Economia romaneasca este in colaps iar asta nu e doar o stire panicarda, e o situatie reala, recunoscuta unanim. Viitorul  este incert, conditiile sunt grele, incarcate pana la refuz de situatii care-i pun in dificultate chiar si pe cei foarte experimentati.
Vorbim discutii. Nimeni nu vine cu solutii pentru ca interesul adevaratilor conducatori este sa nu existe solutii. Ce se-ntampla acum la Arpechim si Oltchim sau la CFR – Marfa, reprezinta o ilustrare perfecta a situatiei economice in care se afla tara noastra. Conditiile apasatoare venite din afara, creditele impovaratoare impuse Romaniei sunt si ele adevarate pietre de moara agatate de gatul alor nostri. Cazul Kovesi este elocvent in privinta impunerii „de sus” a leaderului „care trebuie”. Proverbul conform caruia decat sa planga mama e mai bine sa planga ma-sa, se potriveste la fix in aceste vremuri. Totul e gaunos intr-o tara in care paharnicul e si “turnator” Cu onoarea stam rau, nu prea mai este. Pana si steagul tarii nu mai e demult ce a fost si asta spune multe. Stema, alta data aglomerata de simbolurile bogatiei este acum  mult mai aeristia (si mai trista) si sa nu fim foarte surprinsi daca in  locul vulturului semet de pe ea o sa apara in curand o cioara imbuibata.

Sa ne-ntelegem: Nu sunt depozitar de adevaruri absolute, n-am avut o evolutie profesionala  care sa poata fi luata, ca atare, drept exemplu.Realizarile mele, putine dar nu foarte importante))) au venit greoi, dupa ani de munca si stres. Ce-am obtinut eu in acesti ani (multi) altii, mai ambitiosi si fara indoiala mai bazati, pot obtine mult mai repede. Deseori mi-am cumparat  cu buna stiinta doza de amagire cu un pret pe care altii nu l-ar fi acceptat. La eventuala intrebare: Ce mare lucru ai facut tu? raspunsul meu simplu vine imediat: Am incercat sa-mi mentin pozitia verticala si faptul ca n-am facut compromisuri (care sa-i dezavantajeze pe altii) reprezinta marea mea realizare. Cate am facut, am facut fara sa ma catar cu orice pret pe umerii altora, fara sa-ncerc sa-i dau la o parte pe altii ca sa le pot lua locul. Nu-mi este rusine de ce-am facut. De-aia imi voi permite, in cele ce urmeaza, sa fac portretul  oportunistului (fie ca e barbat sau femeie) atribuind si barbatului si femeii calificativul CREATURA .

Despre CREATURA  se poate spune ca din punct de vedere profesional se mentine si se bucura de o atentie nu prea meritata, ca e un om cu mai multa forma decat fond, cu infinit mai multe mailuri decat carti citite, fara scrupule si cu mult mai mult noroc decat pricepere. E adevarat ca in aceste timpuri se munceste din greu, cu indarjire si in sila, stresul provocat de nesiguranta locului de munca influentand in mod nefast comportamentul angajatului (nu e ideea mea). Aceste conditii reprezinta mediul propice in care CREATURA se naste si-si incepe evolutia parazitara, evolutie incurajata si intretinuta (mai ales material). Misiunea CREATURII este asigurarea climatului economic si social „propice” stoarcerii pana la ultima picatura a profitului si temperarea initiativelor personale „periculoase” pentru mersul „normal” al treburilor. Asta e realitatea chiar daca ne deranjeaza si ne incomodeaza pe noi, ceilalti, care (sper ca) mai avem un dram de constiinta si bun-simt.

CREATURA-EL:

Este mai ceva decat mitocanul de drept comun. Las. Cinic. Cinismul e la moda. Lipsa onoarei nu e o problema pentru el . CREATURA este omul care si-a gasit sensul vietii fara sa-l caute prea mult.

E cabotin si perfid, metrosexual dichisit, profitor  si nesatul, cu interese (personale) obscure, evident paralele cu cele ale colaboratorilor. E sensibil la lingusiri si adept al caprariei, justificandu-si  actiunile cinice in mod invariabil: Ehee, cat am tras eu pana am ajuns aici…cati mi s-au opus asezandu-se in calea mea…i-am inlaturat pe toti…(e mandru)…i-am ciuruit…ai rabdare cum am avut eu, indura, vei ajunge si tu ca mine (poate ca nu vreau  sa fiu niciodata ca el dar asta n-are importanta pentru el). Nu crede ca nu-ti doresti sa-i iei locul si de-aia te trateaza ca pe un potential adversar.

