Vasile-i un om de treaba, un fiu mandru de taran

Care are o deviza: Nu depind de vre-un program!

Ganditor de profunzime  cu-ndeletniciri lejere,

E un soi de Moromete – nepreocupat de-avere.

Cand in noaptea cea tarzie se topeste orice larma

Adanc cugeta Vasile, inainte sa adoarma.

Atunci, gandu-l poarta iute catre tot ce a gresit,

Si cu gandul sau cu fapta, ziua a pacatuit.

Am mintit si am fost mandru fata de semenii mei,

Am cazut in blasfemie, injurand de dumnezei…

Si ca-n orice zi, pot spune, ca nu prea am avut spor

Ce sa zic?… Ca sa fiu sincer, cu munca nu ma omor.

Ar mai fi ceva: vai Doamne, am mai fost si pofticios

Cand pe ulita vecina-si unduia trupul frumos…

Iar cam pe la miezul zilei  in taverna am intrat

Si cand m-am urnit de-acolo, chelnerii faceau curat…

Am golit pahare multe, am barfit si-am cugetat

Cu sarg, pana am dat gata ajutorul de la stat…

……………………………………………………………………

Zi de zi nevasta-l roaga: mai Vasile nu mai bea

Ca incep copiii scoala si n-au cu ce se-ncalta.

Inteleg ca n-ai serviciu de doi ani, insa, macar

Fa cate ceva prin curte, fii nitel mai gospodar!

Casa noastra sta sa cada, geamul de la drum e spart.

In ograda-i gol cotetul, si cuptorul s-a crapat.

Ruginita coasa-ti  zace  langa sapa si lopata,

Cade ciutura-n fantana cand ma chinui sa scot apa.

………………………………………………………………………

Cu mult tact, cum ii sta-n fire, lung Vasile o priveste

Si cu miere-n voce-i spune ca-n curand se pricopseste:

C-a gandit un plan: de maine nu mai bea, nu mai fumeaza

Si nici nu mai umbla-creanga. Chiar maine se angajeaza…

– Maine, chiar la prima ora ma voi duce la serviciu

Voi aduce bani acasa, n-o sa mai am niciun viciu…

Ca visezi, vei crede maine, cand vedea-vei pe-nserat

Cum la  tine-n curte intra o minune de barbat,

Cu sacosile-ncarcate cu de toate, zambitor,

E barbatul tau, vezi bine, muncitor si iubitor….

Nu mai e mult pana maine!.. Acum du-te si te uita

Daca-n sticla din camara, a ramas vreun pic de tuica…

E aproape miezul noptii. Vreau sa-mi fac curaj sa dorm

Am nevoie de odihna, precum are orice om.

Iar daca nu-mi vine somnul prea curand, sa il astept

Cugetand cum pot, de maine, tot ce am gresit sa-ndrept.

………………………………………………………………

Sa sfarsim cum se cuvine balada asta rurala

E firesc s-avem nevoie de-o concluzie finala:

Oricare ne-ar fi menirea trebuie sa ne-amintim

Ca schimbarea e constanta in lumea-n care traim.

Ca tot pom e si cel care de ani buni nu mai rodeste

Si nu doar Vasile-al nostru, munceste doar cand gandeste.

Luca N’ Schimbatu’

20 iulie 2017