Epoca urii

 

 

 

 

 

Se fabrica continuu adversari

Si culpe medicale si sexiste.

E-asurzitoare gloata de samsari

Cu ale ei sloganuri extremiste.

 

Umile slugi puterilor straine

Transforma tara-ntr-un funest decor,

Dupa un plan urzit cu nesimtire

Spre a le fi pe plac sefilor lor.

 

Au hotarat prin planul diabolic

Sa-si fie omul siesi inamic,

Ura sa fie un reper simbolic,

Si sa preschimbe totul in nimic.

 

Ei, mercenarii urii colective

Pe zi ce trece tot mai numerosi,

Dicteaza carantine opresive

Si-si  fac roboti din politruci verosi.

……………………………………….

Iar cand omul-robot iese din cusca

Opiniile toate-i sunt tabu,

Latra la ordin si la ordin musca

Si nu e programat sa spuna “nu”.

………………………………………….

Fac legea-n tara tradatori si fameni,

Apar in functii-nalte derbedei,

Lasii si prostii pleaca dintre oameni

Ca sa-ntregeasca sleahta de lachei.

 

Luca N Programatu’

20 ianuarie 2022

 

 

Cat adevar e intr-un adevar?

Despre adevar s-a scris mult de-a lungul vremii. Nu cred ca exista vreo personalitate a stiintei sau culturii care sa nu fi pomenit in opera sa cate ceva despre adevar. Epistemologi, logicieni şi filosofi de valoare sau “simpli” scriitori de literatura, au emis teorii sau consideratii despre adevar.

Nu sunt om de stiinta, nici macar un scriitor oarecare si, de aceea, randurile care urmeaza, contin cateva idei marunte, superficiale, de o subiectiva semnificatie despre acest “concept”.

Oamenii nu sunt numai prosti sau numai destepti. Capacitatea de a gandi este diferita de la om la om. In consecinta, criteriile si rationamentele sunt diferite de la un individ la altul, uneori chiar contradictorii. De aici rezulta diferente de opinii referitoare la ceva anume, deci, si (referitoare) la adevar. Chiar daca noi, muritorii simpli, putem ajunge numai la o cunoastere relativa a adevarului, printr-o (i-as spune) “conventie etica” ne referim la el ca la o valoare existentiala fundamentala. Oricat de diferite si de numeroase ar fi opiniile, bunul simt ne spune ca nu exista mai multe adevaruri. Totusi …

Unde este adevarul? Il putem gasi? La ce ne trebuie? Ce facem cu el?

In lucrurile simple adevarul e, logic, mult mai usor de descoperit decat in cele complicate.

Explicatiile simple sunt cu mult mai aproape de adevar pe cand cele complicate lasa (mai mult) loc de ambiguitati, de interpretari sau de indoieli care pot ingreuna sau zadarnici descoperirea adevarului.

Ridiculizat, negat sau acceptat, adevarul este unic, precum Dumnezeu este unic. Adevarul este dreptate. Dumnezeu spune “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.  Adica adevarul este Dumnezeu. Simplu, nu?  Putem noi oare sa punem la indoiala aceasta afirmatie?

Luand aceasta afirmatie ad literam, suntem tentati, pe buna dreptate, sa consideram ca adevarurile lumesti, omenesti, nu sunt de fapt adevaruri in deplinatatea substantei lor pentru ca inmagazineaza o anumita cantitate de reziduuri, de fals.

Asta inseamna, oare, ca adevarul “lumesc”este (numai) partial adevarat?(!)

Fiecare om isi doreste sa aiba „adevarul” de partea sa si, in acest scop dezvolta rationamente favorabile siesi, cat se poate de credibile, cu care sa-si sustina propriul adevar. Desigur, aceste rationamente (subiective, egoiste) sunt, intr-o anumita masura false, mincinoase. Pentru a elimina sau (macar) reduce falsul din rationamente in scopul descoperirii adevarului, oamenii si-au creat legi. Legile obliga la anumite atitudini si actiuni, la adaptarea la mediul social, la infaptuirea binelui, la eliminarea raului.

Este mult mai usor de explicat si de inteles adevarul daca rationamentele se bazeaza pe legi. Totusi,oamenii ajung, fiecare cu “adevarul” sau, deseori in fata instantelor, care in urma unei judecati (de dorit) nepartinitoare, bazata pe argumente  si dovezi solide, stabileste cine are dreptate, de partea cui e adevarul adevarat.

Adevarul produce dependenta?

Se spune ca adevarul elibereaza. In vremurile noastre nu stiu daca aceasta afirmatie isi mai gaseste o baza reala, temeinica. Ce stiu bine este ca traim un vesnic compromis, existenta insasi fiindu-ne afectata daca nu ne protejam facand tot soiul de concesii (situate mai aproape sau mai departe de adevar).

Adevarul are forta. Prin puterea lui cladeste sau darama. Cautarea adevarului este pentru unii un ideal, scopul vietii lor. Pentru altii, insa, este un obstacol pe care, cu mai multa sau mai putina abilitate, incearca sa-l ocoleasca pentru a-si indeplini dorintele si necesitatile.

Unii se simt confortabil si in siguranta traind si crezand in adevar. Cunoasterea adevarului este ratiunea lor de a fi. “Spune adevarul si atunci nu va trebui sa mai tii minte nimic” afirma Mark Twain. O afirmatie extraordinara, plina de sens de intelepciune si … de adevar. Sa nu uitam, totusi, ca in orice afirmatie, oricat ni s-ar parea ca este de departe de realitate, exista un sambure de adevar. Ganditi-va numai (daca si) cat adevar exista in simpla afirmatie “nu stiu”.

