14 ianuarie 2021
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Ce doreste ministrul justitiei?

Sarcina instantelor judecatoresti nu e aceea de a dispune solutii de achitare pentru cei nevinovati, in conditiile respectarii drepturilor elementare ale celor care au ajuns sa fie judecati? Asta nu inseamna aplicarea legilor? Cum adica este important sa nu creasca rata achitarilor? Ce se doreste de fapt? Cumva sarcina de baza a judecatorilor, “recomandata” de actualul lor ministru, trebuie sa (re)devina aceea de a valida (mai cu spor) anchetele  facute de procurori in scopul mentinerii unei rate minime a achitarilor pentru a asigura pastrarea unei imagini de justitie intransigenta?

Nu, domnule ministru! Afirmatia pe care ati facut-o e o greseala (probabil neintentionata) pe care ar fi bine sa v-o asumati si (macar) s-o nuantati. Nu e corect sa fie impus un plan de condamnari.

Cu libertatea omului nu trebuie sa se joace nimeni. “Mai bine sa scape zece vinovati decat sa fie condamnat un nevinovat” este o zicere pe care nu ma-ndoiesc ca ati auzit-o si dumneavoastra …

Scopul nobil al justitiei nu e acela de a baga la zdup pe cat mai multi dintre cei care ajung in fata unei instante ci de a face totul pentru ca sa nu raspunda (penal) nicio persoana nevinovata, asa cum orice persoana careia, pe baza de probe concludente, i se dovedeste vinovatia, sa suporte consecintele legale pentru faptele sale.

Fie ca e suspect sau inculpat, orice om trebuie sa beneficieze de prezumtia de nevinovatie, de dreptul la aparare, de un proces echitabil. Procurorul trebuie sa completeze dosarul cu toate probele posibile, fie ca sunt in favoarea sau in defavoarea justitiabilului. Si aceste probe trebuie obtinute si administrate numai in mod legal. Iar judecatorul trebuie sa judece (ca de-aia e judecator) si sa hotarasca respectand numai spiritul si litera legii (nimic altceva!). Adica sa judece NUMAI in numele legii: just, responsabil, nepartinitor, fara a fi influentat in vreun fel.

Nu-ti trebuie foarte multa carte ca sa pricepi ca recomandarea ca “pentru imaginea justiției este bine sa nu reiasa o rata mare a achitărilor in dosarele instrumentate de procurorii DNA” reprezinta, in sine, un demers de reinstaurare a practicilor de presiune politica (indirecta) asupra activitatii judecatoresti.

Noul ministru al justitiei declara, inca de la instalare, ca are ca obiectiv prioritar desfiintarea S.I.I J.

Nu, nu trebuie desfiintata S.I.I. J., nu trebuie reluata metoda controversatelor “protocoale de colaborare …” ci, daca se doreste cu adevarat o justitie corecta, trebuie eliminat, nu impus controlul politic in justitie deoarece ingerinta factorului politic in activitatea justitiei reprezinta inca un pas catre totalitarism.

A consemnat,

Luca Pitesteanu’

14 ianuarie 2021

13 ianuarie 2021
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Balada personajului discret

In viata sunt un personaj discret,

O litera pierduta-n alfabet,

O indoiala printre idealuri,

O barca din hartie printre valuri.

Sunt un bolnav uitat intr-un azil,

Un om carunt cu suflet de copil,

O zi neinsemnata-n calendar,

Un strop de vin ramas intr-un pahar.

Sunt doar un nor razlet in zori de zi,

Un pustnic strabatand carari pustii,

Urma de pas ramasa pe nisip,

Un zambet vag pe-al deznadejdii chip.

Eu sunt actorul trist si ostenit,

Un diletant stingher si plictisit,

Interpretand umil un rol discret

In somptuosul vietii cabaret.

Luca N Regasitu’

13 ianuarie 2021

18 decembrie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Inaugurarea unui nou magazin cu sperante

Cum nu există comerț fără promoții nu există nici alegeri fără promisiuni inglobate in sloganuri indraznete, incurajatoare si aparent serioase, clamate zgomotos pe toate canalele media sau afisate pe bannere sau platforme digitale. Totul a devenit marfa. Se vinde si se cumpara in draci. Dar, ca in orice afacere, unul dintre cei doi care o fac, trebuie sa piarda.

Partidele promit, ca nu le doare gura. In scopul obtinerii sprijinului popular, a devenit o practica folosirea unor “influenceri” pentru ca mesajele sa aiba o mai mare credibilitate. Unele personalitati “respectabile”din domeniul artelor, al armatei (rezervisti)  sau  ai marketingului media s-au implicat activ in propaganda desantata a partidelor. As vrea sa cred ca n-au inteles foarte bine in ce se vara si ca n-au intuit toate consecintele demersurilor lor.

Unii actori mari, muzicieni  talentati … au preferat sa devina trompete ale unor partide nou aparute. Ma refer, desigur, in mod deosebit, la PLUS si mai nou la AUR.

„În sfîrșit ai cu cine!“ transmit aceste personalitati, iar electoratul desi stie ca mai toate promisiunile sunt inselatoare (ca sa nu zic mincinoase de-a dreptul), se lasa amagit “inca o data” si “cumpara”. Aproape tot ce i se serveste… Si voteaza sperand la o schimbare “in bine”. O Romanie fara hotie suna frumos si tentant, mai ales cand se aude din gura unor personaje cunoscute ca respectabile. Regretele, insa, nu intarzie si apar precum ciupercile dupa ploaie.

In tara noastra, din pacate, lupta pentru putere si goana dupa functii asigurate si girate de partide a devenit un mod de viata.

In Franța, de exemplu, nu te poți angaja în administrație dacă nu ai absolvit o scoala superioara, care te califica în domeniul respectiv. La noi, insa …

Sa luam exemplele din domeniile invatamantului si ale sanatatii care s-au dovedit cele mai vitregite. Ce propun partidele in afara de oameni noi pentru aceste domenii de maxima importanta?

Depolitizarea învățământului preuniversitar, desființarea inspectoratelor școlare și transformarea directorilor de școli în manageri, profesionalizaea managementului școlar, sunt unele dintre masurile cu care USRPLUS isi amageste electoratul. Ce presupune acest management?

Managerul școlar trebuie să aiba competențe de management organizațional, de recrutare și management al resurselor umane, de management al timpului, de management financiar și logistic, de comunicare organizaționala. Asta ar insemna reforma si aceasta formatiune declara ca doreste sa faca reforma. Daca si cum o va putea face si mai ales cu ce oameni, vom vedea.

S-a vazut, insa, ce s-a intamplat in domeniul sanatatii, cu managementul spitalelor, in care managerii mai vechi din PSD au fost inlocuiti  cu multi neaveniti si profitori proveniti din membrii PNL. Adica schimbarea de dragul schimbarii, dar mai ales de dragul banilor.

Acum USRPLUS declara ca doreste creșterea calității actului medical … Toate partidele cred ca si-au dorit asta inca din anii ’90, dar acest lucru nu e usor de realizat. Se stie ca orice masura buna (si au existat astfel de masuri) pe care intentioneaza s-o puna in practica un partid este calificata drept populista si, in mod obisnuit, zadarnicita prin orice mijloace de catre opozanti. Credeti ca PSD-ul n-a vrut sa construiasca spitale, sa implementeze un stil performant de management cu care sa-si multumeasca alegatorii si sa-si conserve ramanerea la putere?

De fapt USRPLUS isi doreste ca cea mai mare parte a banilor alocati pentru sanatate sa ajunga la diferite entitati private ai caror conducatori sa fie oameni de-ai lor. Nu se spune ca serviciile medicale prestate in sistemul privat au preturi foarte mari si ca o parte insemnata a celor care doresc sa le acceseze nu si le vor mai putea permite. Nu se spune niciodata ca cei saraci, adica o parte considerabila a romanilor, pot sa moara pentru ca nu vor putea sa-si permita o asigurare de sanatate.

In fine, USRPLUS serveste o sumedenie de mesaje despre reforme radicale in speranta ca prostimea le va inghiti ca de obicei, pe nemestecate…

De unde atati manageri?

Mai tineti minte cand CDR-ul prin vocea lui Constantinescu promitea mobilizarea celor 15000 de specialisti? Va mai amintiti rezultatul dezastruos al acestei “reforme”?

Unde sunt acei specialisti care vor fi plasati in managementul unitatilor scolare si sanitare? Sunt PNL, USRPLUS si UDMR pepiniere de manageri? Nicidecum!

Prin USRPLUS nu prea se vad managerii, cum nu prea se vad nici prin celelalte formatiuni politice. Drept urmare, majoritatea nulităţilor din partide vor fi plasate din nou in administraţie, cica pe baza de concurs… de fapt pe baza de cotizari la partid si prin sistemul de rubedenii si relatii. Unicul criteriu in baza caruia vor fi distribuiti managerii va fi tot cel al “obligatiilor de partid”. Rezultatele vor aparea in scurt timp. Dar, cum alegeri vor mai fi abia dupa patru ani, aceste nulitati isi vor lua salariile si vor beneficia copios de avantajele sinecurilor primite.

Asa a fost intotdeauna, asa va fi si in viitor. Cirezile de secaturi care populeaza formatiunile politice s-au bucurat de mari avantaje iar cei mai merituosi dintre cetateni au ocupat cu umilinta si lehamite pozitiile modeste in subordinea celor imbuibati, si “putini la simtire” (cu obrazul gros). Licheaua corupta plasata “la butoane” din perioada interbelica nu e diferita structural de cea din perioada ceausista, nici de cea din zilele noastre. Intotdeauna fiecare partid a aratat cu degetul catre coruptia celor din opozitie si invers. Daca sunt descoperiti (a se citi imposibil de acoperit), marii corupţi din partidele aflate la putere sunt cum-necum declaraţi nevinovaţi. Cainii latra, caravana trece mai departe… si sinecuristii de partid paraziteaza in continuare structurile statului.

Se doreste un asa-zis proces de reformare a Constituţiei tocmai pentru asigurarea impunitatii celor fara scrupule, care trebuie protejati de pedepse pentru faradelegile comise.

Ce mai promite USRPLUS? Pai limitarea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, creșterea calitatii serviciilor publice, reducerea numarului primariilor, reducerea cheltuielilor publice, comprimarea saptamanii de lucru,  „autostrăzi digitale” care sa lege instituțiile statului, reducerea birocrației din si pentru intreprinderi, finanțari pentru antreprenori, folosirea veniturilor din exploatarea gazelor din Marea Neagra pentru fondurile de pensii (administrate privat !), scutirea de taxe și impozite a salariului minim pe economie, restructurarea companiei naționale de autostrazi, reducerea prin reciclare a cantităților de ambalaje si gunoaie (deja se pregatesc in sectorul 1), paduri pe aproximativ 40% din suprafata Romaniei, (pana in 2050 ?!), internet de mare viteza si alfabetizare digitala si … altele.

La prima vedere, numai lucruri bune si de bun-simt. Dar la o analiza mai atenta, se poate observa ca majoritatea acestor promisiuni au fost enuntate (sigur, sub alte forme) de-a lungul timpului, de mai toate partidele. Dintre aceste promisiuni mare parte au fost neindeplinite sau au ramas in stadii minore de implementare si aplicare.

Ce vrea de fapt USRPLUS? Putere vrea, adica bani multi, nimic altceva. Acesta este adevaratul scop al acestei aliante. Precum o turma de animale salbatice hamesita si lacoma, cu un imens tupeu USRPLUS se foloseste de toate mijloacele pentru realizarea acestui scop. Bunastarea cetateanului – trambitata asiduu-nu intra in calculele (reale) de partid.

Ce a demonstrat Ciolos in perioada in care a fost PM? Ce demonstreaza in fiecare zi Clotilde Armand? Ce va demonstra Barna daca va ajunge intre primii oameni ai statului roman? Cam ce a demonstrat Ciolos, cam ce demonstreaza Clotilde adica (mai) nimic folositor pentru romani (ba dimpotriva!). Nimic in afara de sfidare si cinism grobian.

