Cat adevar e intr-un adevar?

Despre adevar s-a scris mult de-a lungul vremii. Nu cred ca exista vreo personalitate a stiintei sau culturii care sa nu fi pomenit in opera sa cate ceva despre adevar. Epistemologi, logicieni şi filosofi de valoare sau “simpli” scriitori de literatura, au emis teorii sau consideratii despre adevar.

Nu sunt om de stiinta, nici macar un scriitor oarecare si, de aceea, randurile care urmeaza, contin cateva idei marunte, superficiale, de o subiectiva semnificatie despre acest “concept”.

Oamenii nu sunt numai prosti sau numai destepti. Capacitatea de a gandi este diferita de la om la om. In consecinta, criteriile si rationamentele sunt diferite de la un individ la altul, uneori chiar contradictorii. De aici rezulta diferente de opinii referitoare la ceva anume, deci, si (referitoare) la adevar. Chiar daca noi, muritorii simpli, putem ajunge numai la o cunoastere relativa a adevarului, printr-o (i-as spune) “conventie etica” ne referim la el ca la o valoare existentiala fundamentala. Oricat de diferite si de numeroase ar fi opiniile, bunul simt ne spune ca nu exista mai multe adevaruri. Totusi …

Unde este adevarul? Il putem gasi? La ce ne trebuie? Ce facem cu el?

In lucrurile simple adevarul e, logic, mult mai usor de descoperit decat in cele complicate.

Explicatiile simple sunt cu mult mai aproape de adevar pe cand cele complicate lasa (mai mult) loc de ambiguitati, de interpretari sau de indoieli care pot ingreuna sau zadarnici descoperirea adevarului.

Ridiculizat, negat sau acceptat, adevarul este unic, precum Dumnezeu este unic. Adevarul este dreptate. Dumnezeu spune “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”.  Adica adevarul este Dumnezeu. Simplu, nu?  Putem noi oare sa punem la indoiala aceasta afirmatie?

Luand aceasta afirmatie ad literam, suntem tentati, pe buna dreptate, sa consideram ca adevarurile lumesti, omenesti, nu sunt de fapt adevaruri in deplinatatea substantei lor pentru ca inmagazineaza o anumita cantitate de reziduuri, de fals.

Asta inseamna, oare, ca adevarul “lumesc”este (numai) partial adevarat?(!)

Fiecare om isi doreste sa aiba „adevarul” de partea sa si, in acest scop dezvolta rationamente favorabile siesi, cat se poate de credibile, cu care sa-si sustina propriul adevar. Desigur, aceste rationamente (subiective, egoiste) sunt, intr-o anumita masura false, mincinoase. Pentru a elimina sau (macar) reduce falsul din rationamente in scopul descoperirii adevarului, oamenii si-au creat legi. Legile obliga la anumite atitudini si actiuni, la adaptarea la mediul social, la infaptuirea binelui, la eliminarea raului.

Este mult mai usor de explicat si de inteles adevarul daca rationamentele se bazeaza pe legi. Totusi,oamenii ajung, fiecare cu “adevarul” sau, deseori in fata instantelor, care in urma unei judecati (de dorit) nepartinitoare, bazata pe argumente  si dovezi solide, stabileste cine are dreptate, de partea cui e adevarul adevarat.

Adevarul produce dependenta?

Se spune ca adevarul elibereaza. In vremurile noastre nu stiu daca aceasta afirmatie isi mai gaseste o baza reala, temeinica. Ce stiu bine este ca traim un vesnic compromis, existenta insasi fiindu-ne afectata daca nu ne protejam facand tot soiul de concesii (situate mai aproape sau mai departe de adevar).

Adevarul are forta. Prin puterea lui cladeste sau darama. Cautarea adevarului este pentru unii un ideal, scopul vietii lor. Pentru altii, insa, este un obstacol pe care, cu mai multa sau mai putina abilitate, incearca sa-l ocoleasca pentru a-si indeplini dorintele si necesitatile.

Unii se simt confortabil si in siguranta traind si crezand in adevar. Cunoasterea adevarului este ratiunea lor de a fi. “Spune adevarul si atunci nu va trebui sa mai tii minte nimic” afirma Mark Twain. O afirmatie extraordinara, plina de sens de intelepciune si … de adevar. Sa nu uitam, totusi, ca in orice afirmatie, oricat ni s-ar parea ca este de departe de realitate, exista un sambure de adevar. Ganditi-va numai (daca si) cat adevar exista in simpla afirmatie “nu stiu”.

Pentru altii, insa, adevarul (adevarat) este o povara, ceva care presupune limitari inconfortabile. Pentru acestia, a supravietui in adevar este daca nu de neconceput, foarte greu de suportat. Functie de cat de inventiv e, fiecare isi fabrica “própria varianta de adevar”, mai reusita sau mai putin reusita, dar mult mai avantajoasa si mai comoda, care, da, contine si ea un sambure de adevar (adevarat).

