Cântec în singurătate

Fericit alergam, intr-un vis rătăcit,

Pe al vieții lung drum de deșarte trăiri.

Visul s-a terminat și am îmbătrânit,

Bântuit sunt acum de tristeți și-amăgiri.

Fără temeri sau griji, visam că sunt pierdut,

Printre norii pufoși, când pe cer se-adună,

Fiecare plângând câte-un gând dispărut

Fără urmă, într-o noapte lipsită de lună.

Țintuit sunt în mrejele unui dor nesfârșit,

Dar privirea de nori mi-e lipită și-acum

De iubire am răni, iar din visul trăit

Au rămas numai lacrimi, deznădejde și scrum.

Sunt, acum, personaj într-o palidă dramă,

Sedus de mângâierea unei tainice umbre

Care, cu viclenie, zi de zi mă indeamnă

S-o urmez, pas cu pas, pe-ale ei cărări sumbre.

Refren:

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Acea umbră, încet, în suflet se strecoară

Și-n cotloanele lui se statornicește

Izvorând multe lacrimi de tristețe amară

Din ploaia de-amintiri care nu se oprește.

Refren:

Umbra-i singurătatea – o imensă povară,

E prea marele preț pe care-l plătesc

Pentru visul frumos pe care într-o seară,

Fermecat l-am primit, ca pe un dat ceresc.

Imi ești, singurătate, nesfârsită durere,

Și zadarnic incerc să-ți găsesc alinare

Căutând în imensul ocean de  mistere

O speranță, măcar, sau un strop de iertare.

Mi-e aproape sfârșitul, va urma despărțirea,

Și voi merge pe-un drum către alt univers.

Pentru prietenii vechi, bucuros, las iubirea,

Și uitarea pentru acei ce nu m-au înțeles.

11 iulie 2024

Luca N Alinatu’

Onestitate

 

 

 

 

Daca insisti, prietene-am sa-ti spun:

Ca n-ai fost preá destept, dar nici prea prost,

Si poate n-ai fost omul cel mai bun

Dar cel mai rau stiu sigur ca n-ai fost.

 

Incredere preá multa-ai risipit

In schimb stiu c-ai primit dezamagire.

Si-n viata, pe oriunde-ai ratacit,

Tu ai sadit speranta si iubire.

 

Ca truditor pe-al vietii-ntins ogor

Te-ai straduit sa faci ce se cuvine.

Pentru multi altii, calauzitor

Ai fost, dar ai uitat mereu de tine.

 

Parca jenati de ajutorul tau,

Acum putini mai pomenesc de tine.

Dar parca n-ai ajuns atat de rau

Incat sa fii vorbit numai de bine.

 

Luca N Calauzitu’

4 februarie 2024