Peste pamant se-asterne disperarea,

Si zilnic mor cu zile fiii tarii.

Este permisa numai resemnarea

In vremea urii si a nepasarii.

Si dreptul la visare se suspenda,

Imbratisarea-i aspru pedepsita,

Sarutul e motiv pentru amenda

Si-amenzile cu sange se achita.

Firescul sens si l-a pierdut idila,

In lanturi dorul zace ferecat.

E condamnabila pana si mila

De fratii care mor neincetat.

……………………………………………………

Iar vaduve cu hainele cernite

Se tanguie pe holuri de spitale

Prin satele de tineri parasite

Isi plang parintii zilele amare.

Cum nimeni n-are timp sa mai discearna,

Se-arunca-n derizoriu datini sfinte,

Si-n cenusiul zilelor de iarna

Racle cu saci coboara in morminte.

Luca Pitesteanu’

22 februarie 2021