Priviti catre semeni. Fiecare isi construieste o imagine favorabila, vrea sa fie placut, sa inspire incredere, sa lase impresia de corectitudine, sa impuna respect. Fiecare vrea sa para integru, cinstit, cu moralitate fara pata. Pentru a-si crea o atare imagine fiecare foloseste cat „adevar” doreste sau cat se pricepe sa foloseasca.

Criza nesfarsita de elemente clare de responsabilitate si asumare in care se afla omenirea, ofera oricui posibilitatea sa-si edifice propria realitate, sa arate ca adevarul propriu e cel adevarat. Fiecare se preface ca este asa cum crede ca e convenabil sa fie vazut si crezut de ceilalti.

Oare adevarul cator dintre noi este adevarat pe de-a intregul?

Probabil cel mai bine este sa nu stim. Niciodata. Fiindca aflarea adevarului adevarat ne-ar spulbera multe dintre iluziile de care suntem dependenti si care ne dau puterea de a merge mai departe prin scurta noastra viata.

 

Luca N Afirmatu’

17 decembrie 2021

 

 

 

Cuvant inainte de inceputul oficial al campaniei pentru alegerile parlamentare

In mai putin de doua ore va fi 6 noiembrie, ziua in care incepe (oficial) campania electorala pentru alegerile parlamentare si vreau sa fac un scurt comentariu referitor la acest subiect.

Defapt toate discursurile celor de la conducere s-au incadrat perfect intr-o continua logica de campanie, inca de cand au preluat puterea, deci, neoficial ei au fost intr-o continua si asidua campanie.

In perioada premergatoare campaniei oficiale am observat ipocrizia interesat convenabila si viclean  practicata in folosul unor indivizi care mint precum respira, a unor oameni mici și nefrecventabili, obedienti si usor de folosit de catre unii care nu doresc nicicum binele acestei tari. Am observat cum aroganta si ironia lor obraznica, servita in forma de paradă etică a denaturat realitatea prin toate felurile de instrumente de analiza asa zis jurnalistica, centrata pe o infama manipulare a maselor.

Faptul ca Supermeditatorul (tarii) – in fapt presedintele onorific al PNL-ului si principalul agent electoral al acestui partid nesocoteste permanent prevederile legii fundamentale, a atacat si ataca  in dese accese isterice si defaimatoare principalul partid de opozitie convine de minune celor de la USR-PLUS. Ei, la fel ca PNL-istii, sunt tot niste demagogi oportunisti si fatarnici. Nu vor altceva decat puterea iar faptul ca atentia electoratului este constant abatuta de la problemele reale si ocupata de instigarea insistenta si indelung repetata de catre KWI si guvernanti a poporului impotriva PSD-ului le vine precum o manusa dintr-o piele fina. Astfel, este cu mare usurinta ascunsa adevarata fata si gaunosenia celor din aceasta uniune “instelata”, de circumstanta, numita pompos amagitor si promitator USR-PLUS. Ei, la fel ca majoritatea politicienilor, n-au scrupule, sunt insetati de bani, si  vor gasi intotdeauna justificari pentru nerespectarea promisiunilor electorale, care, trebuie sa recunosc, sunt formulate si enuntate impecabil.

Pe de alta parte, electoratul din tara noastra s-a dovedit foarte docil si usor de manipulat. Efectul demonizarii lui Liviu Dragnea este, in acest sens, un exemplu cat se poate de graitor. Nu intru in amanunte, nu spun ca Dragnea a fost nevinovat, nu comentez hotararea instantei care l-a trimis dupa gratii. Spun numai ca daca nu s-ar practica o mizerabila dubla masura, multi dintre cei de la putere, care au ridicat realmente coruptia la nivel de politica de stat, ar trebui sa-i fie acum colegi lui Dragnea.

Dupa metoda cand doi se cearta, al treilea castiga, USR-PLUS-istii stau la panda asteptand si de data asta un rezultat al alegerilor parlamentare care sa le fie favorabil. Pana acum, aceasta tactica simpla si-a dovedit eficienta si, de doua ori intr-un an, un electorat lipsit de variante si, sa recunoastem, si de viziune, i-a asezat la masa bogata a conducatorilor pe unii care nu cu mult timp in urma, abia daca visau la asa o prada. Bazandu-se pe asta ei au anuntat ca si-au pregatit omul pe care sa-l aseze in pozitia de prim-ministru, adica pe Ciolos, desigur. Dar, sa ne amintim ca Ciolos a mai condus un guvern. Un jalnic guvern, care, daca ar fi avut ghinionul unui Covid s-ar fi dovedit la fel de incompetent si de daunator pentru tara ca guvernul Orban.

La alegerile din acest an, frauda s-a dovedit un adevarat modus operandi. In ciuda dovezilor, multe si clare de frauda, conform dorintei (unii spun ca si la ordinul) autoritatilor, in functii au ajuns nu (numai) cei  care au fost votati ci mai ales cei trebuia sa iasa castigatori, adica oamenii “de nadejde” ai celor aflati la varf sau  ai celor care au vrut sau vor sa acceada in pozitii si mai  inalte. La alegerile pentru primari, de exemplu, in ciuda unor dovezi irefutabile, au fost validati in mod absolut suspect (ca sa nu folosesc un termen dur), in pofida reglementarilor legale, vreo trei cetateni (vezi cazurile de la Bucuresti si Sibiu) numai pentru ca asa s-a hotarat la nivel inalt.