Nimic personal, all it’s only business, afirma superior cand vorbeste cu mai multi si cand ia o hotarare care-i deranjeaza in mod clar pe colaboratori. In particular vocabularul lui e mult mai bogat, chiar savuros uneori, slobod (explicit), care inlatura orice problema de perceptie pentru interlocutor.

In incercarile lui curajoase si des repetate,  de acaparare cu orice pret a unor pozitii care sa-i ofere siguranta, CREATURA  vrea sa-ti induca un mod de comportare umil si o etica a pantalonilor in vine.

Preocupat serios sa-si  conserve un soi de snobism urban (care i se pare ca “da bine”) si sa-si largeasca aria de influenta,  practica cu nonsalanta tehnica insusirilor de idei ale altora, pe care le  foloseste in insailari tupeiste, menite sa abata atentia de la unele greseli  pe care le-a comis cu sau fara voie: “ ca sa mearga treaba mai bine, trebuie sa muncim mai mult decat o facem in prezent…Parerea lui  este ca: “n-am avut o abordare potrivita in cazul …concurenta este la nivelul nostru…ne vom atinge obiectivele daca…” Dispecer al solutiilor pompieristice aplicate zgomotos si inconstient, dupa ureche, ia cu usurinta masuri care pot produce efecte nefaste stiind ca oricum efectele vor  fi suportate in sistem pausal.

Ascultator tacut si viclean al micilor barfe, colectioneaza neobosit informatii care i-ar putea folosi ca sa parvina , cautator de noduri in papura, oricand gata sa  agate cel mai mic firicel  de care  sa te traga in jos si sa te  aseze in umbra.  De dragul de a fi remarcat ca negociator  in diverse (false) probleme, fabrica  conflicte si controverse (perverse), bazate pe intrigi marunte, organizator neobosit de antrenamente de demobilizare, oricand dispus sa contribuie la complicarea lucrurilor, avand drept scop descurajarea si motivarea pentru demotivare:  “stiu ca si tu te astepti la o marire de salar dar vezi prin ce perioada grea trecem, mai ai si tu rabdare ca la toti ne e greu” – spune cu un aer colegial, facandu-se ca ploua dupa ce lui chiar i-a crescut salarul…

Bezna colectivista  si dezbinarea contagioasa a oamenilor pe care-i conduce si pe care-i place sa creada ca-i indruma printr-o metoda  de influentare ” pozitiva”,  dar pe care din nestiinta si superficialitate o aplica precar, fac parte din panoplia uneltelor care  folosesc la atingerea  scopurilor lui ascunse. Ii place sa se laude ca foloseste metode de leadership,  el  nefacand altceva decat sa transforme leadershipul intr-un jalnic dar comod (pentru el) leadresheep.  Este din acest punct de vedere un entuziast agitator de ape in care-i place sa priveasca  o forfota nauca, bezmetica, care-i secatuieste de vlaga pe niste pesti  mici, nevinovati si cu gurile cusute.

Inept, fara constienta limitelor, confortabil in actiunea de  limitare a constiintei celorlalti, sarguincios in exercitarea unui  marketing personal gretos, aminteste de cate ori are ocazia: “Pai eu, cand eram pe pozitia aia am imbunatatit procesele astfel incat sa nu mai existe erori…vezi bine ca treaba merge si acum ca pe roate…toata ziua ma gandeam cum sa fac…noaptea visam metode de optimizare”…Ce mai: tot ce merge bine, merge datorita lui. Este incredibil efectul acestui tip de reclama personala pentru cei din jur. Am vazut cum oameni  destepti si competenti care la inceput, cand il auzeau pe vreun coleg debitand propozitii ca cele de mai sus preferau sa zambeasca  cu indulgenta  (si bun simt), ajung atat de blazati incat incep sa-i aprobe si sustina cu suspecta convingere pe cei laudarosi de parca ar fi hipnotizati.

CREATURA-EA:

Mereu cu nasul pe sus, scortoasa, cu o alura falsa de femeie stilata, greu abordabila, lacoma si cat se poate de periculoasa la serviciu. Zambeste superior. Cand are ceva de lucru CREATURA  face in asa-fel  incat toti cei din jur sa remarce acest lucru. Amplifica importanta putinelor sarcini pe care le are vrand  (si reusind) sa induca sentimentul ca fara ea ar fi foarte greu.

Vorbeste mai tare  decat e normal, etalandu-si  telefonul scump  (primit cadou de la un amic din State) cand interlocutorul e unul cu pozitie importanta. Face si cativa pasi prin birou si ca s-o vada toata lumea, in timpul discutiei CREATURA  afiseaza o figura preocupata.

