Cea mai tristă zi de primăvară

Ne jucam pe marginea drumului, cum se joacă copiii la țară,

În după amiezele liniștite de primăvară.

Făcând zgomot mare, stârnind praf pe șosea,

Cu caii-n galop, o căruta trecea.

Erau în caruță nea’ Marin cu fie-sa, o fată frumoasă și cuminte

Fața ei părea amorțită, nu veselă, cum era cu o zi înainte.

Avea pe cap o basma neagră, privirea-i era împietrită…

A trecut repede. Ceata noastră a ramas uimită…

–  Nu ne-a văzut!… am zis. Că-ntotdeauna

Ea ne face voioasă cu mâna….

Cu toții, mirați, ne-am întrebat:

–  Chiar nu ne-a văzut? Ce-o fi cu ea? Ce s-o fi întâmplat?…

–  O duce p-asta mică la cumnată-sa; am auzit-o pe tanti Mituța.

Săraca Măriuța!

……………………………………………………………………………………….

A doua zi banca ei era goală…

Cand am aflat de ce Mariana n-a venit la școală

Nimeni n-a mai avut chef de joacă.

Nici un copil nu știa ce să spună sau ce sa facă.

În întregul sat se zvonise

Că ieri, nevasta lui Marin murise,

–  Mariana nu mai are mamă!… șușoteau niște colegi mai mari…

Lacrimi i se prelingeau învățătoarei noastre de sub ochelari…

……………………………………………………………………………………….

Prin fereastra clasei vedeam fremătând castanii de-afară.

… A fost cea mai tristă zi de primăvară…

Luca N’ Împăcatu’

30 iunie 2017

Balada anotimpurilor mele

In primaveri ivite prea devreme

Voi fi desen de iarba pe zapada,

Uitat de o eleva printre teme

Intr-un  stravechi  caiet, pe-o fila alba.

… Desen uitat in primaveri, devreme.

In miez de veri arzand de rosul soare,

Alunecat din ganduri de copila

Voi fi petala ratacita-n zare

Deasupra florilor de  pe-o movila.

… Un gand curat in veri arzand de soare.

Pe-ntunecate alei, in nopti de toamna

Voi fi un vers dintr-un poem nescris

Ascuns discret intr-un suspin de-o doamna,

Lin asternut pe pleoapa unui vis,

… Suspin discret in nopti tarzii de toamna.

In zile reci si cenusii de iarna

Printre mesteceni rataci-voi nins

Cu fulgii mari lasati sa se astearna

Intr-un contur firav de-argint, cuprins.

… Un abur ratacit in miez de iarna…

…………………………………………………

Crampei dintr- un desen cu-amurg tarziu,

Ascuns  intr-un sertar de scrin de-o fata,

Mult prea devreme ca sa pot sa fiu

Secretul  ei, stiut de lumea toata.

… Desen cu un peisaj de-amurg tarziu,

In anotimpuri revenind piezis

Voi fi din nou doar un desen pe-o foaie

Pe care-o satrange-n  mana pe furis

O mama trista intr-un colt de-odaie.

… Desen cu soare luminand piezis…

7 noiembrie 2013

Luca N’ Visatu’

Vis cu mama

Am avut azi-noapte un vis:
se facea ca stateam pe pamant – intins
si-n jurul meu erau flori de nufar.
N-aveam de ce sa ma bucur, nici sa sufar…
Auzeam cum imi vorbeai
cu cuvinte stinse, venite din rai…
M-am ridicat si-am vrut sa vin spre tine.
Erai la doar un mileniu-distanta de mine.
Aproape, deci. Dar nu puteam sa merg.
Nu puteam sa ma tarasc sau sa alerg.
…imi stateau mari si grei in cale,
nuferi care izvorau din bratele tale.

Luca N’ Adormitu’
29 octombrie 2010