Pentru altii, insa, adevarul (adevarat) este o povara, ceva care presupune limitari inconfortabile. Pentru acestia, a supravietui in adevar este daca nu de neconceput, foarte greu de suportat. Functie de cat de inventiv e, fiecare isi fabrica “própria varianta de adevar”, mai reusita sau mai putin reusita, dar mult mai avantajoasa si mai comoda, care, da, contine si ea un sambure de adevar (adevarat).

Priviti catre semeni. Fiecare isi construieste o imagine favorabila, vrea sa fie placut, sa inspire incredere, sa lase impresia de corectitudine, sa impuna respect. Fiecare vrea sa para integru, cinstit, cu moralitate fara pata. Pentru a-si crea o atare imagine fiecare foloseste cat „adevar” doreste sau cat se pricepe sa foloseasca.

Criza nesfarsita de elemente clare de responsabilitate si asumare in care se afla omenirea, ofera oricui posibilitatea sa-si edifice propria realitate, sa arate ca adevarul propriu e cel adevarat. Fiecare se preface ca este asa cum crede ca e convenabil sa fie vazut si crezut de ceilalti.

Oare adevarul cator dintre noi este adevarat pe de-a intregul?

Probabil cel mai bine este sa nu stim. Niciodata. Fiindca aflarea adevarului adevarat ne-ar spulbera multe dintre iluziile de care suntem dependenti si care ne dau puterea de a merge mai departe prin scurta noastra viata.

 

Luca N Afirmatu’

17 decembrie 2021

 

 

 

Instrainare

Curand toamna-ntre noi se va asterne.

Cuvinte tot mai seci si mai straine,

Ca-n seara asta ne-om mai spune o vreme,

Si-n alte seri, de nostalgie pline.

……………………………………………………..

Voi fi dezamagit ca am ales

Sa nu iti iau dorintele in seama.

Regretele din ce in ce mai des

M-or napadi in cenusia toamna.

Vom fi straini precum cerul si marea

Care se intalnesc doar in povesti.

Amare ne vor fi instrainarea

Si alte simtaminte omenesti.

Apoi, cand norii grei zapezi vor cerne

Pe lunga cale care ne desparte,

Vom scrie lungi scrisori, din vreme-n vreme –

Erate lungi la o nescrisa carte.

…………………………………………………………

Voi cauta-n zadar drumul spre tine.

Tarziu va fi, prea tarziu pentru mine.

Luca Ratacitoru’

21 octombrie 2021

Primavara

Peste satele-amoritie voia buna lin coboara.
Stoluri mari de pasarele se intorc la noi in tara.
Albinutele grabite ies din stupi, au treaba multa
Si-n padurile-nfrunzite cucii fericiti iar canta.

Uita de melancolie salcia cea plangatoare
Mugurii pufosi dezmiarda, cu caldura, blandul soare.
De zambile si narcise este iar gradina plina,
E senin, cerul albastru scalda totul in lumina.

Se imbraca cu flori albe pomii din livada-noastra.
Galben si rotund zambeste soarele pe la fereastra.
De prin cranguri se aude gangurit de turturea.
– Primavara e a noastra. Sa ne bucuram de ea!

Mai devreme-ncep cocosii zgomotoasa lor tirada
Si Grivei, voios, alearga toata ziua prin ograda.
Pe ogor tractorul ara cat este ziua de mare.
Robotesc cu spor satenii. Nu mai e timp de visare.

Luca Vestitoru’
25 aprilie 2021

Stare de fapt (Alienatio pandementiae)

Peste pamant se-asterne disperarea,

Si zilnic mor cu zile fiii tarii.

Este permisa numai resemnarea

In vremea urii si a nepasarii.

Si dreptul la visare se suspenda,

Imbratisarea-i aspru pedepsita,

Sarutul e motiv pentru amenda

Si-amenzile cu sange se achita.

Firescul sens si l-a pierdut idila,

In lanturi dorul zace ferecat.

E condamnabila pana si mila

De fratii care mor neincetat.

……………………………………………………

Iar vaduve cu hainele cernite

Se tanguie pe holuri de spitale

Prin satele de tineri parasite

Isi plang parintii zilele amare.

Cum nimeni n-are timp sa mai discearna,

Se-arunca-n derizoriu datini sfinte,

Si-n cenusiul zilelor de iarna

Racle cu saci coboara in morminte.

Luca Pitesteanu’

22 februarie 2021

Tara bolnava

E izolata tara mea, pragmatic,

Si-n fiecare zi e-amanetata

Prin ordine cu caracter dogmatic

Suflarea-i este rationalizata.

Cu bocanci grei, de asasini sinistri

Apasa strasnic pe al ei grumaz

Nelegiuiti in posturi de ministri,

Cu indarjire, fara de ragaz.

Inima ei abia daca mai bate

Si aparatele nu mai fac fata.

Curand vor fi vandute sau furate

Si ultimele-i picaturi de viata.

Nu mai e mult, tara-i bolnava cronic

Si cioclii ii prescriu in ministere

Intr-un oribil ritual, demonic,

Medicamente din venin si fiere.

Parvenitismul had si transpartinic,

Precum rugina, peste tot rasare.

Bat din copite si necheaza cinic

Caii la dric, arzand de nerabdare.

Ca dup-o sangeroasa vanatoare

Ranjesc neobrazati conducatorii.

Privind satisfacuti cum tara moare,

Aplauda frenetic tradatorii.

19 februarie 2021

Luca Pitesteanu’

Ce doreste ministrul justitiei?

Sarcina instantelor judecatoresti nu e aceea de a dispune solutii de achitare pentru cei nevinovati, in conditiile respectarii drepturilor elementare ale celor care au ajuns sa fie judecati? Asta nu inseamna aplicarea legilor? Cum adica este important sa nu creasca rata achitarilor? Ce se doreste de fapt? Cumva sarcina de baza a judecatorilor, “recomandata” de actualul lor ministru, trebuie sa (re)devina aceea de a valida (mai cu spor) anchetele  facute de procurori in scopul mentinerii unei rate minime a achitarilor pentru a asigura pastrarea unei imagini de justitie intransigenta?