Uneori , mai face mici destainuiri (bine ticluite), cate unuia pe care-l stie ca are gura mare si ca le va spune si altora ce-a zis. “Am un pic de  febra , cred c-am racit ieri cand am fost la piscina, la Radisson…Inchipuie-ti, piscina de hotel de cinci stele cu apa neincalzita suficient” sau:  ‘’Am primit o invitatie pentru doua persoane la Opera si nu stiu cum sa fac sa ma duc la spectacol. Am foarte mult de lucru in perioada asta, ma prinde si ora zece cu laptop-ul in brate. Imi plac spectacolele de-aici desi  nu se compara cu cele din Austria, ma deconecteaza”

Imbracata in tinute bussines, cu fusta peste genunchi, destul de eleganta, isi arunca pieptul (nu foarte generos) inainte. Poarta pantofi cu toc de marime medie si paseste apasat, sigura pe sine. Doar cerceii (ieftini) si putin cam (prea) lungi care-i atarna la urechi, o cam dau de gol.

Vorbeste numai articulat “Ah, tot timpul am sperat ca “ meilul” asta ne aduce o veste buna”

Ea, desi e bine platita, e defapt din categoria celor care iau taxiul pana la cea mai apropiata statie de autobuz. Studiind-o cu atentie cateva zile (daca vrei), te prinzi ca e doar o toapa invitabila, cu conditia sa-i promiti ca pastrezi  secretul, undeva, intr-un loc discret la un paharel (…nu mai mult ca nu prea obisnuieste sa bea alcool…cu sanse foarte mari sa joci in prelungiri la ea acasa, ca e singura… spune… de ceva timp… ca simtea  nevoia de o pauza sa-si limpezeasca gandurile…se  scuza ca s-a ametit putin…i-a placut compania…ii e si teama sa intre singura-n lift la ora asta, desi in bloc stau numai oameni seriosi : directori, colonei…).

In domeniul publicitatii fraza “Sa faci si sa spui ca faci ce faci” e una de baza, definitorie, numai ca majoritatea oamenilor care chiar au facut bine ce au facut, tac dintr-un exces de modestie si (culmea) tocmai acestia sunt uitati sau contributia lor este minimizata, limitata, chiar de catre oportunistii care de cele mai multe ori cresc, din pacate,  sub aripa ocrotitoare a modestilor plafonati, carora CREATURILE  ajung sa le fie sefi .

Modelele etice si de comportament specifice perioadelor de criza sunt dintre cele mai ciudate. Imi vin in minte versurile foarte inspirate din fabula Boul si vitelul a lui Odobescu:

„Un bou in post mare/Drept, cam ciudat vine/Dar asta se-ntampla in oricare loc/ Decat multa minte stiu ca e mai bine/Sa ai tatdeauna un dram de noroc” Recunosc, aceste versuri m-au obsedat de-a lungul vietii mele de salariat si la un moment dat eram chiar tentat sa le consider putin exagerate. Timpul, insa, mi-a demonstrat ca sunt de o necrutatoare, incontestabila valabilitate si actualitate.

Freud spunea ca ai nevoie de un vis ca sa poti suporta realitatea. Ei bine, acest lucru e mai adevarat ca niciodata. Numai un gand cu adevarat mare te poate proteja de manunchiul de agresiuni repetate, emanate de climatul socio-profesional cotidian si te va apara de influenta nefasta a CREATURII care te poate izbi si chiar zdrobi  in orice moment.

Nu-mi pasa daca acest articol se va bucura de aprobare sau de dezaprobare.Nu ma bazez decat pe convingerile mele spre deosebire de altii care se bazeaza pe pareri ale unor oameni importanti, pareri care genereaza trenduri si curente de opinie. Ca oamenii nu părăsesc companii ci părăsesc manageri (CREATURI PLATITE SI „BINE” ALESE, CARE SA FACA „”CE TREBUIE” PENTRU A OCOLI SOLUTIILE REALE ALE PROBLEMELOR REALE) este o constatare care nu-mi apartine dar cu care sunt intru totul de acord.

CREATURA este, in general, foarte greu de suportat. Depinde de noi daca o acceptam (cu lehamite) langa noi sau daca facem in asa fel incat sa-i prevenim aparitia sau macar sa-i temperam  evolutia, fiindca schimbarea ei in bine nu se (prea)  intampla.  Dealtfel sunt convins (si) ca nimic din ce exista nu se poate schimba cu 180 de grade. Lupul care-si schimba parul ramane cu vechiul narav. Despre oameni ce sa mai zic?!

Asadar: Cand vorbeste CREATURA, fa ceva si-nchide-i gura!!! (nu e ideea mea)…

Luca R Creatu’