Cand inserarea poposea la geam

Ea daruia o pálida lumina

Odaii mici in care ne-adunam

Care acum sta trista, in ruina.

 

Si la lumina care palpaia,

Bunica, cu ochi tristi si obositi,

Despre pruncia lui Isus citea

Si-i ascultam povestile, vrajiti.

 

Norii vietii tamplele ne-au nins,

Mai mult din amintiri traim acum.

S-au stins bunicii si cu ei s-a stins

Lumina din odaia de la drum.

 

Nu mai e nimeni lampa s-o aprinda,

Si ca-ntr-un lung si nefiresc ragaz,

In cuiul ruginit, batut in grinda,

Se odihneste trista, fara gaz.

………………………………………..

In mari cladiri de sticla si beton

Ne ducem viata, si ne inconjoara

Lumini multicolore de neon …

Uitat-am lampa de odinioara.

…………………………………………

In caz ca va-ntrebati daca merita

Sa scrii despre o lampa prafuita:

… Am revazut lumina ei azi-noapte

In visul trist al lampilor uitate.

 

Luca N Luminatu’

14 iulie 2022