Natura vie cu mare, fata si poet

Pe faleza-n Antibes,

Intr-un mic dormitor,

Haine imprastiate peste tot, pe covor.

Pahare golite,

Tutun, bautura,

Doua tinere trupuri. Aventura.

Tulburi arome

De farmec si vis

Inunda acest vinovat paradis.

Apriga-n zori,

Marea vuieste.

Somnul amantilor obositi il goneste.

Se misca oblonul,

Fereastra-i deschisa.

Soarele-nvaluie trupul de fata proscrisa.

Un acordeon

Suspina incert.

Tresare usor fruntea unui poet.

Natura e vie

Si-aprinde simtirea.

Decadenta inunda trairea.

17 martie 2018

Luca N’ Tulburatu’

Acolo este tara mea

Tudor Gheorghe_Acolo este tara mea

Unde revin mereu si mi-este bine

In mandrii munti cu fruntile de nea,

Incununati de stele cristaline

Cernute lin din zari de peruzea.

Sa-mbratisez  in dimineti racoarea

Ma-ntorc precum un fiu ratacitor

Unde pe-un tarm pustiu m-asteapta marea,

Ca sa-mi  aline cel mai tainic dor.

Unde padurile  stravechi  ma cheama

Cand  toamna le invaluie-n matasa,

Sa ratacesc printre copaci de-arama

Cu  pace-n suflet, fiindca sunt acasa.

Unde paraul susura  balade

Al caror inteles il stiu doar eu,

Ca pasarea  revin, din tari mai calde

Pentru-a renaste iar din propriul eu.

Unde vecini batrani imi ies in cale

Si-mi spun ca-i bine, chiar de le e greu,

Intr-o casuta veche dintr-o vale

Revin sa ma intalnesc cu Dumnezeu.

1 Decembrie 2013

Luca R Cunoscatoru’