Indemn de dupa bradul de Craciun

Mai e putin si anul asta trece

Usucase-va si bradul de Craciun

De Anul Nou romanul va petrece,

Uitand indemnul de a fi mai bun.

Iar dupa Sarbatori se-abate gandul

De la colindatori si datini sfinte,

Din nou vechilor griji le vine randul,

Desarte lucruri ne revin in minte.

Curand si-al lasitatii foc se-aprinde,

De sub zapezi iar se iteste zgura.

Tentaculele ura si le-ntinde

Cand ne ranjeste-n fata impostura.

In lumea noastra iar revine circul,

Patimi lumesti ne cuceresc simtirea,

Ne pomenim imbratisand nimicul

Privind nepasatori nelegiuirea.

Tanjim utopic dupa vreun miracol

Dar ascultam de-un gand care ne cheama

Sa ne grabim, la circ e-un nou spectacol,

Sa urmarim o noua melodrama.

Vedea-vom scamatori facand minuni,

Si caini dresati mergand pe trotinete,

Vom rade-n hohot sau vom plange-n pumni

Hipnotizati de ploaia de confete.

Vom mai vedea cum clovni se sicaneaza,

Ursul polar de spaima stapanit,

Fachiri care pe cioburi se asaza.

Si leul cel batran, de bici strunit.

………………………………………………….

Naivi, in sinea voastra socotiti

Ca-n circul vietii voi sunteti dresorii

Dar v-ati lasati de altii stapaniti

Traind doar cu sperante si orgolii.

E, oameni buni, momentul primenirii!

Alaturi de copii, parinti si frati,

De bunavoie, fructul amagirii

Sa hotarati sa nu il mai gustati.

Nu fiti naivi, nu asteptati minuni,

Abia peste un an mai e Craciunul.

Nu mai urmati orbeste falsi tribuni

Uniti-va-n simtiri, fiti toti ca unul!

Luca N Indemnatu’

28 decembrie 2023

Balada unui popor trist

Ingenuncheata  de o lege stramba

Sarmana-tara noastra se afunda

Intr-o mocirla grea, coplesitoare

Din care nu-i nadejde de scapare.

Caini hamesiti cu fete somnoroase,

Conducatori penali, cu cefe groase

Isi umilesc poporul banditeste,

Furandu-i tot, din tara il goneste.

Ne pleaca fiii-n alte zari, departe

Invinsi de greutati  si nedreptate

Si  tristi  se sting batranii in spitale

Satui de amagiri si vorbe goale.

Cu ce-am gresit sa suferim atat?

De ce traim din vesnic imprumut?

De ce in tara noastra nu se poate

Sa vietuim in pace si-n dreptate?

………………………………………

Sunt numai intrebari fara raspuns.

Nicio reteta nu mai e de-ajuns.

De vid moral si cancer de orgolii

Nu se gaseste leac in sanatorii.

Popor roman, cu spirit geto-dac,

E mult prea mult si nu mai pot sa tac!

Oriunde te-ai afla, eu azi te chem:

Ridica-te, fii curajos si demn!

Luca Pitesteanu’

14 August 2015

Grotesca penitenta

In inumane-omenesti ospicii

In fiecare zi ma izolez,

Cu neputinte multe si cu vicii

 Din care-mi fac un trist si unic crez.

 

In relative-absolute gale

Imi impart viata celor ce nu pot

Sa ocoleasca intamplari fatale

Parte avand de-un vesnic nenoroc.

 

In nefiresti–banale concasoare

Ma sfarm din nou,  in fiecare zi

Si ma transform in cioburi de frustrare

Scrasnind strident, taioase, rubinii.

 

In cronice-acute sanatorii

In agonie mai arunc un zar

Si pierd mereu la jocul de orgolii

Tot zacamintul pretios de har.

 

Draconice comisii rogatorii

 La cazne de Sisif ma osandesc

Si in pustii, aride promontorii

 Ma exileaza sa le ispasesc.

 

Dar stiu: Hazard  e totul si e moarte.

Si, orice-as face, stiu ca e-n zadar,

Ca  viata mea e doar un sir de poante

Clamate machiavelic si vulgar.

21 februarie 2014

Luca R Osanditu’