Nu, domnule ministru! Afirmatia pe care ati facut-o e o greseala (probabil neintentionata) pe care ar fi bine sa v-o asumati si (macar) s-o nuantati. Nu e corect sa fie impus un plan de condamnari.

Cu libertatea omului nu trebuie sa se joace nimeni. “Mai bine sa scape zece vinovati decat sa fie condamnat un nevinovat” este o zicere pe care nu ma-ndoiesc ca ati auzit-o si dumneavoastra …

Scopul nobil al justitiei nu e acela de a baga la zdup pe cat mai multi dintre cei care ajung in fata unei instante ci de a face totul pentru ca sa nu raspunda (penal) nicio persoana nevinovata, asa cum orice persoana careia, pe baza de probe concludente, i se dovedeste vinovatia, sa suporte consecintele legale pentru faptele sale.

Fie ca e suspect sau inculpat, orice om trebuie sa beneficieze de prezumtia de nevinovatie, de dreptul la aparare, de un proces echitabil. Procurorul trebuie sa completeze dosarul cu toate probele posibile, fie ca sunt in favoarea sau in defavoarea justitiabilului. Si aceste probe trebuie obtinute si administrate numai in mod legal. Iar judecatorul trebuie sa judece (ca de-aia e judecator) si sa hotarasca respectand numai spiritul si litera legii (nimic altceva!). Adica sa judece NUMAI in numele legii: just, responsabil, nepartinitor, fara a fi influentat in vreun fel.

Nu-ti trebuie foarte multa carte ca sa pricepi ca recomandarea ca “pentru imaginea justiției este bine sa nu reiasa o rata mare a achitărilor in dosarele instrumentate de procurorii DNA” reprezinta, in sine, un demers de reinstaurare a practicilor de presiune politica (indirecta) asupra activitatii judecatoresti.

Noul ministru al justitiei declara, inca de la instalare, ca are ca obiectiv prioritar desfiintarea S.I.I J.

Nu, nu trebuie desfiintata S.I.I. J., nu trebuie reluata metoda controversatelor “protocoale de colaborare …” ci, daca se doreste cu adevarat o justitie corecta, trebuie eliminat, nu impus controlul politic in justitie deoarece ingerinta factorului politic in activitatea justitiei reprezinta inca un pas catre totalitarism.

A consemnat,

Luca Pitesteanu’

14 ianuarie 2021

Balada personajului discret

In viata sunt un personaj discret,

O litera pierduta-n alfabet,

O indoiala printre idealuri,

O barca din hartie printre valuri.

Sunt un bolnav uitat intr-un azil,

Un om carunt cu suflet de copil,

O zi neinsemnata-n calendar,

Un strop de vin ramas intr-un pahar.

Sunt doar un nor razlet in zori de zi,

Un pustnic strabatand carari pustii,

Urma de pas ramasa pe nisip,

Un zambet vag pe-al deznadejdii chip.

Eu sunt actorul trist si ostenit,

Un diletant stingher si plictisit,

Interpretand umil un rol discret

In somptuosul vietii cabaret.

Luca N Regasitu’

13 ianuarie 2021

Inaugurarea unui nou magazin cu sperante

Cum nu există comerț fără promoții nu există nici alegeri fără promisiuni inglobate in sloganuri indraznete, incurajatoare si aparent serioase, clamate zgomotos pe toate canalele media sau afisate pe bannere sau platforme digitale. Totul a devenit marfa. Se vinde si se cumpara in draci. Dar, ca in orice afacere, unul dintre cei doi care o fac, trebuie sa piarda.

Partidele promit, ca nu le doare gura. In scopul obtinerii sprijinului popular, a devenit o practica folosirea unor “influenceri” pentru ca mesajele sa aiba o mai mare credibilitate. Unele personalitati “respectabile”din domeniul artelor, al armatei (rezervisti)  sau  ai marketingului media s-au implicat activ in propaganda desantata a partidelor. As vrea sa cred ca n-au inteles foarte bine in ce se vara si ca n-au intuit toate consecintele demersurilor lor.

Unii actori mari, muzicieni  talentati … au preferat sa devina trompete ale unor partide nou aparute. Ma refer, desigur, in mod deosebit, la PLUS si mai nou la AUR.

„În sfîrșit ai cu cine!“ transmit aceste personalitati, iar electoratul desi stie ca mai toate promisiunile sunt inselatoare (ca sa nu zic mincinoase de-a dreptul), se lasa amagit “inca o data” si “cumpara”. Aproape tot ce i se serveste… Si voteaza sperand la o schimbare “in bine”. O Romanie fara hotie suna frumos si tentant, mai ales cand se aude din gura unor personaje cunoscute ca respectabile. Regretele, insa, nu intarzie si apar precum ciupercile dupa ploaie.

In tara noastra, din pacate, lupta pentru putere si goana dupa functii asigurate si girate de partide a devenit un mod de viata.

In Franța, de exemplu, nu te poți angaja în administrație dacă nu ai absolvit o scoala superioara, care te califica în domeniul respectiv. La noi, insa …

Sa luam exemplele din domeniile invatamantului si ale sanatatii care s-au dovedit cele mai vitregite. Ce propun partidele in afara de oameni noi pentru aceste domenii de maxima importanta?

Depolitizarea învățământului preuniversitar, desființarea inspectoratelor școlare și transformarea directorilor de școli în manageri, profesionalizaea managementului școlar, sunt unele dintre masurile cu care USRPLUS isi amageste electoratul. Ce presupune acest management?

Managerul școlar trebuie să aiba competențe de management organizațional, de recrutare și management al resurselor umane, de management al timpului, de management financiar și logistic, de comunicare organizaționala. Asta ar insemna reforma si aceasta formatiune declara ca doreste sa faca reforma. Daca si cum o va putea face si mai ales cu ce oameni, vom vedea.