Am fost realmente surprins de modul insalubru in care Barna voia sa se plaseze la egalitate cu Orban si Hunor, politicieni cu o mult mai mare experienta, propunand sub pretextul “democratic si echitabil” un triumvirat viceprim-ministerial. Acea incercare a demonstrat fara echivoc un oportunism desantat, o lupta acerba pentru accederea la putere, marcata de un imens tupeu.

Cam asta e politica, vor spune unii injurandu-ma printre dinti … In mod asemanator au procedat (in momente “de restriste”) Basescu, Iohannis si altii. Chiar asa? Pai romanii, atati cati au votat, n-au votat pentru schimbare? …

Era clar inca de la sfarsitul lunii mai, din momentul anuntarii rezultatelor alegerilor pentru europarlamentari ca PNL si USR-PLUS vor guverna impreuna. Inca de atunci, daca erau putin mai chibzuiti, membrii acestor formatiuni ar fi trebuit sa se “imprieteneasca”, sa inceapa “sa-si faca planuri impreuna”, sa inceapa sa se “respecte” . PNL-istii au incercat. Ba chiar au cheltuit destul de multi bani pentru promovarea controversatului Nicusor Dan – fondatorul USB-ului transformat ulterior in USR-ul care si-a inchis portile pentru cel care a devenit primarul Capitalei. Nu sunt unul dintre simpatizantii lui Orban, dar cred ca merita apreciata atitudinea sa adaptata imprejurarilor, atitudine prin care si-a dovedit inca o data experienta si maturitatea politica. Asumandu-si  scaderea popularitatii, Orban a actionat cu tact, si, riscand declansarea unor nemultumiri ale propriilor membri de partid,  le-a dat ordin sa-i lase in pace pe “rezistenti”, sa fie ingaduitori sa nu raspunda criticilor si apostrofarilor acestora.

USRPLUS-istii dimpotriva, s-au asmutit precum sacalii asupra PNL-istilor, sanctionandu-le sistematic fiecare derapaj.  Au  continuat chiar si dupa aflarea rezultatelor de la parlamentare. Ei n-au scrupule, sunt dintre aceia care musca mana care-i hraneste. Pe Orban il vor „termina” in cateva luni…

Iata ca e a douasprezecea zi de cand negociaza cu asa-zisii lor parteneri, cu mult tupeu “si cu cutitele pe masa”, incercand sa smulga o halca mult mai mare din puterea care le-ar reveni in raport cu procentele obtinute la alegeri.

In aceste conditii la ce fel de guvernare sa se astepte poporul asta, obligat de aproape doua saptamani sa urmareasca spectacolul grotesc al luptei  atat de aprige pentru impartirea ciolanului?

Se va inaugura un nou magazin cu sperante. Dar ziua buna se cunoaste de dimineata. Se va forma guvernul dar va fi macinat din interior de luptele provocate de interese contradictorii, de lacomia si orgoliile guvernantilor. De suferit vor avea numai cetatenii, oamenii simpli – mai ales – care vor incasa lovitura dupa lovitura neintelegand cui si cu ce au gresit sau/si simtindu-se vinovati fata de urmasii lor ca n-au parasit aceasta tara.

PNL-istii dar mai ales USRPLUS-istii ar trebui sa le urmeze exemplul UDMR-istilor, care intotdeauna “si-au spalat rufele in familie” dovedind alaturi de pragmatismul binecunoscut si deja proverbial, seriozitate, echilibru si chiar un soi de diplomatie care le-a asigurat pastrarea electoratului fidel, inspirandu-i incredere. Astfel, de-a lungul timpului, UDMR-ul si-a dobandit si conservat statutul de formatiune indispensabila in toate guvernarile.

……………………………………………………………………………………………

Nu vreau sa se inteleaga ca nu exista in fiecare partid oameni de calitate, integri, cu simtul datoriei, oameni care s-au “inrolat” in partide animati de cele mai bune intentii. Chiar cunosc cativa, (putini – e drept) astfel de oameni, capabili, ambitiosi si destepti, care in momentul in care imi exprimam scepticismul cu privire la politica practicata de partidul in care au intrat ma contraziceau folosind diferite argumente  cu sincera (cred) convingere. Unii dintre acestia, care vrand-nevrand s-au conformat « regulilor interne » au fost rasplatiti cu functii bine platite. Altii au preferat sa-si pastreze nealterata bruma de principii si au facut pasul inapoi.

“Fara hotie ajungem departe!” Asa e … Fara hotia din partide! Dar exista partide fara hoti? Pana acum n-am avut parte de asa ceva si ma indoiesc ca lucrurile se vor schimba prea curand.

Oare cat vor mai rezista bietii oameni cinstiti, sufocati de biruri si mizerii si doborati de povara celor pe care i-au ales, care huzuresc infruptandu-se din munca celor multi? Oare cand se vor (mai) scutura de ciocoii vechi si noi pe care-i cara in spate?

Timpul inca mai are rabdare. Dar cu cine? Ramane sa aflam. Nu peste mult timp  se deschide un nou magazin cu sperante. Romani, asteptati promotiile!

Luca N Rezistentu’

18 decembrie 2020

20 noiembrie 2020
luca-pitesteanu Personaje si personalitati

Cand buturuga mica rastoarna carul mare. Rezultatul meciului dintre Trump si Biden – o pilda pentru cei prea increzatori

Acesta este un articol de opinie. Recomand tratarea lui ca atare!

Daca n-ar exista Romania, America ar fi tara tuturor posibilitatilor. Americanii au votat. Sa le fie de bine! Deocamdata le va fi. Vom vedea pentru cat timp … America seamana cu Romania. La noi e democratie, e si la ei, la noi e coruptie, e si la ei (ohoooo!), au fost alegeri la noi, au fost si la ei,  au fost fraude la alegeri la noi, au fost si la ei. Softuri corupte (?/!)… si la noi si la ei… Rezultatele proceselor electorale au devenit produse tranzactionabile functie (de) si in interesul unor “conducatori”. Va amintiti de momentul in care Geoana a anuntat ca e presedinte? Ce mare bucurie! Dar in scurt timp au venit si rezultatele voturilor din Diaspora si … Dar de rezultatul scrutinului pentru alegerea primarilor de la noi va amintiti?… Ati vazut cum fostul primar de la sectorul I a fost inlaturat din functie si declarat invins chiar daca a contestat rezultatul alegerii avand probe clare de frauda comise de oamenii adversarei sale? Cam acelasi lucru i s-a intamplat lui Trump (cu voturile prin corespondenta). Orgolios si arogant, Trump nu-si inchipuie ca poate pierde in acest fel in fata unui om atat de slab precum Biden. Totusi se pare ca a fost infrant de sistem precum, odinioara, Emil Constantinescu. Nu radeti, e chiar asa! …

Americanul, chiar daca nu e frate cu romanul (numai codrul e), ii seamana leit. Mediocritatea, grijile, jena, frica de a nu fi catalogati de semeni altfel decat sunt ei, ignoranta, disperarea, naivitatea (ca sa nu zic prostia), speranta ii caracterizeaza deopotriva pe romani si pe americani. Aceste atribute reprezinta motive si cauze temeinice (si suficiente) si pentru romani si pentru americani, pentru a vota intr-un anumit fel. Teama de a gresi le este comuna (si) pentru ca greseala e asociata, in general,  cu (de)caderea. Dar, vedem prea bine ca cu cat e mai mare teama de a gresi cu atat mai mare devine gresala.

Americanul e (si) foarte “democrat”. Daca e vorba despre respectarea procedurilor electorale, americanii dovedesc intotdeauna implicare si nu ezita sa dea lectii si sa le faca observatii “tarilor cu democratie tanara” precum Romania. La ea acasa, insa, America nu prea tine cont de proceduri.

Probabilitatea ca rezultatul alegerilor prezidentiale din America sa fie rasturnat este minuscula. Aproape ca nu mai exista indoiala ca 20 ianuarie 2021 va fi ziua in care Joseph Robinette Biden Jr. va deveni al 46-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Prin ricoseu, insa, daca va fi declarata victoria lui, chinuita-dealtfel, ii asigura succesul Kamalei Harris. E usor de intuit de ce. Kamala este prima femeie de culoare cu origini asiatice, reprezentanta de seama a curentului progresist-globalist si fost critic vehement al lui Biden (in cadrul partidului), care ar deveni (vice)presedinte al SUA.

Da, prognosticul meu (se pare ca) a fost gresit. Am gresit (se pare) cand am scris ca Trump va mai castiga un mandat  pentru ca n-am adaugat in ce conditii. M-am bazat pe logica si bun-simt. Numai ca, din pacate, in aceasta perioada logica, departe de a mai fi suficienta, nu mai reprezinta un temei normal, solid pentru parerile, credintele si actiunile noastre. Despre bun simt, acum, cand totul se vinde, prefer sa nu mai vorbesc ….  Imi asum greseala.

Biden, ca mai toti viitorii presedinti, n-a mai asteptat comunicarea oficiala a rezultatelor, de fapt validarea rezultatelor de catre autoritatea competenta, si, incurajat (mai ales) de presa, s-a autoproclamat (deja) presedinte al Americii. Sper ca entuziasmul sustinatorilor lui sa nu se transforme prea curand in dezamagire. KWI, si el, fara a astepta rezultatul oficial, s-a grabit sa-l felicite pe Biden.

Cei doi candidati la alegerile prezidentiale americane, daca ar fi sa folosesc cuvintele unui inteligient contemporan, pe numele lui SOV, sunt “doi golani batrani, lipsiti de capacitate”. De acord, dar am o completare:  cei doi golani sunt harsiti iar functia suprema capaciteaza. Un presedinte american nu e numai un leader pentru America ci si unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii. Oriunde ne-am afla pe planeta asta, intr-o masura oarecare deciziile lui ne afecteaza pe fiecare.

Multi spun ca pentru Romania, indiferent cine ar fi castigatorul, nu se schimba nimic. Chiar asa (!)? Deocamdata da, e posibil sa nu se schimbe nimic important. Un nou presedinte american are multe alte prioritati dupa instalare. Sa nu ne amagim, Romania desi are statut de “partener strategic” nu inseamna pentru America mai mult decat o tara mica si disciplinata, aproape de Rusia – deci exploatabila si geostrategic, cu un presedinte care face orice pentru a-si pastra avantajele personale, care cotizezaza fara comentarii la bugetul NATO si cumpara absolut tot ce i se ordona in conditiile care i se impun.

Ca presedinte de tara mica si amarata, KWI va executa in continuare, prompt si cu máxima obedienta, orice comanda a presedintlui american. Oricum s-ar numi. Asta se face cu bani. Multi. De unde? Pai de la buget … Astfel, KWI ar incerca sa-i intre in gratii noului presedinte american iar poporului roman ii va prezenta, ca de obicei, drept beneficii si succese toate rezultatele “colaborarii cu omologul sau” Biden, (un tip la fel de corupt, spun unii cunoscatori, ca si Trump), oricat ar fi de dezavantajoase pentru Romania. Iar daca Trump l-a recompensat cu o sapca, Biden i-ar rasplati loialitatea lui KWI (eventual) cu o pereche de slapi, buni (si ei) pe plaja la Miami.

