Cand in vremuri tulburate de orgoliu fratricid,

Cu emotii de novice cartea vietii redeschid,

Si citind, cu-nfrigurare, piesa cea cu multe acte

Redescopar, cu uimire, replici, personaje, fapte.

Parca vad cum falduri grele de cortina se ridica

Si descopera pe scena, dame, regi si asi de pica. 

Cu aceste personaje imparteam acum o vreme

Scena vietii, cu sperante si cu aventuri boeme.

Retraiesc cu nostalgie: implinire, decadere,

Intrigi, gelozii, amoruri, pasiune si durere,

Bucurii, amaraciune, rautate, bunatate,

Stralucit intruchipate in piesa cu multe acte.

Dar se-ntuneca decorul si paleste stralucirea.

Personaje secundare isi nesocotesc menirea.

Improscand laturi si fiere, ragusesc, batandu-si gura

Pentru a-mprastia in public, cu nemernicie, ura.

Si cand vad ca, sfidatoare, apar brat la brat cu moartea

O amara deznadejde ma-ndeamna sa inchid cartea.

Dar, launtrica, o voce aud cum ma dojeneste:

Purtand jugul umilintei, doar lasul, viata-si traieste.

E dojana care-ndata ma trezeste din visare

Si, uitand de maniere, clar si fara ezitare,

Celor carora vreodata au vrut sa ma amageasca

Le zic o injuratura de-aia veche, romaneasca.

Luca N Ingenuncheatu’

13 mai 2025