S-a vazut, insa, ce s-a intamplat in domeniul sanatatii, cu managementul spitalelor, in care managerii mai vechi din PSD au fost inlocuiti  cu multi neaveniti si profitori proveniti din membrii PNL. Adica schimbarea de dragul schimbarii, dar mai ales de dragul banilor.

Acum USRPLUS declara ca doreste creșterea calității actului medical … Toate partidele cred ca si-au dorit asta inca din anii ’90, dar acest lucru nu e usor de realizat. Se stie ca orice masura buna (si au existat astfel de masuri) pe care intentioneaza s-o puna in practica un partid este calificata drept populista si, in mod obisnuit, zadarnicita prin orice mijloace de catre opozanti. Credeti ca PSD-ul n-a vrut sa construiasca spitale, sa implementeze un stil performant de management cu care sa-si multumeasca alegatorii si sa-si conserve ramanerea la putere?

De fapt USRPLUS isi doreste ca cea mai mare parte a banilor alocati pentru sanatate sa ajunga la diferite entitati private ai caror conducatori sa fie oameni de-ai lor. Nu se spune ca serviciile medicale prestate in sistemul privat au preturi foarte mari si ca o parte insemnata a celor care doresc sa le acceseze nu si le vor mai putea permite. Nu se spune niciodata ca cei saraci, adica o parte considerabila a romanilor, pot sa moara pentru ca nu vor putea sa-si permita o asigurare de sanatate.

In fine, USRPLUS serveste o sumedenie de mesaje despre reforme radicale in speranta ca prostimea le va inghiti ca de obicei, pe nemestecate…

De unde atati manageri?

Mai tineti minte cand CDR-ul prin vocea lui Constantinescu promitea mobilizarea celor 15000 de specialisti? Va mai amintiti rezultatul dezastruos al acestei “reforme”?

Unde sunt acei specialisti care vor fi plasati in managementul unitatilor scolare si sanitare? Sunt PNL, USRPLUS si UDMR pepiniere de manageri? Nicidecum!

Prin USRPLUS nu prea se vad managerii, cum nu prea se vad nici prin celelalte formatiuni politice. Drept urmare, majoritatea nulităţilor din partide vor fi plasate din nou in administraţie, cica pe baza de concurs… de fapt pe baza de cotizari la partid si prin sistemul de rubedenii si relatii. Unicul criteriu in baza caruia vor fi distribuiti managerii va fi tot cel al “obligatiilor de partid”. Rezultatele vor aparea in scurt timp. Dar, cum alegeri vor mai fi abia dupa patru ani, aceste nulitati isi vor lua salariile si vor beneficia copios de avantajele sinecurilor primite.

Asa a fost intotdeauna, asa va fi si in viitor. Cirezile de secaturi care populeaza formatiunile politice s-au bucurat de mari avantaje iar cei mai merituosi dintre cetateni au ocupat cu umilinta si lehamite pozitiile modeste in subordinea celor imbuibati, si “putini la simtire” (cu obrazul gros). Licheaua corupta plasata “la butoane” din perioada interbelica nu e diferita structural de cea din perioada ceausista, nici de cea din zilele noastre. Intotdeauna fiecare partid a aratat cu degetul catre coruptia celor din opozitie si invers. Daca sunt descoperiti (a se citi imposibil de acoperit), marii corupţi din partidele aflate la putere sunt cum-necum declaraţi nevinovaţi. Cainii latra, caravana trece mai departe… si sinecuristii de partid paraziteaza in continuare structurile statului.

Se doreste un asa-zis proces de reformare a Constituţiei tocmai pentru asigurarea impunitatii celor fara scrupule, care trebuie protejati de pedepse pentru faradelegile comise.

Ce mai promite USRPLUS? Pai limitarea numărului de parlamentari la 300, alegerea primarilor în două tururi, creșterea calitatii serviciilor publice, reducerea numarului primariilor, reducerea cheltuielilor publice, comprimarea saptamanii de lucru,  „autostrăzi digitale” care sa lege instituțiile statului, reducerea birocrației din si pentru intreprinderi, finanțari pentru antreprenori, folosirea veniturilor din exploatarea gazelor din Marea Neagra pentru fondurile de pensii (administrate privat !), scutirea de taxe și impozite a salariului minim pe economie, restructurarea companiei naționale de autostrazi, reducerea prin reciclare a cantităților de ambalaje si gunoaie (deja se pregatesc in sectorul 1), paduri pe aproximativ 40% din suprafata Romaniei, (pana in 2050 ?!), internet de mare viteza si alfabetizare digitala si … altele.

La prima vedere, numai lucruri bune si de bun-simt. Dar la o analiza mai atenta, se poate observa ca majoritatea acestor promisiuni au fost enuntate (sigur, sub alte forme) de-a lungul timpului, de mai toate partidele. Dintre aceste promisiuni mare parte au fost neindeplinite sau au ramas in stadii minore de implementare si aplicare.

Ce vrea de fapt USRPLUS? Putere vrea, adica bani multi, nimic altceva. Acesta este adevaratul scop al acestei aliante. Precum o turma de animale salbatice hamesita si lacoma, cu un imens tupeu USRPLUS se foloseste de toate mijloacele pentru realizarea acestui scop. Bunastarea cetateanului – trambitata asiduu-nu intra in calculele (reale) de partid.

Ce a demonstrat Ciolos in perioada in care a fost PM? Ce demonstreaza in fiecare zi Clotilde Armand? Ce va demonstra Barna daca va ajunge intre primii oameni ai statului roman? Cam ce a demonstrat Ciolos, cam ce demonstreaza Clotilde adica (mai) nimic folositor pentru romani (ba dimpotriva!). Nimic in afara de sfidare si cinism grobian.