De fapt cine (si ce) ar castiga daca cel care pierde este Trump? Ce schimbari ar provoaca inlocuirea lui Trump (de) la conducerea Americii? Pe tema asta e mult de discutat dar voi incerca sa fac in continuare cateva scurte precizari si consideratii din care fiecare sa traga (pentru sine) concluziile cele mai convenabile (pentru sine):

  • Trump, socotindu-se un colos de neclintit, in aroganta lui a incercat sa ignore presa, care in America chiar are o mare putere. Presa, iata, l-a tradat si l-a invins.
  • Prin actiunile sale, Trump a sfidat Uniunea Europeana si i-a nesocotit “valorile”, nu s-a dovedit un “globalist” si astfel a devenit un inamic al mai multor decidenti din “lume”. Fortele progresist-globaliste au nevoie de un conducator al Americii care sa le puna in aplicare politicile, nu de un ingamfat mitocan razvratit si rasist care sustine familia traditionala, e impotriva avorturilor si nu incurajeaza minoritatile sexuale, care-i aresteaza pe profanatorii de statui si pe incendiatorii de steaguri. Globalistilor nu le pasa ca Trump e corupt. “Corapsan” nu s-a nascut in Romania, exista peste tot in lume si nu va disparea niciodata. Lor nu le convine ca Trump, rigid si nedispus la compromisuri, urmareste interesul american, ca doreste sa faca America “great again”…  In discursul sau de la Forumul Economic Mondial de la Davos din ianuarie, George Soros spunea ca Trump este un pericol pentru intreaga lume dar ca acest pericol va dura numai pana la alegerile prezidentiale americane din 2020. Pe ce se baza?? Nu cumva pe succesul actiunilor (reusite) de compromitere a economiei americane, care sa-i indrepte pe americani impotriva lui Trump?
  • Cu Trump la putere, instaurarea noii ordini mondiale s-ar realiza cu mult mai greu si cu mare intarziere deoarece el a promovat si practica o politica (externa) ultraconservatoare.
  • Democratii lui Biden (care nu e un progresist adevarat dar nici socialist) sustin, mai mult sau mai putin voalat, extremismul. Ei ar seculariza principalele institutii – care si-ar pierde treptat autonomia si prestanta, ar slabi puterea politieneasca in favoarea militiilor populare, ar interzice educatia religioasa in scoli, ar incuraja minoritatile sexuale. Aceste masuri de “resetare” contribuie serios la formarea “omului nou”.
  • In domeniul politicii externe, Biden n-ar putea schimba mare lucru, cel putin nu in perioada imediat urmatoare. Fac aici o paranteza: Odata, Trump a fost intrebat daca ar ataca nuclear Europa. „Europa este mare dar nu voi exclude aceasta posibilitate”, a raspuns el fara ezitare. Fiecare presedinte american, primeste dupa instalare cardul cu codurile necesare pentru lansarea unui atac nuclear. Presedintele trebuie sa poarte acest card “asupra sa” mereu, oriunde. Carter l-a “uitat” in buzunzrul costumului trimis la curatatorie. Clinton l-a “ratacit” si el si nu l-a mai gasit „timp de cateva luni”. Biden … cine stie (?) poate ca va fi mai atent (?!?). Dar va putea, oare, sa fie “mai atent” un om cu serioase probleme medicale?  Noroc ca valiza de 20 de kilograme cu echipamentele si mecanismele necesare pentru autorizarea unui atac nuclear se afla mereu in grija unui consilier militar, ofiter de grad inalt, a carui sanatate mintala e verificata riguros. Acest ofiter il insoteste pe presedinte oriunde.
  • In ciuda avertismentului lansat de seful NATO – Jens Stoltemberg, anume ca operatiunea de reducere a efectivelor militare americane din Afganistan şi Irak ar avea un cost extrem de ridicat si ca exista riscul ca Afganistanul sa redevina baza unor terorişti internaţionali, Trump a ordonat reducerea acestor efective până la jumătatea lunii ianuarie a anului viitor. Nu cred ca Biden si-ar permite sa anuleze ordinul lui Trump sau ca ar spori numarul militarilor din cele doua tari.
  • Biden ar readuce SUA in Acordul de la Paris (privind schimbarile climatice) si ar opri retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății.
  • Trump a inchis granitele americane pentru cetatenii din tarile cu majoritate musulmana dupa numai doua saptamani de la instalarea la Casa Alba. Biden, daca ar fi presedinte, ar aproba imigrația musulmana si ar proteja tinerii imigranți. Asa a promis.
  • Ca si in cazul noului vicepresedinte Kamala Harris, se prefigureaza o premiera si la Departamentul Apararii, la conducerea caruia s-ar putea sa fie instalata tot o femeie – Michele Flournoy.
  • Ambasada Americii de la Ierusalim, va ramane acolo, asa cum a dorit Trump. Asta inseamna ca, practic, America va recunoaste in continuare Ierusalimul drept capitala a Israelului.
  • Cel putin deocamdata nu cred ca se pune problema readerarii Americii la Parteneriatul Trans Pacific. Semnarea acestui parteneriat a reprezentat unul dintre obiectivele principale ale lui Obama, pe care Trump l-a anulat, calificandu-l drept un dezastru.
  • Huawei va (mai) ramane in topul companiilor care reprezinta o amenintare la adresa securitatii americane.
  • America isi va vinde armele 2-end la fel ca si pana acum unor tari cu conducatori “ascultatori” si corupti.
  • Procentul contributiei tarilor membre la bugetul NATO (daca nu cumva va creste) va ramane cel stabilit de Trump dar e putin probabil ca el sa fie respectat de vreo alta tara in afara de Romania.
  • “Scutul” de la Deveselu va ramane “la locul sau”.
  • Nu cred ca va disparea vreo bucata din cei 600 de kilometri ai zidului care separa America de Mexic in cazul inscaunarii lui Biden.
  • Sub pretextul ca pazesc campurile petroliere, soldatii americani din Siria, 500 la numar, vor ramane in continuare acolo.
  • Mircea Geoana isi va continua, deocamdata, misiunea in functia de adjunct al secretarului general al Alianţei Nord-Atlantice.
  • Un plus pentru Romania (nu si pentru KWI si pentru guwernerul actual) ar putea fi ca in curand, principalul agent electoral al lui KWI – ambasadorul Adrian Zuckerman (numit politic la ordinul lui Trump) sa fie inlocuit daca Biden ar fi declarat castigator. Cine stie de cine si cu ce “orientari” (dar, poate, mai obiectiv??!!) . Oricum, stilul (ne)diplomatului Zuckerman si efectele “contributiei” sale agresive la subminarea adevaratelor interese economice si politice romanesti nu vor putea fi uitate niciodata.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Deci, posibile schimbari si consecinte pe plan politic si economic ar fi, si nu putine. Privite in ansamblu dau totusi o imagine de moderatie, ar fi putine schimbari radicale.  Eu am enumerat numai cateva.  Specialistii pot identifica cu mult mai multe.

Experienta istorica ne arata ca toate imperiile la un moment dat se prabusesc. Fara politica lui Trump, America – divizata politic si ideologic si sleita de puteri, s-ar prabusi incet  si nu ar mai putea asigura (pretinsul) echilibru mondial, si asa destul de precar.

Din pacate, cei care cunosc politica, spun despre Biden ca este prototipul esecului, al neputintei. Trump a facut multe gafe dar impetuozitatea, curajul, incapatanarea si tupeul lui, care si-au dovedit efectele benefice pentru americani in multe situatii, sunt de neegalat.

Ca sa produci o imagine buna, de cele mai multe ori, ai nevoie de (cel putin) o mie de cuvinte.

Imaginea pe care a oferit-o Biden in campanie a avut un jalnic apogeu. Pentru o functie suprema e nevoie de un om vioi, cu mintea limpede, capabil, bine orientat, care sa stapaneasca metodele de (auto)control (macar pe cele consacrate), in orice situatie. Nu pot fi trecute cu vederea situatii ca cele in care un Joe Biden obosit (unii spun ramolit, altii decrepit), la alegerile primare a declarat ca-l va invinge pe Ronald Reagan sau cum in plina campanie, in fata unui public numeros, isi “prezenta” una dintre nepoate ca fiind fiul sau, mort acum cinci ani, oferind o imagine (a sa) care, da, valoreaza cat o mie de cuvinte dar care te lasa fara cuvinte. Sigur ca Biden, ca om, nu poate fi invinuit din cauza asta. Doamne fereste!  Orice om se poate imbolnavi, iar Biden este un om bolnav, care a suferit doua operatii de anevrism. Nu e, pana la urma,  vina lui ca democratii l-au trimis in aceasta competitie chiar pe el.

Misoginul si mitocanul Trump (reprezenta si) inspira forta, in comparatie cu Biden care ar fi privit cu ingaduinta ca un bunic jovial dar (prea) varstnic, cumsecade dar slabit, cu o sanatate (mintala) discutabila si marcat de tragediile din viata sa. Daca va fi presedinte, (si sansele sunt foarte mari sa fie) batranul Joe, care a implinit azi 78 de ani, va trebui sa se intanleasca cu leaderi puternici din tari precum Rusia si China… Ma tem ca pentru America, Biden e “prea putin”.

Este foarte importanta “contributia” serviciilor secrete si a lobby-stilor la stabilirea rezultatului alegerilor. Americanii, usor de manipulat – ca mai toate natiile, influentati de propaganda, sedusi de poleiala promisiunilor electorale si de chipul bland si zambitor al lui Biden, l-au votat. Fara sa stea preá mult pe ganduri.  Ce-o fi, o fi (!), isi vor fi spus multi dintre ei … Si au votat “schimbarea” fara a se gandi ce va presupune asta (in realitate). In curand, (daca Trump va pierde – si dupa cum se observa, asa va fi) americanii vor realiza ca au fost trasi pe sfoara cu cinism. Sesizati asemanarea cu ce s-a petrecut in Romania?/!.

Traim vremuri grele. Asa au fost vremurile de cand e lumea, vor replica unii carcotasi. Nu, epoca asta este una dintre cele mai grele din istorie pentru ca e marcata de un demobilizator si crunt paradox. Este epoca in care desi inteligenta umana a facut ca dezvoltarea tehnologica sa atinga cote foarte inalte, omenirea se degradeaza continuu din punct de vedere intelectual (nu neaparat social) si sanitar. Am scris intai intelectual si apoi sanitar deoarece eu consider ca nu numai americanii ci omenirea, in general, se confrunta acum cu o pandemie mult mai periculoasa decat cea de Covid. Aceasta e pandemia de prosti(r)e, o pandemie cu mult mai perversa, de care ma tem ca nu se va scapa vreodata. Declinul intelectual e acum cea mai mare dintre problemele omenirii. Acest declin sta la baza raspandirii instinctului de turma. Si turmele oricat de mari ar fi, sunt usor de orientat si de condus in directia dorita. E nevoie de cativa “caini devotati” trimisi la inaintare. Acesti “caini” ii vor ajuta pe cei putini sa faca intotdeauna ce vor dori (pe si) cu cei multi. Atat de multi!

Concluzia este ca daca Trump va pierde, nu democratia americana ci progresismul globalist ramane “cel mai castigat” in urma acestei competitii electorale. Ar castiga mult teren si mare influenta. Ar dobandi puterea de a hotari si tranzactiona destine. Nu-i vad bine pe americani. Pe romani, nici atat – in acest context. Ar fi ratata sansa unui trai in conditii de relativa normalitate prin alegerea unui drum necunoscut si fara intoarecere.

Oricum, nu mai e mult pana cand si ultimii romani vor realiza ca n-are rost sa-i mai asteptam pe partenerii nostri strategici “sa vina sa ne salveze”. Ca e prea tarziu si nu vor mai avea cum si de ce.

Alea jacta est!

Luca N Alesu’

20 noiembrie 2020

5 noiembrie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Cuvant inainte de inceputul oficial al campaniei pentru alegerile parlamentare

In mai putin de doua ore va fi 6 noiembrie, ziua in care incepe (oficial) campania electorala pentru alegerile parlamentare si vreau sa fac un scurt comentariu referitor la acest subiect.

Defapt toate discursurile celor de la conducere s-au incadrat perfect intr-o continua logica de campanie, inca de cand au preluat puterea, deci, neoficial ei au fost intr-o continua si asidua campanie.

