15 iulie 2024
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Cântec în singurătate

Fericit alergam, intr-un vis rătăcit,

Pe al vieții lung drum de deșarte trăiri.

Visul s-a terminat și am îmbătrânit,

Bântuit sunt acum de tristeți și-amăgiri.

Fără temeri sau griji, visam că sunt pierdut,

Printre norii pufoși, când pe cer se-adună,

Fiecare plângând câte-un gând dispărut

Fără urmă, într-o noapte lipsită de lună.

Țintuit sunt în mrejele unui dor nesfârșit,

Dar privirea de nori mi-e lipită și-acum

De iubire am răni, iar din visul trăit

Au rămas numai lacrimi, deznădejde și scrum.

Sunt, acum, personaj într-o palidă dramă,

Sedus de mângâierea unei tainice umbre

Care, cu viclenie, zi de zi mă indeamnă

S-o urmez, pas cu pas, pe-ale ei cărări sumbre.

Refren:

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Acea umbră, încet, în suflet se strecoară

Și-n cotloanele lui se statornicește

Izvorând multe lacrimi de tristețe amară

Din ploaia de-amintiri care nu se oprește.

Refren:

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Imi ești, singurătate, nesfârsită durere,

Și zadarnic incerc să-ți găsesc alinare

Căutând în imensul ocean de  mistere

O speranță, măcar, sau un strop de iertare.

Mi-e aproape sfârșitul, va urma despărțirea,

Și voi merge pe-un drum către alt univers.

Pentru prietenii vechi, bucuros, las iubirea,

Și uitarea pentru acei ce nu m-au înțeles.

11 iulie 2024

Luca N Alinatu’

1 august 2023
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Parintii truditori

 

 

 

 

 

Se-apropie-nserarea si se-aduna

Prin curti, ingandurati si nadusiti –

De pe ogoare, dupa aratura,

Batranii uscativi, ca niste sfinti.

 

Le toarna sa se spele, cu rabdare,

De colbul de pe fetele zbarcite

Neveste cu obrajii arsi de soare,

Tacute si la fel de ostenite.

 

Apoi se-asaza linistiti la masa

Si vorbesc rar, cu-ngrijorare-n glas,

Ca va veni curand vremea de coasa

Si-n sat numai batrani au mai ramas.

 

Ca fiii le-au plecat demult de-acasa

Sa-si fac-un rost, sa stranga ceva-bani.

Grija ca-i mult de munca ii apasa,

Iar ei sunt istoviti de dor si ani.

……………………………………………

Si parca prind puteri cand fii-i suna,

Arareori, cand li se face dor.

Chiar daca sunt bolnavi, nu vor sa spuna,

Ca au si ei necazurile lor.

 

1 august 2023

 

7 iunie 2018
luca-pitesteanu CORPORATE (Comunicare), Folclor corporatist

Celui care trece (Balada pentru ochi si timpan)

Corporatisti: Orice asemanare cu personaje sau fapte reale este neintentionata, (deci) intamplatoare.

Azi n-ai trecut pe-aici si imi e dor

De mersul leganat, cu pas usor,

De uitatura ochiului viclean

Lipita de al laptop-ului meu ecran.

Nu mi-a lipsit, ca astazi, niciodata

Urechea ta, spre mine aplecata

Ca sa absoarba un cat de mic zvon,

Mai abitir ca un reportofon.

De-azi-dimineata sunt preocupat

Ca poate ceva rau ti s-a-ntamplat.

Oare pe scari sa fi alunecat

Si nimeni inca nu te-a ridicat?…

Mi-e dor de tine si sa-ti scriu insist,

Mesajul asta rugator si trist:

Hai vino, vino, treci pe coridor,

Ca pana maine mor de al tau dor…

7 Iunie 2018

Luca N Rabdatoru’

11 martie 2015
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE

Balada iubitorului de tara

http://www.livebiz.ro/video/zbor-deasupra-romaniei-pe-acordurile-muzicii-lui-ciprian-porumbescu/

In exil, pana fi-voi batran,

Dac-as fi obligat sa traiesc,

Numai gandul curat, de roman,

As pastra – si un strai romanesc.

 

Nevoie nu am de mai mult.

Nu vreau nici averi, nici  marire

Doar o doina de-a noastra s-ascult

Cand mi-e dor,  tara draga, de tine.

 

Iar de-ar fi dupa ani sa revin

Sa mai pot c-un prieten vorbi

Romaneste, la o cana cu vin

Despre tara. Atat as dori.