Am fost realmente surprins de modul insalubru in care Barna voia sa se plaseze la egalitate cu Orban si Hunor, politicieni cu o mult mai mare experienta, propunand sub pretextul “democratic si echitabil” un triumvirat viceprim-ministerial. Acea incercare a demonstrat fara echivoc un oportunism desantat, o lupta acerba pentru accederea la putere, marcata de un imens tupeu.

Cam asta e politica, vor spune unii injurandu-ma printre dinti … In mod asemanator au procedat (in momente “de restriste”) Basescu, Iohannis si altii. Chiar asa? Pai romanii, atati cati au votat, n-au votat pentru schimbare? …

Era clar inca de la sfarsitul lunii mai, din momentul anuntarii rezultatelor alegerilor pentru europarlamentari ca PNL si USR-PLUS vor guverna impreuna. Inca de atunci, daca erau putin mai chibzuiti, membrii acestor formatiuni ar fi trebuit sa se “imprieteneasca”, sa inceapa “sa-si faca planuri impreuna”, sa inceapa sa se “respecte” . PNL-istii au incercat. Ba chiar au cheltuit destul de multi bani pentru promovarea controversatului Nicusor Dan – fondatorul USB-ului transformat ulterior in USR-ul care si-a inchis portile pentru cel care a devenit primarul Capitalei. Nu sunt unul dintre simpatizantii lui Orban, dar cred ca merita apreciata atitudinea sa adaptata imprejurarilor, atitudine prin care si-a dovedit inca o data experienta si maturitatea politica. Asumandu-si  scaderea popularitatii, Orban a actionat cu tact, si, riscand declansarea unor nemultumiri ale propriilor membri de partid,  le-a dat ordin sa-i lase in pace pe “rezistenti”, sa fie ingaduitori sa nu raspunda criticilor si apostrofarilor acestora.

USRPLUS-istii dimpotriva, s-au asmutit precum sacalii asupra PNL-istilor, sanctionandu-le sistematic fiecare derapaj.  Au  continuat chiar si dupa aflarea rezultatelor de la parlamentare. Ei n-au scrupule, sunt dintre aceia care musca mana care-i hraneste. Pe Orban il vor „termina” in cateva luni…

Iata ca e a douasprezecea zi de cand negociaza cu asa-zisii lor parteneri, cu mult tupeu “si cu cutitele pe masa”, incercand sa smulga o halca mult mai mare din puterea care le-ar reveni in raport cu procentele obtinute la alegeri.

In aceste conditii la ce fel de guvernare sa se astepte poporul asta, obligat de aproape doua saptamani sa urmareasca spectacolul grotesc al luptei  atat de aprige pentru impartirea ciolanului?

Se va inaugura un nou magazin cu sperante. Dar ziua buna se cunoaste de dimineata. Se va forma guvernul dar va fi macinat din interior de luptele provocate de interese contradictorii, de lacomia si orgoliile guvernantilor. De suferit vor avea numai cetatenii, oamenii simpli – mai ales – care vor incasa lovitura dupa lovitura neintelegand cui si cu ce au gresit sau/si simtindu-se vinovati fata de urmasii lor ca n-au parasit aceasta tara.

PNL-istii dar mai ales USRPLUS-istii ar trebui sa le urmeze exemplul UDMR-istilor, care intotdeauna “si-au spalat rufele in familie” dovedind alaturi de pragmatismul binecunoscut si deja proverbial, seriozitate, echilibru si chiar un soi de diplomatie care le-a asigurat pastrarea electoratului fidel, inspirandu-i incredere. Astfel, de-a lungul timpului, UDMR-ul si-a dobandit si conservat statutul de formatiune indispensabila in toate guvernarile.

……………………………………………………………………………………………

Nu vreau sa se inteleaga ca nu exista in fiecare partid oameni de calitate, integri, cu simtul datoriei, oameni care s-au “inrolat” in partide animati de cele mai bune intentii. Chiar cunosc cativa, (putini – e drept) astfel de oameni, capabili, ambitiosi si destepti, care in momentul in care imi exprimam scepticismul cu privire la politica practicata de partidul in care au intrat ma contraziceau folosind diferite argumente  cu sincera (cred) convingere. Unii dintre acestia, care vrand-nevrand s-au conformat « regulilor interne » au fost rasplatiti cu functii bine platite. Altii au preferat sa-si pastreze nealterata bruma de principii si au facut pasul inapoi.

“Fara hotie ajungem departe!” Asa e … Fara hotia din partide! Dar exista partide fara hoti? Pana acum n-am avut parte de asa ceva si ma indoiesc ca lucrurile se vor schimba prea curand.

Oare cat vor mai rezista bietii oameni cinstiti, sufocati de biruri si mizerii si doborati de povara celor pe care i-au ales, care huzuresc infruptandu-se din munca celor multi? Oare cand se vor (mai) scutura de ciocoii vechi si noi pe care-i cara in spate?

Timpul inca mai are rabdare. Dar cu cine? Ramane sa aflam. Nu peste mult timp  se deschide un nou magazin cu sperante. Romani, asteptati promotiile!

Luca N Rezistentu’

18 decembrie 2020

Cand buturuga mica rastoarna carul mare. Rezultatul meciului dintre Trump si Biden – o pilda pentru cei prea increzatori

Acesta este un articol de opinie. Recomand tratarea lui ca atare!