In perioada premergatoare campaniei oficiale am observat ipocrizia interesat convenabila si viclean  practicata in folosul unor indivizi care mint precum respira, a unor oameni mici și nefrecventabili, obedienti si usor de folosit de catre unii care nu doresc nicicum binele acestei tari. Am observat cum aroganta si ironia lor obraznica, servita in forma de paradă etică a denaturat realitatea prin toate felurile de instrumente de analiza asa zis jurnalistica, centrata pe o infama manipulare a maselor.

Faptul ca Supermeditatorul (tarii) – in fapt presedintele onorific al PNL-ului si principalul agent electoral al acestui partid nesocoteste permanent prevederile legii fundamentale, a atacat si ataca  in dese accese isterice si defaimatoare principalul partid de opozitie convine de minune celor de la USR-PLUS. Ei, la fel ca PNL-istii, sunt tot niste demagogi oportunisti si fatarnici. Nu vor altceva decat puterea iar faptul ca atentia electoratului este constant abatuta de la problemele reale si ocupata de instigarea insistenta si indelung repetata de catre KWI si guvernanti a poporului impotriva PSD-ului le vine precum o manusa dintr-o piele fina. Astfel, este cu mare usurinta ascunsa adevarata fata si gaunosenia celor din aceasta uniune “instelata”, de circumstanta, numita pompos amagitor si promitator USR-PLUS. Ei, la fel ca majoritatea politicienilor, n-au scrupule, sunt insetati de bani, si  vor gasi intotdeauna justificari pentru nerespectarea promisiunilor electorale, care, trebuie sa recunosc, sunt formulate si enuntate impecabil.

Pe de alta parte, electoratul din tara noastra s-a dovedit foarte docil si usor de manipulat. Efectul demonizarii lui Liviu Dragnea este, in acest sens, un exemplu cat se poate de graitor. Nu intru in amanunte, nu spun ca Dragnea a fost nevinovat, nu comentez hotararea instantei care l-a trimis dupa gratii. Spun numai ca daca nu s-ar practica o mizerabila dubla masura, multi dintre cei de la putere, care au ridicat realmente coruptia la nivel de politica de stat, ar trebui sa-i fie acum colegi lui Dragnea.

Dupa metoda cand doi se cearta, al treilea castiga, USR-PLUS-istii stau la panda asteptand si de data asta un rezultat al alegerilor parlamentare care sa le fie favorabil. Pana acum, aceasta tactica simpla si-a dovedit eficienta si, de doua ori intr-un an, un electorat lipsit de variante si, sa recunoastem, si de viziune, i-a asezat la masa bogata a conducatorilor pe unii care nu cu mult timp in urma, abia daca visau la asa o prada. Bazandu-se pe asta ei au anuntat ca si-au pregatit omul pe care sa-l aseze in pozitia de prim-ministru, adica pe Ciolos, desigur. Dar, sa ne amintim ca Ciolos a mai condus un guvern. Un jalnic guvern, care, daca ar fi avut ghinionul unui Covid s-ar fi dovedit la fel de incompetent si de daunator pentru tara ca guvernul Orban.

La alegerile din acest an, frauda s-a dovedit un adevarat modus operandi. In ciuda dovezilor, multe si clare de frauda, conform dorintei (unii spun ca si la ordinul) autoritatilor, in functii au ajuns nu (numai) cei  care au fost votati ci mai ales cei trebuia sa iasa castigatori, adica oamenii “de nadejde” ai celor aflati la varf sau  ai celor care au vrut sau vor sa acceada in pozitii si mai  inalte. La alegerile pentru primari, de exemplu, in ciuda unor dovezi irefutabile, au fost validati in mod absolut suspect (ca sa nu folosesc un termen dur), in pofida reglementarilor legale, vreo trei cetateni (vezi cazurile de la Bucuresti si Sibiu) numai pentru ca asa s-a hotarat la nivel inalt.

Ma tem ca la fel se va intampla si la aceste alegeri parlamentare. Si nu este doar probabil ci si foarte posibil sa fie asa. KWI si guwernerul lucreaza intens pentru asta.

La aceasta problema nu mai ramane decat solutia unui vot masiv care sa aiba ca rezultat o confirmare/legitimare (si) a reprezentantilor opozitiei, pentru ca in lipsa opozitiei, viata electoratului ar ramane (numai) in mana reprezentantilor puterii actuale sau a unei aliante (PNL -USR-PLUS) declarata  nedezirabila de catre protagonisti dar necesara si, in cele din urma acceptata, pentru formarea unui nou guvern a carei ultima grija va fi rezolvarea unor probleme stringente ale populatiei.

Pentru a elimina posibilitatea aparitiei unor proteste, folosind pretextul posibilei infectari si al raspandirii virusului nenorocit, puterea a interzis adunarile in grupuri ale oamenilor, sanctionand drastic nesupunerea la aceasta masura. In seara asta, cu putin timp in urma KWI (asezat langa Orban) a anuntat (de la sediul guvernului ? sic!), instituirea unui asa-zis lockdown, formulat ca o decizie guvernamentala care nu stiu cat e de constitutionala. Dar KWI, Orban si guvernul oricum ignora prevederile Constitutiei… Din motive pe care orice om mai istet le intuieste, cei doi nu si-au permis sa anunte instituirea starii de urgenta.

In scopul supunerii si al dezbinarii au fost instaurate restrictiile, controlul strict, ura, frica, egoismul si delatiunea.

Oamenii se dezumanizeaza vizibil si ireversibil, dezbinarea a devenit scopul conducatorilor si, din pacate, principala caracteristica a poporului (supra)vietuitor al Romaniei.

Nu intentionez sa dau lectii de civism electoral, nu spun ca opozitia actuala este formata numai din oameni de bine, dar, pe cei care-mi citesc articolele ii sfatuiesc (imi permit!) ca inainte de a vota sa-si imagineze ce ar insemna o viitoare guvernare in care opozitia sa fie foarte slab sau deloc reprezentata.  In acest caz, cu buna (sau mai putin buna) stiinta, din orgoliu, din nepasare sau dintr-o asa zisa lipsa a alternativelor, electoratul si-ar pune viitorul la cheremul PNL si USR-PLUS si ar contribui la consolidarea unei dictaturi (instaurata deja) care cu greu (aproape imposibil) va putea fi inlaturata. Ar urma multi ani de mizerie, sfidare, batjocura si umilinta si teroare pentru cei multi, care si asa o duc din ce in ce mai greu.

Intelepciunea veche a romanilor ne spune ca nu trebuie sa punem toate ouale in acelasi cos si viata a dovedit cat de mult adevar este in aceasta zicere.

Trimiteti in parlament oameni cinstiti si capabili. Cautati-i in toate partidele. Va asigur ca inca mai exista astfel de oameni. De rezultatele la parlamentare depinde (si) componenta noului guvern.

In perioada care urmeaza, tara va fi foarte greu de condus, de administrat. Vor fi ani de criza, cu multe probleme grele, ani de sacrificii, marcati de necesitatea unor schimbari majore. Obiectivul “O romanie fara hotie” se poate mai usor realiza cu un parlament mai curat, cu un nou guvern de coalitie, populat (numai) de oameni de calitate, cu minti luminate, NESANTAJABILI,  indiferent de partidul din care fac parte, nu de panglicari habarnisti dar infatuati si hoti ambitiosi care n-au decat un singur scop in viata: sa parvina. Exista deja si va mai exista inca patru ani in fruntea tarii un personaj controversat dar investit cu increderea unei parti a populatiei de care, practic, lui nu-i pasa. E suficient. Ajunge!

Asadar, animat de speranta unui echilibru intre puterile politice, imi asum riscul de a fi injurat de unii si acuzat de partizanat, si, ca in nicio alta ocazie, va indemn ca la aceste alegeri sa “dati o sansa”si unora dintre reprezentantii actuali ai opozitiei, desi in acest moment opozitia (sigur ca) nu este la inaltimea asteptarilor. Va fi mult mai bine asa. Nu va sabotati viitorul! Votati ca si cand senatorii si deputatii care va cer votul ar veni la un interviu pentru a deveni angajatii vostri, pentru ca parlamentarii asta trebuie sa fie. Ascultati-i cu atentie, judecati-i cu mintea voastra dupa faptele de pana acum, alegeti-i pe cei buni. Celor mai onesti acordati-le increderea voastra. Ei va vor reprezenta. Unii dintre cei pe care-i veti trimite in parlament va vor dezamagi dar cel putin nu veti regreta ca n-ati incercat …

Fara acest echilibru soarta Romaniei va fi, si de asta sunt sigur, un dezastru.

Luca P Artizanu’

5 noiembrie 2020

16 octombrie 2020
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Romanta gri

Bacovian adie-un vant de toamna

Si-o ploaie-ncepe, rece, nemiloasa.

Se insereaza si e frig in casa

Si vremea la betie te indeamna.

…………………………………….

Cu bratelele deschise larg, in drum,

Nepasator ca n-are rost si casa,

In ploaia mocaneasca, rece, deasa,

Danseaza fericit un biet nebun.

Infrigurata, plange-o domnisoara

Pe care-a parasit-o omul drag.

E numai ea cu gandul ei pribeag

Intr-o mansarda veche, asta seara.

Intr-o lumina slaba, de neon,

La o fereastra mica, vis a vis

Abia se vede, in nuante gri,

Un bartanel cu un acordeon.

E frig si ploua-ntruna si e noapte.

La masa lui cea mica, un poet

S-a asezat sa scrie un sonet,

Palid si trist, si obosit de toate.

Luca N Pasatoru’

16 octombrie 2020

17 septembrie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Impostura conducatorilor si complicitatea naiva (sau nu) a sustinatorilor (lor)

Armele cu care lupta azi cei de la putere sunt rudimentare si mizere. Dar eficiente. Ura si minciuna sunt aceste arme. Ele si-au dovedit eficienta de-a lungul timpului. Multe razboaie au pornit din cauza urii. Multi oameni au murit si vor mai muri din cauza minciunii.

Mare parte a societatii este usor de influentat si actioneaza “la comanda”. Adevaratii hoti striga “hotii !” iar acea mare parte a societatii pare sa asculte de cei care striga (mai tare).

De ce se intampla asa? Pai, e simplu: Cultura maselor este una precara, oamenii uita repede, sunt “rabdatori” si creduli si, mai ales, tentati sa urmeze indemnul celor care le promit ceva.

De cultura democratica, la romani, aproape ca nici nu poate fi vorba. Iar lipsa culturii democratice duce la erodarea iremediabila si, in final, la disparitia fragilei democratii romanesti. Mie mi se pare ca romanii inca nu realizeaza imensul si destul de apropiatul pericol care-i paste, acela al disparitiei democratiei.

Sunt foarte multi cei care nu realizeaza ca disparitia pluralismului sau anihilarea opozitiei au ca rezultat instaurarea dictaturii. Sunt multi care nu stiu nici macar ce presupun dictatura si totalitarismul.

De fiecare data cand am fost intrebat ce cred despre oamenii politici am raspuns clar ca nu exista politicieni buni sau rai ci doar politicieni, ca cei care intra in politica n-o fac din dragoste si pretuire pentru semeni ci numai din dragoste si grija pentru ei insisi.

Niciodata n-am afirmat despre actuala (si subreda) opozitie ca ar fi cu mult mai “breaza” decat puterea, ca e fara pata. Nu cunosc, din pacate, niciun politician neprihanit. Sunt convins ca daca mai exista oameni de buna credinta, acestia n-au ce cauta in politica.

…………………………………………………………………………………………………

Asta a fost motivul principal pentru care am refuzat sa intru in politica. Nu m-am facut frate cu nimeni ca sa trec puntile din viata. Am o sora. Sunt (numai) fratele ei… Al nimanui altcuiva.

