Egoparadox

Sunt, in principiu, un aristocrat –

Propagandist, suspect de misticism.

Sunt activist din lipsa de civism.

Sunt simplu, fiind foarte complicat.

Cand nu sunt rau, sunt omul cel mai bun,

Eu, pesimistul cel mai optimist.

Sunt proletar dar si capitalist.

Sunt zgomotosul cel mai taciturn.

Sunt sfantul stapanit de erezie,

Nelinistitul cel mai linistit.

Sunt cabotin si artist-emerit,

Cosmopolit traind in sihastrie.

Sunt popular din mare plictiseala.

Eu sunt avangardistul desuet,

Un huligan cu fire de poet.

Sunt moralistul cel fara morala.

Sunt patriotul cel fara de tara,

Vizionar lipsit de viziune.

Sunt ziditorul cel fara de nume

Uitat mereu pe ziduri, fara scara.

Sunt un neinteles care-ntelege.

Iscoditor fiind, sunt prea discret.

Sunt si analfabet si exeget,

Judecator al celor fara lege.

Eu sunt avarul prea cheltuitor,

Nascut demult, descoperit recent,

In inocenta mea sunt un docent,

Un imprudent mult prea prevazator.

Luca N Principialu’

22 ianuarie 2018

Balada unui baiat bun

Cand cu copiii ma jucam

Sarac, fara pretentii,

Eu nici macar n-am spart vre-un geam

Cu mingea, ca baietii.

Nepopular, mult prea retras

Sau prost, cum ziceau unii,

Eu, fara voie, am ramas

De-atunci, de rasul lumii.

La scoala n-am fost prea activ

Si stiu ca-ntr-o lucrare

M-am compromis definitiv

Scriind “A pus de soare”.

Cu greu, liceul terminam

Si dupa-ncorporare,

In locul tuturor faceam

Plantoane si sectoare.

Desi pe multe-am indragit,

N-am fost placut de fete

Timid fiind, n-am fost dorit

Ca Mutu sau Terente.

 ……………………………………….

Muncesc de rup, de zece ani,

De cand mi-am luat serviciu,

Pentru o bruma, doar, de bani:

E unicul meu viciu.

 REFREN:

Nevestei mele zi de zi

Sa urle, cica-i vine,

Ca ce-o fi fost in capul ei

Cand m-a ales pe mine.

………………………………………………

Sa fac, mi-am zis, ceva ce  rar

Mai zgandara poporul

Si deveni-voi popular

Ca  Jack Spintecatorul.

Deci, acum doua saptamani

Un mare zvon am dat:

Ca cel mai mare pot chiar eu

La Loto-am castigat.

De-atunci nu stiu ce sa mai fac

Pentru ca lumea toata

Cu dragoste m-a-nconjurat

Cum n-am sperat vreodata.

Sotia-mi pregateste-acum

Cafea de dimineata

Si nu ma lasa nicidecum

Sa merg singur la piata.

La munca seful m-a chemat

Discret, intr-un birou

Salariul mi l-a majorat

Si mi-a dat si-un cadou.

Multi fosti-colegi m-au vizitat

Si eu, de bucurie

De saracie am uitat

Ce tragi-comedie! …

Desi nu stiu sa fi avut

Vreo sora sau vre-un frate,

Trei domnisoare-au aparut

Si-au zis ca-mi sunt nepoate.

 ………………………………………………

Ca sunt frumos, ca sunt destept

Ma tot complimentau,

Cu pretuire si respect

Mai ca ma sufocau.

 ……………………………………………….

Si fiecare dintre ei

Ma ruga sa-l ajut

Cu ceva (zeci de mii de lei)

Cu titlu de-mprumut.

……………………………………………….

Cu un avant nemaivazut

Nevasta mea, voioasa,

La toti cadouri le-a facut

Cam tot ce-aveam prin casa.

…………………………………………….

Celor care-ascultati, acum

Va spun o pilda veche:

Cand esti sarac, daca esti bun,

Esti prost de n-ai pereche.

………………………………….. 

REFREN:

Nevestei mele zi de zi

Sa urle, cica-i vine,

Ca ce-o fi fost in capul ei

Cand m-a ales pe mine.

9 octombrie 2014

Luca N Imperecheatu’

Boema

Fratilor, ma gandisem azi-dimineata

Ca asa nu se mai poate, ca trebuie sa renunt la acest stil (dezordonat si cam scump) de viata.

