Cand inserarea poposea la geam
Ea daruia o pálida lumina
Odaii mici in care ne-adunam
Care acum sta trista, in ruina.
Si la lumina care palpaia,
Bunica, cu ochi tristi si obositi,
Despre pruncia lui Isus citea
Si-i ascultam povestile, vrajiti.
Norii vietii tamplele ne-au nins,
Mai mult din amintiri traim acum.
S-au stins bunicii si cu ei s-a stins
Lumina din odaia de la drum.
Nu mai e nimeni lampa s-o aprinda,
Si ca-ntr-un lung si nefiresc ragaz,
In cuiul ruginit, batut in grinda,
Se odihneste trista, fara gaz.
………………………………………..
In mari cladiri de sticla si beton
Ne ducem viata, si ne inconjoara
Lumini multicolore de neon …
Uitat-am lampa de odinioara.
…………………………………………
In caz ca va-ntrebati daca merita
Sa scrii despre o lampa prafuita:
… Am revazut lumina ei azi-noapte
In visul trist al lampilor uitate.
Luca N Luminatu’
14 iulie 2022