Eu stiu ce inseamna lipsa pluralismului, “politica partidului unic”. Multi nu stiu, multi (dintre cei mai in varsta) poate au uitat…

In lipsa unor rezultate concrete, reale, succesul (amar) al puterii de azi e intemeiat exclusiv pe slăbiciunea si complicitatea opoziţiei dar si pe sprijinul unor semeni de-ai nostri mai usor de pacalit. Si cei aflati la putere stiu asta foarte bine. De aceea sapa continuu cu ghearele si cu dintii la temelia opozitiei, pentru a o darama si  ingropa (definitiv) ca sa nu mai aiba cine s-o traga de maneca pentru nenumaratele nelegiuiri. De aceea ii amagesc mereu pe sustinatori cu promisiuni desarte.

In Romania domneste impostura. Numai cine nu vrea nu accepta, numai cine e orb nu vede si numai cine nu poate, nu intelege.

Care impostura?

Impostura imbuibatului viclean, caruia ii pute orice tanguire a amarasteanului din randul (po)pulimii.

Impostura sobolanului nesimtit, aia plina de miezul unei superioare dezaprobari la adresa oricarei opinii care nu coincide cu “crezul” sau.

Impostura parvenitului grobian, care are cacat in meniul zilnic si a ostenit de cat de mult si de apasat a pupat in cur pentru a urca “pe scara valorilor”, dar care sustine ca a ajuns in fruntea bucatelor numai datorita meritelor si desteptaciunii lui.

Impostura sarlatanului narcisist si pervers, care ascunde o mai rafinata urzeala, din fibrele urii fata de cei care-l cunosc (deci stiu cine e cu adevarat).

Impostura tradatorului de neam si tara,  alunecos, impertinent si las, executant al ordinelor din afara, care foloseste dubla masura si lupta cu mojicie impotriva celor care l-au ales.

Sigur ca am enumerat numai acele fete/moduri de manifestare a imposturii care mi-au venit acum in minte. In realitate sunt mult mai multe.

Eu ii apreciez pe cei care demasca impostura.

Imi plac cele trei femei care, nu numai in efervescenta acestei perioade de campanie, si-au demonstrat spiritul combativ si luciditatea (judecatii), emitand cu real talent, unele idei interesante si utile sau scotand la iveala potlogariile unor adevarati impostori.

Cumva ele si-au luat sarcina pe care o avea media, a carei bunavointa a fost cumparata de conducatori cu banii care trebuiau sa ajunga la alegatori.

Am vazut ca multi “oameni seriosi” le critica pe cele trei, acuzandu-le ca fac nu stiu ce, ca sunt platite de nu stiu cine… Multi sunt dintre acei “oameni seriosi” care si-au afirmat cu alte ocazii toleranta fata de unele dintre faptele de care le acuza acum pe ele … Criticii lor sunt cei care-si exprimau prin Piata Victoriei, urland, “opinia politica” (cum i-ar spune un mare si iscusit “profesor”, ocolit de ghinion, ajuns sus, sus de tot). Acesti “oameni seriosi” nu sunt capabili sa inteleaga (sau nu vor) ca atat timp cat nu afecteaza pe nimeni, e treaba acestor femei (si numai a lor) ce sunt si ce fac cu si in viata personala.

Si … eu nu cred ca ele sint platite de vreeun partid (imi permit aceasta aroganta), cum cred despre altii, care au ca unica ocupatie latratul aproape zilnic la adresa “ciumei rosii”…

Am mai scris ca apreciez unele “manifestari”, ca exercitiu democratic. Le apreciez cand dau glas unor convingeri bazate pe judecati individuale obiective si neinfluentate, cand sunt  pertinente, sincere si (cu adevarat) spontane…cand nu sunt determinate sau influentate de diferite instigari.

Faptul ca oamenii isi pot striga nemultumirea (in locuri publice sau nepublice) reprezinta un drept de netagaduit, castigat cu sacrificii, pe care, sper din toata inima ca romanii sa nu-l piarda.

Ca daca-l vor pierde va fi vai de viitorul lor!

Luca Pitesteanu’

16 septembrie 2020

9 iulie 2020
luca-pitesteanu Personaje si personalitati

Alexandru Graur, evreul care i-a învăţat pe români să vorbeasca corect romaneste

In semn de respect, la 120 de ani de la nasterea (si 32 de ani de la moartea) lui Alexandru Graur, public acest text pe care l-am scris acum 4 ani.

 

Scriu aceste rânduri rememorând momente în care, cu vreo patruzeci de ani in urma, ascultam în dimineţile din vacanţele mele, la un tranzistor vechi, emisiunea „Răspundem ascultătorilor”, prezentată „pe înţelesul tuturor” de Alexandru Graur.

Era emisiunea mea preferată. Urmarind-o, aflam semnificaţia şi sensul cuvintelor fără să mai apelez la ajutorul dicţionarelor, altfel decât la şcoală, într-un mod relaxant şi atractiv, de la un om înzestrat cu un dar deosebit, acela de a vorbi simplu şi convingător, cu o voce inconfundabilă, cu accente uneori ironice, alteori grave, dar agreabilă, de fiecare data. Despre realizatorul emisiunii mele preferate, nu ştiam atunci mare lucru. Am început să aflu mult mai târziu.

In randurile care urmeaza va ofer o scurta evocare a unui om genial care a trăit pentru limba româna.  Fiind vorba despre o reala  personalitate academica, cu realizări remarcabile în domeniu,  consider că prezentarea informatiilor despre lingvistul Graur şi despre activitatea sa vastă ar fi de folos, mai ales generaţiei tinere.

Redau câteva mărturii despre felul în care Alexandru Graur realiza la radio, emisiunile de succes şi despre rolul său în cultivarea limbii române :

“Figură de prestigiu a lingvisticii românești, Alexandru Graur a încântat copilăria și tinerețea multora dintre noi, cei ajunși acum la vârsta maturității, prin minunatele emisiuni de la radio. Acolo, marele academician, vorbea despre greșelile frecvente din limba română… Poveștile lui spuneau ascultătorului despre proveniența cuvântului, de unde și cum a ajuns în limbajul nostru, cum s-a transformat de-a lungul vremii, de unde se trag greșelile celor care-l folosesc aiurea. Poate n-ar strica, nici în zilele noastre, să existe un lingvist care să continue ceea ce a făcut domnul Graur. Iar, dacă priviți cu atenție ce se întâmplă în școlile noastre, dar și în mediul virtual, atât de accesat, nevoia aceasta este de-a dreptul stringentă”[1].

„Prin exemple concrete reuşea să facă plăcută o emisiune în care se corijau erorile frecvente de limba română. În viaţa de zi cu zi, dacă exista cumva vreo neînţelegere între diverse persoane cu privire la cum e corect şi cum nu e, atunci, una dintre acestea putea aduce argumentul suprem: Aşa a spus şi Graur!”[2]

„Alexandru Graur a fost unul dintre marii învățați ai științei limbii din secolul XX. A venit la radio in 1945 cu  o rubrică intitulată „Cronica limbii”, la emisiunea „Carnet cultural”. Din 1950 academicianul profesor Alexandru Graur a susținut rubrica „Limba noastră”, pe care a realizat-o timp de 18 ani, preschimbând-o apoi în „Odă limbii române”. În anul 1980, în emisiunea „Răspundem ascultătorilor”, același Alexandru Graur ne-a învățat limba româna într-o altă rubrică numită „Cum vorbim, cum scriem”[3].

Într-un interviu din 2 noiembrie 2010, Dumitru Graur, fiul savantului spune: „Tatăl meu a realizat, ani de zile, o emisiune la radio, Limba noastră  se numea, extrem de ascultată. Primea, săptămânal, sute de scrisori şi răspundea la cele mai interesante din ele cu vocea sa molcomă, cu intonaţii grave, imposibil de confundat. Oamenii, pe atunci, erau avizi de învăţătura limbii şi, fără îndoială, tatăl meu a avut contribuţia lui însemnată”[4]

Continui cu o succintă biografie a maestrului:

S-a născut la 9 iulie 1900, la Botoşani, în casa unui funcţionar particular, provenind dintr-o familie de origine evreiască. „Mama sa, născută Sanielevici, aparţinea unei familii care a dat României cărturari de seamă, precum biologul şi criticul literar H.Sanielevici şi matemeticianul S.Sanielevici. Datorită faptului că tatăl său era contabil angajat în diferite localităţi, Alexandru Graur (pe numele său evreiesc Brauer Rosenfeld) şi-a schimbat de mai multe ori domiciliul. S-a mutat şi a locuit cu familia mai întâi în satul Mitoc, între anii 1904 şi 1908, apoi în satul Todireni, între anii 1909 şi 1911, urmând cursurile şcolii primare sătesti . Prima clasă de liceu a absolvit-o la Iaşi, la Gimnaziul Alexandru cel Bun, iar următoarele două la Liceul Matei Basarab din Bucuresti. În clasa a IV-a se retrage din scoală, pregătind, în 1915, restul studiilor în particular. După absolvirea liceului, în 1919, se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, urmând cursurile secţiei de Filologie Clasică şi de Limba română. În acest an ramâne orfan de tată şi este nevoit să se întreţină singur, cu bani obţinuţi din meditaţii date elevilor mai mici şi cu bursa acordată de facultate.  În 1922 devine licenţiat în filologie clasică şi funcţionează ca profesor suplinitor de istorie la Liceul Spiru Haret din Bucureşti timp de un an (1923-1924). Examenul de capacitate l-a susţinut în 1924, fiind clasificat primul pe tară, atât la specialitatea principală (Limba latina), cât şi la cea secundară (Istorie). Este numit profesor titular la Liceul ,,Unirea” din Focşani. La scurtă vreme după aceea, obţine o bursă a Ministerului Instrucţiunii Publice şi, ajutat şi de fraţii săi, pleacă în Franţa, pentru completarea studiilor (1924-1929).

La Paris urmează cursurile mai multor instituţii de învătământ superior, audiind iluştri specialişti ai epocii ca: A. Ernout, A. Meillet, J. Bloch, M. Roques si J. Vendryes.                                                                                                                  În anul 1928 obţine diploma la celebra École Pratique des Hautes Études cu lucrarea I et u en latin. În acelaşi timp îşi susţine doctoratul la Sorbona, cu teza principală „Les consonnes geminees en latin” şi teza secundară Nom d’agent et adjectif en roumain, calificate cu menţiunea cea mai înalta (Très honorable).

Publicate în Franţa de Societatea de Lingvistica din Paris, aceste lucrări au fost recenzate elogios de specialişti, atât în ţară (de S. Puşcariu), cât şi în Franţa (de A. Meillet).

În 1929 Alexandru Graur revine la Bucureşti şi este numit profesor titular de limba latină la Liceul Gheorghe Şincai, unde functionează până în 1932, când este transferat la Liceul Gheorghe.Lazăr .

Paralel cu activitatea didactică publică numeroase studii de specialitate, precum şi articole cu teme de istorie sau de lingvistică româna, în periodicele şi ziarele vremii.

În anul 1940, pe baza legilor rasiale, a fost înlăturat din învăţământul de stat. Atunci, împreună cu alţi colegi aflaţi în aceeaşi situaţie a infiinţat Liceul Teoretic Evreesc, al cărui director a fost între anii 1941-1944.

A fost reintegrat în corpul profesoral al Liceului Gheorghe Lazăr  în septembrie 1944,  unde a lucrat pâna în decembrie 1945. În acelasi timp a funcţionat la Radiodifuziunea Româna, mai întâi ca director cultural, apoi ca subdirector general al programelor, funcţie deţinută pâna în primavara anului 1946, când a fost încadrat în învăţământul superior.

A devenit profesor la Facultatea de Filosofie şi Litere la Catedra de filologie clasicâ, pe care a condus-o până în anul 1964, când a fost numit şeful nou-înfiinţatei Catedre de lingvistică generală, unde a lucrat pâna la pensionare (septembrie 1970)”[5].

