Suav refren in zumzetul de targ,

Prin proaspata racoare-a diminetii

Strabate dintr-un vechi violoncel,

Grav, acompaniind tumultul pietii.

E-un targ de vechituri in Tel Aviv

Pe-o strada-ngusta si aglomerata

Unde cu marfa-ntinsa pe trotuar

Mai multi evrei clientii isi asteapta.

Sunt oamenii tacuti si rabdatori

Pe care asteptarea ii apasa,

Nadajduind si azi, la fel ca ieri,

Ca vor pleca cu ceva-bani acasa.

Cu ochelarii lui stravechi pe nas

Un anticar o carte rasfoieste,

E Biblia din care zi de zi,

De-o viata, cu evlavie citeste.

Alaturi de-o masuta cu pantofi

Pe care praful strazii se asaza,

Un tanar cu un aer obosit

O trista melodie fredoneaza.

Cu-n sfesnic auriu in mana dreapta

O blonda pistruiata lancezeste

Pe scaun, langa mica ei taraba

La care nimeni azi nu se opreste.

Pe toti, negutatori sau  musterii,

Ii stapaneste-o mare  plictiseala

Iar soarele trimite peste toti

Caldura datatoare de-ameteala.

Doar un batran care a targiut

O palarie cam decolorata

Zambeste fericit ca i-au ramas

Cativa sekeli pentru o inghetata.

Prin mijlocul multimii adunate,

Cu greu un cersetor isi face loc

Si langa negustori cand se opreste

Mai murmura ceva despre noroc.

Domol, intr-un tarziu, amiaza vine

Si se asterne peste Tara Sfanta.

E ofilit de soare Tel Avivul

Si nici violoncelul nu mai canta.

19 decembrie 2014

Luca N’ Racoritu’