Daca n-ar exista Romania, America ar fi tara tuturor posibilitatilor. Americanii au votat. Sa le fie de bine! Deocamdata le va fi. Vom vedea pentru cat timp … America seamana cu Romania. La noi e democratie, e si la ei, la noi e coruptie, e si la ei (ohoooo!), au fost alegeri la noi, au fost si la ei,  au fost fraude la alegeri la noi, au fost si la ei. Softuri corupte (?/!)… si la noi si la ei… Rezultatele proceselor electorale au devenit produse tranzactionabile functie (de) si in interesul unor “conducatori”. Va amintiti de momentul in care Geoana a anuntat ca e presedinte? Ce mare bucurie! Dar in scurt timp au venit si rezultatele voturilor din Diaspora si … Dar de rezultatul scrutinului pentru alegerea primarilor de la noi va amintiti?… Ati vazut cum fostul primar de la sectorul I a fost inlaturat din functie si declarat invins chiar daca a contestat rezultatul alegerii avand probe clare de frauda comise de oamenii adversarei sale? Cam acelasi lucru i s-a intamplat lui Trump (cu voturile prin corespondenta). Orgolios si arogant, Trump nu-si inchipuie ca poate pierde in acest fel in fata unui om atat de slab precum Biden. Totusi se pare ca a fost infrant de sistem precum, odinioara, Emil Constantinescu. Nu radeti, e chiar asa! …

Americanul, chiar daca nu e frate cu romanul (numai codrul e), ii seamana leit. Mediocritatea, grijile, jena, frica de a nu fi catalogati de semeni altfel decat sunt ei, ignoranta, disperarea, naivitatea (ca sa nu zic prostia), speranta ii caracterizeaza deopotriva pe romani si pe americani. Aceste atribute reprezinta motive si cauze temeinice (si suficiente) si pentru romani si pentru americani, pentru a vota intr-un anumit fel. Teama de a gresi le este comuna (si) pentru ca greseala e asociata, in general,  cu (de)caderea. Dar, vedem prea bine ca cu cat e mai mare teama de a gresi cu atat mai mare devine gresala.

Americanul e (si) foarte “democrat”. Daca e vorba despre respectarea procedurilor electorale, americanii dovedesc intotdeauna implicare si nu ezita sa dea lectii si sa le faca observatii “tarilor cu democratie tanara” precum Romania. La ea acasa, insa, America nu prea tine cont de proceduri.

Probabilitatea ca rezultatul alegerilor prezidentiale din America sa fie rasturnat este minuscula. Aproape ca nu mai exista indoiala ca 20 ianuarie 2021 va fi ziua in care Joseph Robinette Biden Jr. va deveni al 46-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii. Prin ricoseu, insa, daca va fi declarata victoria lui, chinuita-dealtfel, ii asigura succesul Kamalei Harris. E usor de intuit de ce. Kamala este prima femeie de culoare cu origini asiatice, reprezentanta de seama a curentului progresist-globalist si fost critic vehement al lui Biden (in cadrul partidului), care ar deveni (vice)presedinte al SUA.

Da, prognosticul meu (se pare ca) a fost gresit. Am gresit (se pare) cand am scris ca Trump va mai castiga un mandat  pentru ca n-am adaugat in ce conditii. M-am bazat pe logica si bun-simt. Numai ca, din pacate, in aceasta perioada logica, departe de a mai fi suficienta, nu mai reprezinta un temei normal, solid pentru parerile, credintele si actiunile noastre. Despre bun simt, acum, cand totul se vinde, prefer sa nu mai vorbesc ….  Imi asum greseala.

Biden, ca mai toti viitorii presedinti, n-a mai asteptat comunicarea oficiala a rezultatelor, de fapt validarea rezultatelor de catre autoritatea competenta, si, incurajat (mai ales) de presa, s-a autoproclamat (deja) presedinte al Americii. Sper ca entuziasmul sustinatorilor lui sa nu se transforme prea curand in dezamagire. KWI, si el, fara a astepta rezultatul oficial, s-a grabit sa-l felicite pe Biden.

Cei doi candidati la alegerile prezidentiale americane, daca ar fi sa folosesc cuvintele unui inteligient contemporan, pe numele lui SOV, sunt “doi golani batrani, lipsiti de capacitate”. De acord, dar am o completare:  cei doi golani sunt harsiti iar functia suprema capaciteaza. Un presedinte american nu e numai un leader pentru America ci si unul dintre cei mai puternici oameni ai lumii. Oriunde ne-am afla pe planeta asta, intr-o masura oarecare deciziile lui ne afecteaza pe fiecare.

Multi spun ca pentru Romania, indiferent cine ar fi castigatorul, nu se schimba nimic. Chiar asa (!)? Deocamdata da, e posibil sa nu se schimbe nimic important. Un nou presedinte american are multe alte prioritati dupa instalare. Sa nu ne amagim, Romania desi are statut de “partener strategic” nu inseamna pentru America mai mult decat o tara mica si disciplinata, aproape de Rusia – deci exploatabila si geostrategic, cu un presedinte care face orice pentru a-si pastra avantajele personale, care cotizezaza fara comentarii la bugetul NATO si cumpara absolut tot ce i se ordona in conditiile care i se impun.

Ca presedinte de tara mica si amarata, KWI va executa in continuare, prompt si cu máxima obedienta, orice comanda a presedintlui american. Oricum s-ar numi. Asta se face cu bani. Multi. De unde? Pai de la buget … Astfel, KWI ar incerca sa-i intre in gratii noului presedinte american iar poporului roman ii va prezenta, ca de obicei, drept beneficii si succese toate rezultatele “colaborarii cu omologul sau” Biden, (un tip la fel de corupt, spun unii cunoscatori, ca si Trump), oricat ar fi de dezavantajoase pentru Romania. Iar daca Trump l-a recompensat cu o sapca, Biden i-ar rasplati loialitatea lui KWI (eventual) cu o pereche de slapi, buni (si ei) pe plaja la Miami.