„În anul 1948 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, devenind din 1955 membru titular, calitate în care a adus Academiei Române un plus substanțial de prestigiu intelectual și moral”[6].

Printre funcţiile de conducere îndeplinite cu înaltă competenţă şi răspundere, menţionez: decan al Facultatii de Filologie (1954-1956), director al Editurii Academiei (1955-1974), membru fondator şi preşedinte al Societăţii de Studii Clasice (1958-1988), preşedinte al Secţiei de ştiinţe Filologice, Literatură şi Arte a Academiei (1974-1988). Deasemenea, a fost şi „redactor responsabil la o serie de publicatii de specialitate: Studii clasice   (1959-1988), Limba si literatura (1965-1970), Limba româna  (1982-1988)”[7].

S-a stins din viaţă la 9 iulie 1988, în ziua în care implinea 88 de ani.

Alexandru Graur a fost “fiul unui evreu pământean”. I-au dat acest nume evreii din România care,  dovedindu-şi loialitatea faţă de statul român, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, au ales să se stabilească definitiv în România şi să fie asimilaţi.

Liber de orice prejudecată, marele cărturar avea o singură grijă: adevărul. Deşi a devenit  comunist încă din 1938, poziţia sa mereu verticală, de om corect, dedicat adevărului, i-a adus multe necazuri din partea unora dintre comuniștii intriganţi, ahtiaţi după putere, Leonte Răutu fiind, din acest punct de vedere, un nefast exemplu.

„Pe vremea aceea, lunar, profesorii participau obligatoriu la ore de așa-zis „învăţământ politic. Uneori, aceste lecţii erau conduse de Graur și se transformau imediat în dezbateri de idei știinţifice. De la Graur, la aceste ore de învăţământ așa-zis politic, am deprins argumentele cele mai solide împotriva formalizării și matematizării domeniului lingvistic…Nu mi-l puteam închipui pe Graur susţinând idei sau teze în care să nu creadă. La un astfel de învăţământ politic l-am auzit spunând, de la catedră, că: de-aia mi-e frică mie când aud la radio că se vor face îmbunătăţiri!”[8]

Referindu-se la orientarea politică a tatălui său, comentatorul sportiv Dumitru Graur  spunea: „tatăl meu a fost unul dintre primii înscrişi în Partidul Comunist. Dacă nu mă înşel, cred că a avut numărul 8 pe carnetul de  membru! Am spus mai înainte că primise o serioasă educaţie socialistă, atât din familie, dar, mai ales, în anii studenţiei pariziene…. Socialist convins prin educaţie, a devenit comunist din obligaţie”[9].

Se cuvine să citez şi din jurnalul soţiei maestrului – Neaga Graur, o referire la contribuţia  nobilă a savantului la cultivarea limbii române, în condiţii prea puţin favorabile din punct de vedere politic şi social. In jurnalul sotiei sale, responsabilitatea faţă de domeniul lingvistic şi simţul datoriei savantului sunt ilustrate excelent:

„Dacă azi în România oamenii din toate straturile sociale sunt atenți la limbaj, asta i se datorează lui Alexandru Graur, care prin emisiuni la Radio și Televiziune, săptămînă de săptămînă, a cultivat grija pentru limba corectă. N-a fost ușor. Alături de el am simțit cît costă acest lucru. Ura, invidia, batjocura cîteodată, calomnia alteori, restricțiile penibile, suspiciunea din partea forurilor oficiale și cîte altele.  Toate armele au fost folosite pentru a-l împiedica. Dar cum să împiedici Dunărea să curgă sau Carpații să aibă înălțime? Cum să-l împiedici pe Graur, cum să-l faci să nu-i mai învețe pe români o românească corectă?”[10]

Despre modestia exemplară a lui Alexandru Graur, aflăm chiar din lucrarea Capcanele limbii române. în care savantul le spunea cititorilor: „…pană şi lingviştii fac greşeli de limbă… nu pentru a linişti pe cei din alte profesii…. De fapt, lingviştii sunt şi ei oameni, supuşi greşelii, şi nici unul dintre ei nu poate şti tot ce e pe lume”[11].

Muncă, geniu, pasiune sunt cuvintele definitorii pentru personalitatea maestrului. Opera sa reprezinta in acest sens o marturie elocventa. Fara certitudinea ca am cuprins toate lucrarile sale, fac o enumerare cronologica a acestora:

  • „Nom d‘agent et adjectif en roumain, Paris, Champion, 1929
  • Încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, București, Editura Academiei, 1954
  • Studii de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1955 (variantă nouă, 1960)
  • Fondul principal al limbii române, București, Editura Știintțfică, 1957
  • Introducere în lingvistică, București, Editura Științifică, 1958 (ed. a II-a, 1965; ediția a III-a, 1972)
  • Evoluția limbii române. Privire sintetică, București, Editura Științifică, 1963
  • Etimologii românești, București, Editura Academiei, 1963
  • La romanité du Roumain, București, Editura Academiei, 1965
  • The Romance Character of Romanian, București, Editura Academiei, 1965
  • Nume de persoane, București, Editura Științifică, 1965
  • Tendințele actuale ale limbii române, București, Editura Științifică, 1968
  • Scrieri de ieri și de azi, București, Editura Științifică, 1970
  • Puțină… aritmetică, București, Editura Științifică, 1971
  • Nume de locuri, București, Editura Științifică, 1972
  • Lingvistica pe înțelesul tuturor, București, Editura Enciclopedică, 1972
  • Gramatica azi, București, Editura Academiei, 1973
  • Mic tratat de ortografie, București, Editura Științifică, 1974
  • Alte etimologii românești, București, Editura Academiei, 1975
  • „Capcanele” limbii române, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976
  • Dicționar de cuvinte călătoare, București, Editura Albatros, 1978
  • Cuvinte înrudite, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1980
  • Dicționar al greșelilor de limbă, București, Editura Academiei., 1982
  • Puțină gramatică, I-II, București, Editura Academiei, 1987
  • Ortografia pentru toți, București, Editura Teora, 1995”[12].

La elaborarea urmatoarelor volume a participat in calitate de coautor, cloaborator, coordonator sau redactor:

  • Scurtă istorie a lingvisticii, București, Editura Științifică, 1961 (în colaborare cu Lucia Wald; ediția a II-a, 1965; ediția a III-a, 1977)
  • Gramatica limbii române, ediția a II-a, revăzută și adăugită, București, Editura Academiei, 1963; 1966 (coordonare)
  • Istoria limbii române. I. Limba latină, București, Editura Academiei, 1965 (redactor responsabil)
  • Tratat de lingvistică generală, București, Editura Academiei, 1972 (în colaborare)

A avut o statornica colaborare la revista  România literară, la rubrica intitulată mai întîi Cronica limbii, apoi Limba noastră. „În volumul al II-lea din culegerea Puţină gramatică, apărut în anul morţii sale, sînt reunite, alături de articole mai vechi din alte publicaţii, 172 dintre contribuţiile la această revistă, datînd din anii 1968-1975; celelalte pot fi găsite deocamdată numai în colecţia revistei. Simpla parcurgere a titlurilor celor din culegerea menţionată relevă varietatea acestor articole: predomină problemele de corectitudine lingvistică sub multiple aspecte, dar sînt tratate şi alte probleme lingvistice, generale sau particulare, abordate de obicei cu prilejul recenzării unor lucrări, sau sînt evocate figuri de lingvişti şi filologi. Unele titluri indică transparent legătura strînsă cu cititorii, cu unii dintre acestia avand (şi) o corespondenţă personală”[13].

Activitatea sa științifică însumează si studii de filologie clasică, etimologie, lingvistică generală, fonetică și fonologie, gramatică, onomastică, si lexicologie. „In Revista Cultului Mozaic a deținut o rubrică pe teme lingvistice, semnalând apropieri între cuvintele din diferite limbi”.[14]

Recunoasterea oficiala a meritelor maestrului s-a concretizat in cooptarea in institutii prestigioase de cultura in care Alexandru Graur a avut functii in structurile de conducere sau a activat ca membru:

  • Membru al Societății de Lingvistică din Paris (1921)
  • „Membru corespondent (din 1948) și membru titular al Academiei Române (din 1955)”[15]
  • Președinte al Societății de Studii Clasice (1958-1988).

Urmatoarele premii și distincții au confirmat calitatea contributiei sale:

  • Premiul Bibesco al Societății de Lingvistică din Paris (1932, 1936)
  • Premiul de Stat (1954)
  • Om de știință emerit (1964).

Intr-una din conferintele sale, academicianul Eugen Simion, evocand originalitatea personalitatii profesorului Graur, spunea: „Trebuie să evoc dintre lingvişti, figura lui Alexandru Graur care ne preda, în amfiteatrul de la Rectorat III, un curs de Lingvistică generală, pe care nimeni nu l-a mai repetat. Era o deschidere culturală extraordinară spre filosofia limbii”[16]

I se spunea Magistrul (sau, latineşte, Magister), pentru că era perceput în primul rînd ca profesor, care ştia să facă şcoală în orice împrejurare. „Foştii elevi, studenţi, doctoranzi sau/şi colaboratori l-au considerat îndrumătorul ideal, pentru generozitatea şi sinceritatea sa în raporturile cu ei, pentru încrederea pe care le-a arătat-o, pentru îmbinarea exigenţei cu înţelegerea, pentru modelul oferit fără ostentaţie şi fără constrîngere. Era profesorul care ştia şi (cum) să critice, dar şi să stimuleze şi să laude. În afară de cadrul, organizat al învăţămîntului, al cercetării şi al altor cercuri profesionale (editoriale) în care îşi exercita nemijlocit rolul de îndrumător, Alexandru Graur a fost, de la distanţă, profesorul a milioane de oameni”[17]

Vreau sa amintesc faptul ca Alexandru Graur n-a fost singurul lingvist evreu care si-a dedicat viata cultivarii limbii române. Lazăr Şăineanu a lăsat un neprețuit dicționar (de tip) tezaur al limbii române. Invățatul Moses Gaster, s-a ocupat de istoria limbii române și de folclorul autohton, înainte de a fi fost expulzat din România și de a face o impunătoare carieră ca lingvist în regatul Marii Britanii. Astfel, în spiritul marilor reprezentanti ai literaturii române, scriitorii evrei echivaleazã nu cu o minoritate izolatã, ci cu o parte organicã a unei „familii” de talente devotate promovãrii literaturii nationale.

In anul 1952,  ziarul central  Scânteia    pornea o camapanie calomniatoare la adresa a trei savanți filologi –  Al. Rosetti, Iorgu Iordan și Alexandru Graur, care „nu voiau să înțeleagă importanta contribuție a genialului I.V. Stalin”[18].  Cei trei erau considerați cosmopoliți, iar Graur era învinuit de introducerea unor cuvinte triviale în limba română. Campania era condusă de Leonte Răutu și de șeful său, Iosif Chișinevschi.

In perioada in care personalitatea uriasa a savantului Graur a inceput sa-i deranjeze pe conducatorii comunisti ai vremii, s-a bucurat de primirea călduroasă, plină de atenţie, a comunităţii evreieşti, Șef-Rabinul Comunității Evreilor din România – Moses Rosen, oferindu-i curtenitor si onest, respectul cuvenit.

In incheierea modestei mele prezentari as concluziona ca lingvistul, savantul român de origine evreiască cu doctorat la Sorbona nu era un tip „pretios”. Oricand era nevoie  „cobora în agora”, să dialogheze, să explice lucrurile, cuvintele, sensurile, pe înţelesul tuturor. Sa scoleasca. „Principiul domniei sale în comunicarea cu lumea a fost să-şi adapteze expunerile la interesele cititorilor si  auditoriului în toată diversitatea sa, de la filologi la oameni simpli, de la elevi la neştiutori de carte”[19]. Avea o căldură şi o înţelepciune deosebite,atat in scrierile sale cat si în voce, care te îmbiau la o citire si o ascultare cu luare aminte, la respect şi iubire pentru limba română.