 

Dac-ar fi de o mie de ori

Pe Pamant sa ma nasc si sa mor,

Negresit, tot de-o mie de ori,

Te-as iubi, tara mea – sfant odor.

 Luca N Exilatu’

5 Martie 2015

2 decembrie 2013
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 3

Acolo este tara mea

Tudor Gheorghe_Acolo este tara mea

Unde revin mereu si mi-este bine

In mandrii munti cu fruntile de nea,

Incununati de stele cristaline

Cernute lin din zari de peruzea.

Sa-mbratisez  in dimineti racoarea

Ma-ntorc precum un fiu ratacitor

Unde pe-un tarm pustiu m-asteapta marea,

Ca sa-mi  aline cel mai tainic dor.

Unde padurile  stravechi  ma cheama

Cand  toamna le invaluie-n matasa,

Sa ratacesc printre copaci de-arama

Cu  pace-n suflet, fiindca sunt acasa.

Unde paraul susura  balade

Al caror inteles il stiu doar eu,

Ca pasarea  revin, din tari mai calde

Pentru-a renaste iar din propriul eu.

Unde vecini batrani imi ies in cale

Si-mi spun ca-i bine, chiar de le e greu,

Intr-o casuta veche dintr-o vale

Revin sa ma intalnesc cu Dumnezeu.

1 Decembrie 2013

Luca R Cunoscatoru’

22 iulie 2013
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 1

In loc de adio

Dragoste de-o zi – link audio – Stela Enache

„Nu fii prea sigur ca va putea ierta/Toti anii-acestia-n care nu te-ai gandit la ea””  COMPACT- Intoarce-te acasa

Ramas-am umbra umbrei tale

Eu insumi asta am ales.

Mi-e inima nealinata

Ca nici acum n-ai nteles

 Ca  te-am indepartat de mine,

Doar fiindca-am vrut sa te feresc

De raul care-avea sa vina

In viata noastra-nefiresc. 

Cum ti-ai inchipuit ca mie

Mi-a fost usor sa hotarasc,

Stiind ca fi-voi fara tine

Trist, pustiit si fara rost?…

 Acum sunt singur. Tu, la bratul

Unui om tandru, minunat,

Din  dragoste-a ramas doar zatul

Desi-mi scrii ca  nu m-ai uitat.

 Imi scrii ca daca vreau – si acum,

Tu vii,  sa fim iar impreuna

Pentru-a continua un drum

Ratacit cu multi ani in urma.

 …Cum as putea, din nou, cu tine,

Sa vreau sa fiu, cum iti doresti,

Cand  spui chiar tu cat ti-e de bine

De  EL alaturi sa traiesti.

 Iubita mea, vei intelege

Ca e un lucru minunat

Sa ai puterea de-a alege

Sa-i fie bine celuilalt?…

 Ca nu e doar o lasitate

Si-un egoism dezgustator

Sa stai de cel mai drag departe

Arzand de cel mai aprig dor…

 E greu sa uiti, eu stiu prea bine

Tot ce am trait candva. Si-apoi,

Tot raul s-a schimbat in bine

Cand NOI ne-am transformat in DOI.

 …Sfarsit, cu mintea tulburata

Pahar dupa pahar golesc.

Nu beau sa uit, cum beam odata,

Ci beau, de noi sa-mi amintesc.

 Pana la moarte fara tine,

Impovarat de  dorul greu

Trai-voi. Stiu ca asa-i mai bine.

… Si-aleg sa sufar numai eu.

Luca N Impacatu’

22 iulie 2013

5 iulie 2013
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 1

Timpul

Trecut , declin, viitor,

Stavila-n calea necuprinsului dor.

Desert nemarginit si mort,

Traducere vie a  spaimei de-a spune: nu pot.

Neobosit dusman al meu,

Intruchiparea neputintei  mele de-a  fi  eu.

Un amagitor epitet,

Neputinta mea abstracta de-a putea trai concret.

……………………………………………………………………………

Tic!…

…Si-am rasuflat usurat.

Am trait doar un pic.

Nimic n-am terminat…

…Tac!

5 iulie 2013

Luca  N Cuprinsu’

21 august 2009
luca-pitesteanu LIRICA si SPIRITUALITATE 1

SPIRITUL ROMANESC AL SARBATORII

„Busuioc batut pe masa,
De la usa pâna-n casa
Numai valuri de matasa„

   Colind de flacau – Focsani

 

 

Deoarece am observat ca mai ales tinerilor le-a cam scazut interesul in ceea ce priveste obarsiile si folclorul minunat al poporului nostru, am hotarat sa aloc in acest blog spatiu si pentru cateva articole care nu-mi apartin, pe care le consider valoroase, pline de intelepciune.  Nefiind rod al „inteligentei” mele, vor fi editate cu italice. Iata trei dintre acestea, a caror lectura va va deschide inca un orizont, acela al traditiilor populare. Cititi si bucurati-va!