De fapt cine (si ce) ar castiga daca cel care pierde este Trump? Ce schimbari ar provoaca inlocuirea lui Trump (de) la conducerea Americii? Pe tema asta e mult de discutat dar voi incerca sa fac in continuare cateva scurte precizari si consideratii din care fiecare sa traga (pentru sine) concluziile cele mai convenabile (pentru sine):

  • Trump, socotindu-se un colos de neclintit, in aroganta lui a incercat sa ignore presa, care in America chiar are o mare putere. Presa, iata, l-a tradat si l-a invins.
  • Prin actiunile sale, Trump a sfidat Uniunea Europeana si i-a nesocotit “valorile”, nu s-a dovedit un “globalist” si astfel a devenit un inamic al mai multor decidenti din “lume”. Fortele progresist-globaliste au nevoie de un conducator al Americii care sa le puna in aplicare politicile, nu de un ingamfat mitocan razvratit si rasist care sustine familia traditionala, e impotriva avorturilor si nu incurajeaza minoritatile sexuale, care-i aresteaza pe profanatorii de statui si pe incendiatorii de steaguri. Globalistilor nu le pasa ca Trump e corupt. “Corapsan” nu s-a nascut in Romania, exista peste tot in lume si nu va disparea niciodata. Lor nu le convine ca Trump, rigid si nedispus la compromisuri, urmareste interesul american, ca doreste sa faca America “great again”…  In discursul sau de la Forumul Economic Mondial de la Davos din ianuarie, George Soros spunea ca Trump este un pericol pentru intreaga lume dar ca acest pericol va dura numai pana la alegerile prezidentiale americane din 2020. Pe ce se baza?? Nu cumva pe succesul actiunilor (reusite) de compromitere a economiei americane, care sa-i indrepte pe americani impotriva lui Trump?
  • Cu Trump la putere, instaurarea noii ordini mondiale s-ar realiza cu mult mai greu si cu mare intarziere deoarece el a promovat si practica o politica (externa) ultraconservatoare.
  • Democratii lui Biden (care nu e un progresist adevarat dar nici socialist) sustin, mai mult sau mai putin voalat, extremismul. Ei ar seculariza principalele institutii – care si-ar pierde treptat autonomia si prestanta, ar slabi puterea politieneasca in favoarea militiilor populare, ar interzice educatia religioasa in scoli, ar incuraja minoritatile sexuale. Aceste masuri de “resetare” contribuie serios la formarea “omului nou”.
  • In domeniul politicii externe, Biden n-ar putea schimba mare lucru, cel putin nu in perioada imediat urmatoare. Fac aici o paranteza: Odata, Trump a fost intrebat daca ar ataca nuclear Europa. „Europa este mare dar nu voi exclude aceasta posibilitate”, a raspuns el fara ezitare. Fiecare presedinte american, primeste dupa instalare cardul cu codurile necesare pentru lansarea unui atac nuclear. Presedintele trebuie sa poarte acest card “asupra sa” mereu, oriunde. Carter l-a “uitat” in buzunzrul costumului trimis la curatatorie. Clinton l-a “ratacit” si el si nu l-a mai gasit „timp de cateva luni”. Biden … cine stie (?) poate ca va fi mai atent (?!?). Dar va putea, oare, sa fie “mai atent” un om cu serioase probleme medicale?  Noroc ca valiza de 20 de kilograme cu echipamentele si mecanismele necesare pentru autorizarea unui atac nuclear se afla mereu in grija unui consilier militar, ofiter de grad inalt, a carui sanatate mintala e verificata riguros. Acest ofiter il insoteste pe presedinte oriunde.
  • In ciuda avertismentului lansat de seful NATO – Jens Stoltemberg, anume ca operatiunea de reducere a efectivelor militare americane din Afganistan şi Irak ar avea un cost extrem de ridicat si ca exista riscul ca Afganistanul sa redevina baza unor terorişti internaţionali, Trump a ordonat reducerea acestor efective până la jumătatea lunii ianuarie a anului viitor. Nu cred ca Biden si-ar permite sa anuleze ordinul lui Trump sau ca ar spori numarul militarilor din cele doua tari.
  • Biden ar readuce SUA in Acordul de la Paris (privind schimbarile climatice) si ar opri retragerea SUA din Organizația Mondială a Sănătății.
  • Trump a inchis granitele americane pentru cetatenii din tarile cu majoritate musulmana dupa numai doua saptamani de la instalarea la Casa Alba. Biden, daca ar fi presedinte, ar aproba imigrația musulmana si ar proteja tinerii imigranți. Asa a promis.
  • Ca si in cazul noului vicepresedinte Kamala Harris, se prefigureaza o premiera si la Departamentul Apararii, la conducerea caruia s-ar putea sa fie instalata tot o femeie – Michele Flournoy.
  • Ambasada Americii de la Ierusalim, va ramane acolo, asa cum a dorit Trump. Asta inseamna ca, practic, America va recunoaste in continuare Ierusalimul drept capitala a Israelului.
  • Cel putin deocamdata nu cred ca se pune problema readerarii Americii la Parteneriatul Trans Pacific. Semnarea acestui parteneriat a reprezentat unul dintre obiectivele principale ale lui Obama, pe care Trump l-a anulat, calificandu-l drept un dezastru.
  • Huawei va (mai) ramane in topul companiilor care reprezinta o amenintare la adresa securitatii americane.
  • America isi va vinde armele 2-end la fel ca si pana acum unor tari cu conducatori “ascultatori” si corupti.
  • Procentul contributiei tarilor membre la bugetul NATO (daca nu cumva va creste) va ramane cel stabilit de Trump dar e putin probabil ca el sa fie respectat de vreo alta tara in afara de Romania.
  • “Scutul” de la Deveselu va ramane “la locul sau”.
  • Nu cred ca va disparea vreo bucata din cei 600 de kilometri ai zidului care separa America de Mexic in cazul inscaunarii lui Biden.
  • Sub pretextul ca pazesc campurile petroliere, soldatii americani din Siria, 500 la numar, vor ramane in continuare acolo.
  • Mircea Geoana isi va continua, deocamdata, misiunea in functia de adjunct al secretarului general al Alianţei Nord-Atlantice.
  • Un plus pentru Romania (nu si pentru KWI si pentru guwernerul actual) ar putea fi ca in curand, principalul agent electoral al lui KWI – ambasadorul Adrian Zuckerman (numit politic la ordinul lui Trump) sa fie inlocuit daca Biden ar fi declarat castigator. Cine stie de cine si cu ce “orientari” (dar, poate, mai obiectiv??!!) . Oricum, stilul (ne)diplomatului Zuckerman si efectele “contributiei” sale agresive la subminarea adevaratelor interese economice si politice romanesti nu vor putea fi uitate niciodata.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Deci, posibile schimbari si consecinte pe plan politic si economic ar fi, si nu putine. Privite in ansamblu dau totusi o imagine de moderatie, ar fi putine schimbari radicale.  Eu am enumerat numai cateva.  Specialistii pot identifica cu mult mai multe.