 

Resurse bibliografice

[1]Ioana Dana Oniciuc, http://hypocrisia.ro/content/lingvistul/

[2] http://ziarullumina.ro/alexandru-graur-o-autoritate-a-limbii-romane-corecte-67963.html

[3]http://www.romaniaactualitati.ro/humanitas_a_reeditat_3_dintre_cartile_lui_alexandru_graur-10566

[4] https://dumitrugraur.wordpress.com/

[5] http://www.scritub.com/literatura-romana/

[6] http://www.acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=G

[7] http://www.scritub.com/literatura-romana/PERSONALITATEA-LINGVISTICA-A-L34442/

[8] https://andreeasoarero.wordpress.com/tag/alexandru-graur/

 [9]https://dumitrugraur.wordpress.com//jurnal/

[10] https://dumitrugraur.wordpress.com//jurnal-neaga-graur/

[11] https://www.resursecrestine.ro/ 64916

[12] Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicționar de lingviști și filologi români, București, Editura Albatros, 1978

[13] http://www.romlit.ro/mioara avram/Graur_un_mare_lingvist_si_profesor

[14] http://www.bibliotecatoplita.ro/txtevent.html

[15] Academia Română: Lista membrilor, litera G

[16]http://akademos.asm.md/files/Planeta%20de%20tinar_Acad%20Eugen%20Simion%20la%2080%20de%20ani.pdf

[17] http://www.romlit.ro/un_mare_lingvist_si_profesor

[18] http://jewishfed.ro/index.php/publicatii-mainmenu-123/88-articole-prezentari-de-carti-recenzii/622-lingviti-i-filologi-evrei-din-romania

[19]http://www.cuvantul-liber.ro/news/86120/61/

 

10 martie 2016

Ludovic Danescu

1 iulie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Tara arde-n pandemie, chelu-si cauta tichie

Desi i se sugereaza de catre PSD ca cel mai simplu si mai eficace program de relansare economica este “Nu mai furati”, guwernerul a anuntat ca deseara (isi) va prezenta “Planul National de Investitii si Relansare Economica”, intr-un cadru select, la Clubul Diplomatic.

Adica, in traducere neselecta, Orban va da citire documentului si cativa ministri vor sustine (scurte) alocutiuni, urmate de un scurt cuvant de incheiere rostit de invitatul de onoare – KWI.

De obicei acest gen de comunicari, mai ales cele cu teme economice, se desfasoara la sediul Guvernului, nu in frumoasa gradina a unuia dintre cele mai selecte cluburi din tara. De aceea, acest eveniment seamana cu un soi de “binemeritat” team building pentru neobositii si destoinicii nostri conducatori, organizat de un guvern care ne-a aratat deseori ca daca nu-i fudul parca nu-i guvern destul si ca, oricum, austeritatea, izolarea si celelalte restrictii sunt numai pentru amarata de “populime”.

Dupa cum ne-au informat “organele de presa”, Presedintele a convocat acum o saptamana la Cotroceni, mai multi ministri, pentru a lucra impreuna la zamislirea importantului document. Adica sa lucreze in echipa. Si au lucrat, au lucrat, si da-i, si da-i, pret de vreo doua…”ciasuri”. Productivi, ce sa zic, ministrii nostri, mester si eficient (cum il stim) supervizorul!

Sigur ca dupa ce va fi prezentat ambitiosul “Plan” va urma un set consistent de acte normative care vor stabili si facilita modul in care vor fi puse in aplicare prevederile documentului. Va fi o efervescenta creativ-lucrativa destul de convingatoare, care va dura pana in prag de alegeri. Scopul acestei efervescente: sa mai pacaleasca o data o partea naiva a electoratului, cea dispusa sa voteze cu oricine altcineva, numai cu ciuma rosie nu. Si aceasta “masa electorala” “va vota din nou cu speranta de mai bine”…

Este interesant, totusi, cum se pune la cale aceasta actiune de manipulare in scop electoral.

Pai cum sa relansezi economia cand sustii ca nu poti comunica momentul renuntarii la restrictiile care au distrus tot ce mai misca in domeniul economic inainte de criza? Intreb si eu. Chiar atat de mare sa le fie tupeul incat in mod deliberat si cat se poate de cinic sa insulte orice forma a inteligentei acestui popor (atata cat mai este – si inteligenta si popor)?

Ne vor spune, oare, cei care vor cuvanta cum (pentru a-si indeplini sarcina de punere in aplicare a  “kurzarbeit”), statul va continua sa se imprumute la dobanzi mari pentru finantarea unei parti a salarului platit bietului angajat, preluand practic, o parte din efortul financiar de salarizare facut de corporatii, in scopul de a mentine in limite “rezonabile”, nivelul somajului,cel putin pana la alegeri?

Ne vor spune cat va costa caldura la iarna?

Ca se va alege praful de sistemul de invatamant?

Ca infractionalitatea a ajuns la un nível inacceptabil pentru o societate normala?

Ca mor sclavii pe care i-au trimis sefilor lor europeni pentru a-i exploata rentabil, “la sange”?,

Ca in Romania coruptia a depasit orice inchipuire de cand sunt ei la conducere si ca ce se intampla pe vremea lui Dragnea era o joaca de copii?

Ca se va prabusi iremediabil nivelul de trai?

CA N-AU FACUT NIMIC BUN PENTRU OAMENI SI PENTRU TARA ASTA, ci numai pentru ei si acolitii lor?

Cu siguranta, NU!

Ne vor spune, in schimb, din nou ce eforturi de Sisif face actualul guvern pentru a majora cu 10% (nesemnificativ) pensiile celor care dupa o viata de munca abia au bani sa-si plateasca intretinerea si medicamentele. Sau cu ce sacrificii va majora pana la urma (tot nesemnificativ) alocatiile pentru copii …

Ii vor amagi din nou pe unii mai creduli, cu planuri de relansare a infrastructurii de orice fel, care vor fi abandonate dupa alegeri, Atunci se vor mai “misca” numai cele cateva investitii aflate deja in derulare, lucrari pe care le-au primit in diferite stadii de realizare impreuna cu “greaua mostenire”?

Unindu-si buricele degetelor, in semn de superioara si indulgenta competenta, Orban se va lauda din nou cu realizarile sale si  va explica cu un aer solemn, cat de buni sunt ministrii si cat de mult muncesc ei pentru poporul asta.

Tertipurile pe care le pun la cale vor fi ambalate tacticos in poleiala unor masuri benefice,optimiste.  KWI va lua si el pozitia solemna si convingatoare si va confirma ca guvernul lui “fa-ce o trea-ba bu-na”, ca masurile pe care le-a adoptat acest guvern au avut la baza prognoze calculate cu rigoare stiintifica…ca-ca, ca-ca ..

…………………………………………………………………………………………………….

Fara a fi , totusi, un bal mascat, va fi o mascarada cu staif la care vor primi acreditari numai jurnalisti cuminti, de casa, care sa nu deranjeze cu intrebari incomode. Dupa ce vor fi triate cererile de acreditare vor fi anuntate si datele de satelit, astfel incat sa fie evitata orice posibilitate de tulburare a evenimentului cu “incidente indraznete”. Seara, media aservita, va trambita relatari elogioase … etc. …

Despre costul evenimentului, ce sa zic? Am fost si eu in viata asta, (in calitate de invitat) de doua ori la CDB (si in gradina si in restaurant). Locul are clasa, este deosebit, servirea ireprosabila. Preturile, normal, mari (pentru omul de rand). Cred ca la intalnirea de deseara pretul va fi unul pe masura importantei evenimentului si a participantilor. El se va situa intre piscatura de purice pentru un demnitar care face afaceri cu masti si o criza cardiaca pentru un pensionar. Daca ar fi, totusi sa apreciez un pret mediu, acesta ar fi aproximativ echivalentul a 150 de Euro pentru o persoana, dar se poate sa fiu departe de realitate deoarece nu cunosc menu-ul cu care se vor delecta Inaltii. Oricum, pentru pastrarea unei aparente de “normalitate” nu cred ca se va consuma sampanie Moet sau whisky Lagavulin (ca la mica petrecere din biroul Premierului).

Alt motiv pentru care e greu de apreciat un pret “per capita” ar fi ca pana la aceasta ora, cel putin, nu a fost comunicat ce va fi defapt aceasta intalnire, sub ce “forma” va fi ea organizata. Nu a fost anuntata recomandarea tinutei obligatorii.

Deoarece incepe la orele 18, este exclus sa fie un brunch-casual (care se poate prelungi pana cel mai tarziu la orele 16). Nici garden party. Nici dineu nu pare ca va fi. Cina – nici atat. Cred ca, mai degraba, acest team-building va fi un fel de cocktail care va incerca sa transmita un soi de degajare conferita de siguranta “lucrului bine facut”. Figurile tuturor vor fi cele umane, luminate de zambete binevoitoare, exersate in oglinda de acasa si “recapitulate” ,din cand in cand, in cea din toaleta restaurantului. Atmosfera se va dori destinsa, cu o usoara tenta de rafinata sobrietate si echilibru intre eleganta si confortul vestimentar.

Se doreste si probabil ca va fi un eveniment memorabil. Ca o tichie de margaritar pe teasta lucie a unui amarastean cu alopecie totala. Cronica.

Vom vedea cu toti deseara! La televizor, bineinteles. Vom petrece o seara reusita prin reprezentantii nostri, adica prin EI.

 

1 iulie 2020

Luca N Acreditatu’.

16 iunie 2020
luca-pitesteanu Politica in tara lucrului bine facut

Subordonarea mass media si societatea romaneasca – Romania, “pas cu pas” spre totalitarism (?)

Acest articol este unul de opinie si recomand tratarea lui ca atare!

Libertatea mass media scade in anii electorali. Acum in Romania, imixtiunea puterii in politicile editoriale si in realizarea produselor jurnalistice este evidenta. Oricine doreste, poate usor sa observe abordarea temelor “importante” impuse (drept publice).  Subiectele neconvenabile sau dezavantajoase pentru putere sunt bine ascunse, plasate în umbră sau (facute) uitate prin dirijarea atentiei publice inspre unele senzaţionaliste.

Cele două Camere ale Parlamentului au comisii pentru cultură și mass media, care se ocupa de activitatea mijloacelor de informare în masă dar nu pot controla efectiv felul în care unii dintre jurnaliștii iși fac meseria. Consiliul Naţional al Audiovizualului este autoritatea unica, legal constituita, de reglementare a audiovizualului si de aparare a interesului public. (Ce straniu suna acum cuvintele interes public, dupa ce au fost atat de des folosite de Generalul Oprea).

Da, mass-media din tara noastra nu (mai) este libera ci, in (mare) majoritate, aservita. Controlata masiv de conducerea statului prin intermediul finanţărilor, mass-media practica o propaganda aiuritoare. Exceptie fac cateva publicatii precum “Catavencii” , ”Q Magazine” sau “Cotidianul”si alte cateva (putine), care sunt urmarite de un numar (relativ) scazut de cititori; Radioul si Televiziunea nationale, care sunt finantate de la buget, incearca exercitiul unei diplomatii a echidistantei; alte cateva (putine) institutii de presa.

In aceste conditii, KWI, un om mare numai la stat (ma refer, desigur, la statul in picioare), ajuns din nou la conducerea tarii din greseala unora, din ignoranta si incapatanarea altora, cu sprijinul PSD-ului (si din vina tuturor), isi urmareste nestingherit agenda personala dovedind un subiectivism exacerbat si desantat, care a crescut considerabil in perioada denumita generic “de criza”.

Cum e cu putinta?