Stiu, poate va pare ciudat  dar si  interesant oarecum,

Ca m-am gandit la asta abia acum.

Precum stiti, nu mai am douazeci, nici treizeci, nici chiar patruzeci de ani,

Si (la drept-vorbind), desi mi-am permis mai multe excese, niciodata n-am avut prea multi bani.

Unii ar spune ca au motive sa creada viceversa. E treaba lor.

Sunt liberi, pana la urma, sa spuna si sa creada orice vor…

Deci, cum a fost viata mea de pana acum? Cum am vrut eu sa fie?

Pai, a fost la un loc, toate astea: o continua aventura, o nesfarsita poveste de dragoste, o suava nebunie…

O aruncare de zar, un drum in zig-zag, aproape o utopie.

O stranie impletire de sunete, stridente pe alocuri,

Cate o noapte scurta, cate o amagire,  cate o surpriza pe tocuri,

O fantasma plutind in fum subtire de tigara, cate o mica aroganta,

Un pahar de vin (mereu plin), un condei intre deste, un ecou de romanta…

Socoteam  asadar, ca renuntand  la aceasta  viata vicioasa,  piezisa si zurlie

As fi avut, dragii mei, parte cel putin de-o meritata odihna si o bine-venita economie.

Pe la pranz, am tras puternic aer in piept si cu bagajul de ganduri facut,

Eram gata, in fine, intr-o viata mult mai linistita si poate mai comoda, sa ma mut.

Numai ca, nu stiu ce mi-a venit de m-am uitat in jur numai oleaca

Si i-am vazut pe cei aparent fara vicii, cei care altceva decat bani nu prea stiu sa faca.

Ce sa zic?! N-am gasit nici macar un motiv pentru care astia sa-mi placa.

Nici nu-i urasc … N-am fost ca ei, nu pot! … Nu voi fi niciodata.

Nu pot fi ca cei care dau bani pe masini  luxoase sa alerge cu ele ca  sa-si cumpere case

Si-asezandu-se-n ele sa viseze tot timpul nu la cai verzi (ca altii) ci doar la conturi grase…

Incrancenarea, graba si figurile lor preocupate, imediat, ca-ntro-o ceata,

M-au invaluit oprindu-ma din drum. M-au facut  sa renunt la gandul de azi-dimineata.

M-am intrebat:  Oare vreau eu ceva din toate astea?… Ce masini luxoase, ce case?!

Stiu, e imposibil, dar (daca s-ar putea), as vrea doar mai mult timp, ca sa-l petrec cu sprit si femei frumoase.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Multumit, am zambit la gandul ca mie chiar imi place grija mea cand n-am bani, ca e trecatoare

Pe cand grija lor de a face bani e statornica, ii bantuie vesnic, niciodata nu dispare.

Alt gand mi-a venit iute: E mult prea frumos traiul meu de acum!… Si-am ramas  pe loc, ganditor
Ar fi pacat sa schimb ceva-n viata mea, sa n-o traiesc la fel ca pana acum. Macar  pana mor!…

Acestea fiind spuse, as conchide formuland un fel de morala veche, dealtfel, de sute de ani:

La ce bun sa-ti traiesti  viata  numai cu gandul sa fabrici cat mai multi bani

Cand stii ca totdeauna ei iti vor fura linistea, devenindu-ti cei mai cranceni dusmani?…

………………………………………………………………………………………………………………………………..

… Si-am revenit de-ndata la obiceiurile mele obositoare si nesanatoase:

Traiesc intens clipa, alungand  omenestile griji pentru bani, masini de lux si case.

Deci, uitati asta-seara de necazuri! Sa ciocnim fratilor. Noroc!

Viata-i frumoasa, uneori dulce, alteori amara … Dar timpul nostru nu sta pe loc….

…Lasati afara tristetea. Macar in taverna asta, acum, nu va mai ganditi la viata amara.

Pana si Moartea, cand intra aici, isi lasa coasa afara.

Fiti insa atenti, la masa din coltul indepartat, in liniste, e cineva. Pare ca citeste.

E chiar ea, Moartea, din spatele ziarului pe care-l tine-n  mana, atenta, pe toti ne urmareste.

Luca R Dusu’

22 Octombrie 2012