Va asigur ca merita!

 

 

 

 

  „Dupa Constantin Noica, romanii ar putea fi reprezentati spiritualiceste, intr-o ipotetica limba comuna a natiunilor, prin numai trei cuvinte: colinda, doina si dor. Trei cuvinte si tot atâtea mladieri spirituale, straine multora, prin care se trec cu vederea toate contradictiile firii românesti. Pentru un popor crestinat in statornicie, sarbatorescul a aparut odata cu nevoia timpului profan de a se intoarce la obârsia timpului sacru, când taranul si-a primenit sufletul ca sa o poata lua de la cap cu speranta innoita.
   Ca si strabunii lor de la Roma, deschisi amicitiilor petrecarete, românii au consacrat sarbatorilor laice destul timp (dupa unii, poate prea mult) ca sa fie laolalta. Numai ca in sincretismul calendarului lor, sarbatorile crestine s-au adaugat si ele, intarind datina cu un nou continut, fara a o acoperi sau a o desfiinta. Datina a ramas functional legata de ocupatiile lor, de credinte si temeri stravechi.
Asa se explica de ce, pâna astazi, in lumea satului românesc s-au pastrat traditii multimilenare in afara timpului de munca, deci intr-un timp sacru,iarna, in jurul ideii de innoire ciclica a timpului, la Anul Nou, dar si la Craciun: innoirea cosmica si innoirea spirituala.
   Modernitatea, daca nu s-a adaptat acestui spirit al sarbatorii, n-a avut nicio sansa, cum nu a avut nici ofensiva comunista impotriva lui, fiindca nu se poate desfiinta prin decrete ceea ce s-a infiintat prin datina.
In general, etnologii sunt de acord ca la români, ciclul sarbatorilor de iarna incepe la Sf. Andrei si se incheie la Sf. Ion, un timp aproape in exclusivitate al sarbatorii si al pregatirii ei. Acum, petrecerea impreuna este tot mai evidenta si se structureaza pe vârste: copiii pregatesc colindele din Ajunul Craciunului, steaua, apoi, la Anul Nou, plugusorul, semanatul, sorcova, etc. Flacaii pregatesc irozii, capra, vasâlca, iordanitul. Tinerele fete practica jocuri premonitive legate de soarta. Femeile cauta sa citeasca in semne mersul casei in anul ce vine. Barbatii testeaza si ei in calendare din foi de ceapa cât de manoase vor fi lunile anului urmator, iar afinitatile de clan se respecta, in numele legaturilor consacrate (nasi, fini, socri, cumnati), prin petreceri impreuna. 
   Asadar, fie ca sunt ale intregului sat (colindele), fie ca sunt ale clanului (ale inrudirii sau reiterarea unor afinitati), fie ca sunt ale fiecaruia in parte, dupa vârsta sau sex, sarbatorile românesti de iarna afirma un timp sacru in care veselia rituala, generozitatea, impacarea si evlavia dau tonusul acelui spirit care conserva si regenereaza.
Vremea colindelor deschide si sufletele, nu numai usile. Deschide usa, crestine… este cheia cu care satul românesc deschide pâna si cerul noptilor de Anul Nou, când celor mai curati li se ingaduie o privire in Rai. Leru-i ler…, volerunda…, florile dalbe… deschid si ele adâncimi inca nedeslusite ale fiintei românesti, dar care reverbereaza prin spiritul sarbatorii in sensibilitatile românilor de pretutindeni. Gândul tainic cauta meleag de balada, sfintit de omatul nostalgiilor. Imagini fugare poposesc bucolic in satul patriarhal, care azi nu mai este nici macar o ipoteza, si isi adapa identitatea haituita de modernitatea unei lumi pe care tot mai mult o refuzam in principiu, dar fara de care, in fapt, destinul ne refuza irevocabil.
Ne regasim doar in odihna gândului, incercând sa impacam descumpaniti, cu pretul sacrificiului de sine, ceea ce vrem cu ceea ce putem si ne improspatam in solemnitatile simtirii. Deschide usa, crestine…, Leru-i ler…, Florile dalbe…”
 
 Iulian Chivu