Ma tem ca la fel se va intampla si la aceste alegeri parlamentare. Si nu este doar probabil ci si foarte posibil sa fie asa. KWI si guwernerul lucreaza intens pentru asta.

La aceasta problema nu mai ramane decat solutia unui vot masiv care sa aiba ca rezultat o confirmare/legitimare (si) a reprezentantilor opozitiei, pentru ca in lipsa opozitiei, viata electoratului ar ramane (numai) in mana reprezentantilor puterii actuale sau a unei aliante (PNL -USR-PLUS) declarata  nedezirabila de catre protagonisti dar necesara si, in cele din urma acceptata, pentru formarea unui nou guvern a carei ultima grija va fi rezolvarea unor probleme stringente ale populatiei.

Pentru a elimina posibilitatea aparitiei unor proteste, folosind pretextul posibilei infectari si al raspandirii virusului nenorocit, puterea a interzis adunarile in grupuri ale oamenilor, sanctionand drastic nesupunerea la aceasta masura. In seara asta, cu putin timp in urma KWI (asezat langa Orban) a anuntat (de la sediul guvernului ? sic!), instituirea unui asa-zis lockdown, formulat ca o decizie guvernamentala care nu stiu cat e de constitutionala. Dar KWI, Orban si guvernul oricum ignora prevederile Constitutiei… Din motive pe care orice om mai istet le intuieste, cei doi nu si-au permis sa anunte instituirea starii de urgenta.

In scopul supunerii si al dezbinarii au fost instaurate restrictiile, controlul strict, ura, frica, egoismul si delatiunea.

Oamenii se dezumanizeaza vizibil si ireversibil, dezbinarea a devenit scopul conducatorilor si, din pacate, principala caracteristica a poporului (supra)vietuitor al Romaniei.

Nu intentionez sa dau lectii de civism electoral, nu spun ca opozitia actuala este formata numai din oameni de bine, dar, pe cei care-mi citesc articolele ii sfatuiesc (imi permit!) ca inainte de a vota sa-si imagineze ce ar insemna o viitoare guvernare in care opozitia sa fie foarte slab sau deloc reprezentata.  In acest caz, cu buna (sau mai putin buna) stiinta, din orgoliu, din nepasare sau dintr-o asa zisa lipsa a alternativelor, electoratul si-ar pune viitorul la cheremul PNL si USR-PLUS si ar contribui la consolidarea unei dictaturi (instaurata deja) care cu greu (aproape imposibil) va putea fi inlaturata. Ar urma multi ani de mizerie, sfidare, batjocura si umilinta si teroare pentru cei multi, care si asa o duc din ce in ce mai greu.

Intelepciunea veche a romanilor ne spune ca nu trebuie sa punem toate ouale in acelasi cos si viata a dovedit cat de mult adevar este in aceasta zicere.

Trimiteti in parlament oameni cinstiti si capabili. Cautati-i in toate partidele. Va asigur ca inca mai exista astfel de oameni. De rezultatele la parlamentare depinde (si) componenta noului guvern.

In perioada care urmeaza, tara va fi foarte greu de condus, de administrat. Vor fi ani de criza, cu multe probleme grele, ani de sacrificii, marcati de necesitatea unor schimbari majore. Obiectivul “O romanie fara hotie” se poate mai usor realiza cu un parlament mai curat, cu un nou guvern de coalitie, populat (numai) de oameni de calitate, cu minti luminate, NESANTAJABILI,  indiferent de partidul din care fac parte, nu de panglicari habarnisti dar infatuati si hoti ambitiosi care n-au decat un singur scop in viata: sa parvina. Exista deja si va mai exista inca patru ani in fruntea tarii un personaj controversat dar investit cu increderea unei parti a populatiei de care, practic, lui nu-i pasa. E suficient. Ajunge!

Asadar, animat de speranta unui echilibru intre puterile politice, imi asum riscul de a fi injurat de unii si acuzat de partizanat, si, ca in nicio alta ocazie, va indemn ca la aceste alegeri sa “dati o sansa”si unora dintre reprezentantii actuali ai opozitiei, desi in acest moment opozitia (sigur ca) nu este la inaltimea asteptarilor. Va fi mult mai bine asa. Nu va sabotati viitorul! Votati ca si cand senatorii si deputatii care va cer votul ar veni la un interviu pentru a deveni angajatii vostri, pentru ca parlamentarii asta trebuie sa fie. Ascultati-i cu atentie, judecati-i cu mintea voastra dupa faptele de pana acum, alegeti-i pe cei buni. Celor mai onesti acordati-le increderea voastra. Ei va vor reprezenta. Unii dintre cei pe care-i veti trimite in parlament va vor dezamagi dar cel putin nu veti regreta ca n-ati incercat …

Fara acest echilibru soarta Romaniei va fi, si de asta sunt sigur, un dezastru.

Luca P Artizanu’

5 noiembrie 2020