Democraţia adevarata nu poate exista fara cetăţeni educaţi din punct de vedere politic, iar aceasta educatie se realizeaza mai ales prin mediile de informare. Cetatenii, chiar si cei de conditie intelectuala modesta, trebuie nu numai sa acumuleze informatii dar si sa-si formeze capacitati sanatoase, cuprinzatoare, de discernamant, de expresie si de reactie. Ori, majoritatea presei romanesti de azi nu incurajeaza reflectia si alegerea corecta ci manipuleaza in sensul orientarii gandirii si vointei populatiei, cu precadere, intr-un singur sens.

O face interpretand continuu, in mod perfid, nesfarsita arie a moralitatii si spiritului (in)tolerant, inducand iluzia ca-si respecta menirea de a fi in slujba cetateanului, caruia ii furnizeaza o informatie corecta, de buna calitate, cuprinzatoare, completa si nepartinoitoare, un dialog util, interesant, rezonabil, argumentat.

Fiecare institutie de presa, functie de interes, intr-o etica “pozitivista’’  (si) lasand impresia corectitudinii, prin politicile editoriale discutabile, imparte membrii societatii  in „buni” și „răi”, in „ai noștri” și „ai lor”.

Prin trunchierea unor informatii si prin diseminare selectiva, multe dintre mijloacele media pervertesc spiritul civic, dezvolta atitudini subiective, partinitoare, anuland pluralitatea opiniilor și propulseaza la rang de personalitati, niste “personaje” controversate.

Profitand de cultura (nu neaparat democratica) precara a unei mari parti din societate, practicile de ideologizare și distorsionare aplicate (cu fermitate) merg deseori pana la prostire (in fata). Se induc in randul populatiei, drept firesti si inevitabile, ideea ca suportarea vremelnica a unor privatiuni reprezinta garantia unui viitor mai bun sau/si ideea asumarii si a impacarii cu esecul si cu pozitia defavorabila.

Cu sprijinul unei importante parti a mass-mediei care nu actioneaza (nicidecum!) pentru o informare corecta, subiectivismul Presedintelui nostru ahtiat dupa putere si al guvernului sau, continua sa se amplifice nestingherit de restul clasei politice (ca opozitie nu pot s-o numesc).

Un politician onest (daca exista asa ceva) aseaza in centrul preocuparilor sale valori precum binele cetatenilor, dreptatea și adevărul, actioneaza pentru eliminarea opusului acestor valori, nu pentru a le „arunca” mereu la adversar ca sa-l poata ulterior acuza vehement, cu maxima ipocrizie si vicleana intoleranta. Dar Iohannis este un tip marginit si arogant, incapatanat si viclean, care incearca sa-si mascheze  deficitul cultural si de inteligenta prin metode care n-au nimic comun cu onestitatea. Repet ce-am scris acum cateva luni: Atitudinea lui dovedeste ca nu pune prea mare pret nici pe sfaturile consilierilor. Dealtfel nu poate si nici nu vrea, cred, mai mult decat sa spuna raspicat oricand are ocazia cum lupta el impotriva ciumei rosii si a coruptiei (celorlalti). In asta consta toata activitatea lui.

El nu este interesat de romani si de Romania ci numai de el insusi.

O dovedesc masurile dictate de el, fara o argumentatie solida si credibila, dubla masura, abuzurile justificate parsiv in discursuri citite rar si a-pa-sat de pe prompter si insotite de o gestica studiata, menita sa-i sublinieze in mod convingator ideile principale. Traim, din pacate, in epoca monologului sforaitor, intesat cu fudule acrobații terminologice. Am observat ca, mai ales dinaintea inceperii campaniei pentru obtinerea celui de-al doilea mandat, singurul domeniu pentru (si in) care KWI si-a “manifestat intens preocuparea” a fost cel al insusirii unor metode de sporire a credibilitatii si de imbunatatire a imaginii personale. Si in acest domeniu chiar a facut ceva progrese.

Totusi, (si) ca interpret de discursuri, Iohannis ramane un diletant. Nu trebuie sa-l urmaresti prea mult interpretandu-si partitura ca sa te convingi de falsitatea care-l caracterizeaza.

In ultimele luni mai ales, el a afisat o ingrijorare amestecata cu un soi de compasiune (chiar) seducatoare pentru cei mai naivi dintre cei care-l urmaresc. Nu prea va place ce auziti, nu-i asa (…“dragi romani”)?   Nici mie, (incearca sa transmita zambind lingusitor) dar trebuie să înțelegeți că  daca nu va conformati  va fi rau de noi (adica de voi) … Vom (veti, bineinteles) muri sufocati de ghearele Covidului, ne vom intoarce  la epoca ciumei rosii. Fiti precauti, nu prosti! Faceti ce va spun!

… Si presa … tace, in mod “surprinzator”, de parca n-ar auzi si n-ar vedea.  Ba mai mult decat atat, de cand a fost “incurajata” financiar, presa – vigilentul caine de paza al democratiei s-a mai si „asmutit” asupra adversarilor politici ai Presedintelui (unii dintre ei profesionisti de valoare),  ramasi in institutiile constitutionale.

Presa, a patra dintre puterile statului, in mod normal urmareste si actioneaza pentru funcţionarea corecta a celorlalte puteri (constituţionale) ale statului: executivă, legislativă și judecătoreasca. O presa echidistanta garanteaza corectitudinea functionarii acelor puteri. Ori in Romania nu preá mai putem vorbi de echidistanta presei…

In paranteza fiind spus, este surprinzatoare, suspecta – chiar (si) sustinerea “neconditionata” a guvernului actual si mai ales a Presedintelui de catre unii oameni seriosi, “de calitate”, mai instruiti, de la care te-ai astepta la o gandire neviciata si o viziune mai clara. Dar si mai surprinzatoare, o spun cu mare parere de rau, este tacerea si neimplicarea unor comunicatori de cel mai inalt nivel, a unor “lesne formatori de opinie”. Ei exista. Am avut privilegiul de a cunoaste cativa, vorbesc in cunostinta de cauza.  Unde sunt teoreticienii de inalta clasa, eruditi, cu probitate profesionala, prestanta si demnitate de necontestat, de care tara asta nu duce lipsa?  Retorica si teoriile lor, daca ar fi impartasite (si in afara amfiteatrelor, de exemplu) i-ar “lumina” pe multi.

Dar, ma rog, aceasta poate fi tema unei alte discutii. Fiecare cu convingerile (si interesele) sale. E bine ca inca mai exista libertatea cuvantului, dar si cea a necuvantului.

Majoritatea mijloacelor media sunt in mod fatis in slujba conducatorului statului si a guvernului, guvern populat cu elemente toxice “liberale” precum Turcan, Catu, Anisie, Stefan, Alexandru, … care, in frunte cu seful lor direct, Orban, nu fac altceva decat sa respecte ordinele Presedintelui, date deseori in dauna economiei tarii si a intereselor poporului.  Atitudinea acestor asa-zis politicieni, ipocrizia sfidatoare, iresponsabila si obraznica, fara nicio urma de empatie, sporeste aversiunea compatriotilor cinstiti pentru spiritul „democratic” si anemiază personalitatea instituţiilor publice.  Dintre toti, numai Orban, cu toate relele lui, este mai “rasarit”, are experienta si este mai inteligent decat ceilalti. Din pacate e mincinos si, in plus, obedienta lui fata de KWI si felul in care “o intoarce ca la Ploiesti” ii anuleaza toate calitatile. Rares Bogdan este si mai lingusitor si mai mincinos decat Orban. Cezar Preda si Blaga, se vad prea putin.

Nu cred că in perioada imediat urmatoare se așteaptă în mod real ceva pozitiv (mai ales pentru romanii de rand) nici de la  celelalte partide politice. Opozitia actuala este (si ea) ineficienta, contaminata, … deplorabila cu exceptia catorva figuri:  Firea, L.O. Vasilescu, Corlatean, Plesoianu, Ponta si Tariceanu, care stiu politica si sunt mai “vizibili”,  Traian Basescu – cel mai versat dintre toti, si (prea putin), Tomac. Nicusor Dan (?) – o gluma! Proasta! …Barna si Ciolos (tot) lasi, ipocriti si demagogi… In afara introducerii (aproape) fortate a educatiei sexuale (sanitare, chipurile) in scoli prin invocarea unor argumente inselatoare, alte motive pentru care mai au inca ceva-sustinatori raman, in continuare, “hastag # greudeimaginat” si (foarte greu) de inteles. Restul politicienilor opozitiei (parca) nu exista. Prin slabiciunea si “amorteala” de care da dovada, opozitia devine complice cu puterea in detrimentul democraţiei, care devine cu atât mai firava cu cât opoziţia devine mai ineficienta.

Daca luam in considerare si faptul ca aparatul de represiune este tratat preferential si i se asigura substantiale beneficii, avem imaginea unui stat roman (aproape) politienesc, in care exercitarea funcțiilor sistemului social devine usor, “pas cu  pas”,  to-ta-li-ta-ra.

Si presa tace (suspect), nu spune un cuvant.

Cu toate ca mass media, subordonata, cum am spus, prin finantari (de stat) deseori mascate prin comenzi de publicitate, se straduieste din rasputeri sa-i asigure o imagine buna, primenita, incapacitatea partidului aflat la putere de a-și exercita în mod corespunzător funcţiile este clara. Nu exista performanta guvernamentala. Se fura. Mult! Exagerat de mult! Atat de mult incat dorinta, imposibil de stapanit a unora de a se capatui devine din ce in ce mai greu de ascuns. Gaurile care se dau in cascavalul economiei sunt mascate cu bani proveniti din imprumuturi impovaratoare. Va mai amintiti? “Fara hotie ajungem departe!”. Dar nu acum … Gradul de indatorare a depasit cu mult limitele rezonabile. Coruptia n-a fost niciodata la nivelul de acum. Minciuna este cuvantul de ordine. Ea isi face siesta prin birourile de la guvern dupa ce “sta cu regele la masa”. Serile, minciuna, si le petrece prin televiziuni, determinand fragilizarea increderii populare in intreaga clasa politica si ruinand cu cinism sistemul democratic.

……………………………………………………………………………………………………..

Ce e de facut?

In primul rand oamenii trebuie sa urmareasca nu unul sau doua canale TV (cu care rezoneaza). Eu cred ca e bine sa fie urmarite in paralel programele pro si contra puterii. Apoi, fiecare sa traga o concluzie. Personala. Fara sa asculte sfaturile (binevoitoare, desigur) ale altora.

Se stie ca lipsa performantei guvernamentale si politicile antisociale sunt printre cele mai importante elemente/cauze declansatoare de miscari ample si, de ce nu, chiar de revolutii.

……………………………………………………………………………………………………..

A nu se intelege ca articolul acesta e un indemn la razmerita!

Totusi, unde sunt protestele? Au disparut hotia, penalii si incompetentii pilosi din functiile publice (?). Criminalitatea? Problemele din sanatate? Mafia padurilor? Traficul de persoane? Injustitia (?) …Da’ de unde!… TOATE S-AU AMPLIFICAT!  Coruptia nu mai ucide (?). A obosit si ea (?). S-a plictisit (?)  Chiar putem zburda fara teama ca vom fi rapusi de pardalnica de coruptie? … Sigur! … Dar nu acum.

Acum trebuie numai sa fim supusi, sa stam “linistiti la locurili noastre” si, cu masca pe figura, sa privim cum se prabuseste totul in jur, ca asa e normal, daca vrem “sa fie bine in viitor”… Ce mai, romane: nu trebuie nici macar sa mergi la serviciu…Doar te uiti… Si castigi… Totul va fi bine! … DAR NU ACUM. Urmeaza sa fie bine… Stang, drept, stangu’!

Ce noroc pe noi! Cat suntem de fericiti acum!… Si nici nu ne dam seama… Pai, daca nici acum, atunci cand?

16 iunie 2020

(Mult Prea) Fericitul si Pururea Carcotasul

Luca Pitesteanu’