa n-o traiesc la fel ca pana acum. Macar pana mor!…
Acestea fiind spuse, as conchide formuland un fel de morala veche, dealtfel, de sute de ani:
La ce bun sa-ti traiesti viata numai cu gandul sa fabrici cat mai multi bani
Cand stii ca totdeauna ei iti vor fura linistea, devenindu-ti cei mai cranceni dusmani?…
………………………………………………………………………………………………………………………………..
… Si-am revenit de-ndata la obiceiurile mele obositoare si nesanatoase:
Traiesc intens clipa, alungand omenestile griji pentru bani, masini de lux si case.
Deci, uitati asta-seara de necazuri! Sa ciocnim fratilor. Noroc!
Viata-i frumoasa, uneori dulce, alteori amara … Dar timpul nostru nu sta pe loc….
…Lasati afara tristetea. Macar in taverna asta, acum, nu va mai ganditi la viata amara.
Pana si Moartea, cand intra aici, isi lasa coasa afara.
Fiti insa atenti, la masa din coltul indepartat, in liniste, e cineva. Pare ca citeste.
E chiar ea, Moartea, din spatele ziarului pe care-l tine-n mana, atenta, pe toti ne urmareste.
Luca R Dusu’
22 Octombrie 2012