Balada unei lampi uitate

 

 

 

 

 

 

Cand inserarea poposea la geam

Ea daruia o pálida lumina

Odaii mici in care ne-adunam

Care acum sta trista, in ruina.

 

Si la lumina care palpaia,

Bunica, cu ochi tristi si obositi,

Despre pruncia lui Isus citea

Si-i ascultam povestile, vrajiti.

 

Norii vietii tamplele ne-au nins,

Mai mult din amintiri traim acum.

S-au stins bunicii si cu ei s-a stins

Lumina din odaia de la drum.

 

Nu mai e nimeni lampa s-o aprinda,

Si ca-ntr-un lung si nefiresc ragaz,

In cuiul ruginit, batut in grinda,

Se odihneste trista, fara gaz.

………………………………………..

In mari cladiri de sticla si beton

Ne ducem viata, si ne inconjoara

Lumini multicolore de neon …

Uitat-am lampa de odinioara.

…………………………………………

In caz ca va-ntrebati daca merita

Sa scrii despre o lampa prafuita:

… Am revazut lumina ei azi-noapte

In visul trist al lampilor uitate.

 

Luca N Luminatu’

14 iulie 2022

In loc de adio

Dragoste de-o zi – link audio – Stela Enache

„Nu fii prea sigur ca va putea ierta/Toti anii-acestia-n care nu te-ai gandit la ea””  COMPACT- Intoarce-te acasa

Ramas-am umbra umbrei tale

Eu insumi asta am ales.

Mi-e inima nealinata

Ca nici acum n-ai nteles

 Ca  te-am indepartat de mine,

Doar fiindca-am vrut sa te feresc

De raul care-avea sa vina

In viata noastra-nefiresc. 

Cum ti-ai inchipuit ca mie

Mi-a fost usor sa hotarasc,

Stiind ca fi-voi fara tine

Trist, pustiit si fara rost?…

 Acum sunt singur. Tu, la bratul

Unui om tandru, minunat,

Din  dragoste-a ramas doar zatul

Desi-mi scrii ca  nu m-ai uitat.

 Imi scrii ca daca vreau – si acum,

Tu vii,  sa fim iar impreuna

Pentru-a continua un drum

Ratacit cu multi ani in urma.

 …Cum as putea, din nou, cu tine,

Sa vreau sa fiu, cum iti doresti,

Cand  spui chiar tu cat ti-e de bine

De  EL alaturi sa traiesti.

 Iubita mea, vei intelege

Ca e un lucru minunat

Sa ai puterea de-a alege

Sa-i fie bine celuilalt?…

 Ca nu e doar o lasitate

Si-un egoism dezgustator

Sa stai de cel mai drag departe

Arzand de cel mai aprig dor…

 E greu sa uiti, eu stiu prea bine

Tot ce am trait candva. Si-apoi,

Tot raul s-a schimbat in bine

Cand NOI ne-am transformat in DOI.

 …Sfarsit, cu mintea tulburata

Pahar dupa pahar golesc.

Nu beau sa uit, cum beam odata,

Ci beau, de noi sa-mi amintesc.

 Pana la moarte fara tine,

Impovarat de  dorul greu

Trai-voi. Stiu ca asa-i mai bine.

… Si-aleg sa sufar numai eu.

Luca N Impacatu’

22 iulie 2013