Nu e usor sa fii asa cum eşti,

Ti-ai spus adeseori privind direct,

Prin spatiul dintre ura si respect,

Nimicnicia patimii lumesti.

Nesocotind angoasele-ancorate

Intr-un destin sortit ostil sa-ti  fie,

Ai cautat prin marea inertie

Sa-accepti ce-ti este dat cu demnitate.

N-ai asteptat rasplata pentru toate

Cate-ai facut, si ai gasit raspuns

La teoreme vagi, greu de patruns

Sau la-ntrebari de vremuri cenzurate.

Acum, cand viata ta e la amurg,

Te-ai pregatit sa pleci inca din zori.

Esti resemnat si-astepti chiar si sa mori,

Ca-i prea tarziu, si orele se scurg.

Nimic nu te mai poate-mpiedica

Sa mergi catre eternitatea de arama,

Fara prejudecati si fara teama,

Cum te-a adus pe lume mama ta.

…………………………………………………

Neinteles ai fost pana acum.

Si-n mod fatal, al vietii tale sens

Deosebit si demn, si mult prea dens,

Poate va fi recunoscut postum.

Stii c-ar fi fost usor sa fii ce-ai fost

De-ai fi ales sa fii un oarecare,

Si-n gand mai ai o ultima-ntrebare:

Incrancenarea lumii are rost?

8 ianuarie 2018

Luca Cel care ESTE