Experienta istorica ne arata ca toate imperiile la un moment dat se prabusesc. Fara politica lui Trump, America – divizata politic si ideologic si sleita de puteri, s-ar prabusi incet  si nu ar mai putea asigura (pretinsul) echilibru mondial, si asa destul de precar.

Din pacate, cei care cunosc politica, spun despre Biden ca este prototipul esecului, al neputintei. Trump a facut multe gafe dar impetuozitatea, curajul, incapatanarea si tupeul lui, care si-au dovedit efectele benefice pentru americani in multe situatii, sunt de neegalat.

Ca sa produci o imagine buna, de cele mai multe ori, ai nevoie de (cel putin) o mie de cuvinte.

Imaginea pe care a oferit-o Biden in campanie a avut un jalnic apogeu. Pentru o functie suprema e nevoie de un om vioi, cu mintea limpede, capabil, bine orientat, care sa stapaneasca metodele de (auto)control (macar pe cele consacrate), in orice situatie. Nu pot fi trecute cu vederea situatii ca cele in care un Joe Biden obosit (unii spun ramolit, altii decrepit), la alegerile primare a declarat ca-l va invinge pe Ronald Reagan sau cum in plina campanie, in fata unui public numeros, isi “prezenta” una dintre nepoate ca fiind fiul sau, mort acum cinci ani, oferind o imagine (a sa) care, da, valoreaza cat o mie de cuvinte dar care te lasa fara cuvinte. Sigur ca Biden, ca om, nu poate fi invinuit din cauza asta. Doamne fereste!  Orice om se poate imbolnavi, iar Biden este un om bolnav, care a suferit doua operatii de anevrism. Nu e, pana la urma,  vina lui ca democratii l-au trimis in aceasta competitie chiar pe el.

Misoginul si mitocanul Trump (reprezenta si) inspira forta, in comparatie cu Biden care ar fi privit cu ingaduinta ca un bunic jovial dar (prea) varstnic, cumsecade dar slabit, cu o sanatate (mintala) discutabila si marcat de tragediile din viata sa. Daca va fi presedinte, (si sansele sunt foarte mari sa fie) batranul Joe, care a implinit azi 78 de ani, va trebui sa se intanleasca cu leaderi puternici din tari precum Rusia si China… Ma tem ca pentru America, Biden e “prea putin”.

Este foarte importanta “contributia” serviciilor secrete si a lobby-stilor la stabilirea rezultatului alegerilor. Americanii, usor de manipulat – ca mai toate natiile, influentati de propaganda, sedusi de poleiala promisiunilor electorale si de chipul bland si zambitor al lui Biden, l-au votat. Fara sa stea preá mult pe ganduri.  Ce-o fi, o fi (!), isi vor fi spus multi dintre ei … Si au votat “schimbarea” fara a se gandi ce va presupune asta (in realitate). In curand, (daca Trump va pierde – si dupa cum se observa, asa va fi) americanii vor realiza ca au fost trasi pe sfoara cu cinism. Sesizati asemanarea cu ce s-a petrecut in Romania?/!.

Traim vremuri grele. Asa au fost vremurile de cand e lumea, vor replica unii carcotasi. Nu, epoca asta este una dintre cele mai grele din istorie pentru ca e marcata de un demobilizator si crunt paradox. Este epoca in care desi inteligenta umana a facut ca dezvoltarea tehnologica sa atinga cote foarte inalte, omenirea se degradeaza continuu din punct de vedere intelectual (nu neaparat social) si sanitar. Am scris intai intelectual si apoi sanitar deoarece eu consider ca nu numai americanii ci omenirea, in general, se confrunta acum cu o pandemie mult mai periculoasa decat cea de Covid. Aceasta e pandemia de prosti(r)e, o pandemie cu mult mai perversa, de care ma tem ca nu se va scapa vreodata. Declinul intelectual e acum cea mai mare dintre problemele omenirii. Acest declin sta la baza raspandirii instinctului de turma. Si turmele oricat de mari ar fi, sunt usor de orientat si de condus in directia dorita. E nevoie de cativa “caini devotati” trimisi la inaintare. Acesti “caini” ii vor ajuta pe cei putini sa faca intotdeauna ce vor dori (pe si) cu cei multi. Atat de multi!

Concluzia este ca daca Trump va pierde, nu democratia americana ci progresismul globalist ramane “cel mai castigat” in urma acestei competitii electorale. Ar castiga mult teren si mare influenta. Ar dobandi puterea de a hotari si tranzactiona destine. Nu-i vad bine pe americani. Pe romani, nici atat – in acest context. Ar fi ratata sansa unui trai in conditii de relativa normalitate prin alegerea unui drum necunoscut si fara intoarecere.

Oricum, nu mai e mult pana cand si ultimii romani vor realiza ca n-are rost sa-i mai asteptam pe partenerii nostri strategici “sa vina sa ne salveze”. Ca e prea tarziu si nu vor mai avea cum si de ce.

Alea jacta est!

Luca N Alesu’

20 noiembrie 2020