Balada repetatei renuntari

Ne vom mai intalni iubito, iara,

Catre amurgul timpuriu al vietii,

Pe un peron, in mica noastra gara,

Ca intr-un basm din anii tineretii.

Incaruntiti de nemiloase vremuri

Vom sta lipiti intr-o imbratisare

Adulmecand fantomele de trenuri

Intr-o straveche sala de-asteptare.

Ne vom vorbi-ndelung, cu necuvinte

Ca-n timpu-n care nu ne-am intalnit

Si cu tristete ne-om aduce-aminte

De tot ce ne doream sa fi trait.

Ne vom mira ca toate ni-s straine

De parca nici n-au existat vreodata,

Ca a crescut mohorul printre sine

Si-a ruginit demult calea ferata.

Tarziu, cand luna sus pe cer apare

Si voal de-argint asterne peste gara

Eu voi pleca spre cenusii hotare

La fel cum am plecat odinioara.

Ma voi uita-napoi numai o data

Si te-oi vedea prin aburii de toamna

Privind in gol, cu fata-nlacrimata,

Ca intr-un film rusesc, trista mea doamna.

Iubirea mea inseamna renuntarea

Si greu e de-nteles plecarea mea.

Ramai cu bine si urmeaza-ti calea!

Eu stiu ca intr-o zi ma vei ierta.

5 Noiembrie 2018

Luca N Statornicu’

Nea Ilie

…Niste vulpi de argint, cu ochi mari, infipte intr-o campie prafuita de bruma,

Care urlau la luna…

 

A venit incet. Era om serios, la pensie, nea Ilie.

S-a uitat atent, si-a scos palaria, s-a mangaiat pe chelie…

S-a departat nitel, s-a gandit, apoi iar s-a apropiat…

Ce-i asta?  privindu-ma fix in ochi,  m-a intrebat.

Pai, niste vulpi inghetate, care urla catre cer,

O  metafora pe panza, i-am spus zambind cam stingher.

Aha,  vulpi inghetate…Si au ochii uniti cu luna!?

La dumneata, bag sama, ca ochii si luna sunt totuna!?…

………………………………………………………………………….

Vulpi, zici, care urla, sunt astea  argintii,  lucioase?!…

Apai, sa ma ierti, dar cred c-ar trebui sa te-apuci de lucruri mai serioase!…

 Sa-nveti o meserie te-ai gandit?…zise sobru, aproape grav…

Adica sa lucrezi ceva, sa te lasi de mazgalit. Sa te faci tamplar sau zugrav.

Muncesti, castigi un ban, faci rate la o casa, iti iei o muiere…

Pana faci un cheag, te mai ajut si eu. Bani nu ti-oi cere…

Cand vrei, mai dai cate-o bere…

 

Daca muncesti cum se cade, castigi cinstit

Si nu mai trebuie sa iei pe datorie nimic,

De la butic…

 

Pai eu am deja o meserie, i-am zis:  Sunt artist. Pictor, poet.

Atunci s-a apropiat si mi-a soptit la ureche, incet:

Lasa dom’le, eu zic sa faci ceva temeinic, serios, folositor,

Ca sa n-ajungi, maine-poimaine un amarat de cersetor.

 

Din tablouri vrei sa traiesti? Ce-ai sa faci cu ele?

Pai mai vand cate unul, mai scap de datorii, de belele..

Hm! Si pe cine crezi ca pacalesti?

Acu’ facusi vulpi, maine-poimaine iar mazgalesti: faci pesti ?!…

Numai din  mazgaleli nu poti sa supravietuiesti!

 

Mai gandeste-te!  Eu zic c-ai putea mai mult.

Eu vreau, cat mai sunt in putere, sa te ajut.

Si-a plecat. Nu mi-a zis la revedere.

Am ramas pe ganduri. Parca as fi baut cu nea Ilie o bere…

 

10 decembrie 2013

Luca N Castigatoru’