Natura vie cu mare, fata si poet

Pe faleza-n Antibes,

Intr-un mic dormitor,

Haine imprastiate peste tot, pe covor.

Pahare golite,

Tutun, bautura,

Doua tinere trupuri. Aventura.

Tulburi arome

De farmec si vis

Inunda acest vinovat paradis.

Apriga-n zori,

Marea vuieste.

Somnul amantilor obositi il goneste.

Se misca oblonul,

Fereastra-i deschisa.

Soarele-nvaluie trupul de fata proscrisa.

Un acordeon

Suspina incert.

Tresare usor fruntea unui poet.

Natura e vie

Si-aprinde simtirea.

Decadenta inunda trairea.

17 martie 2018

Luca N’ Tulburatu’

Egoparadox

Sunt, in principiu, un aristocrat –

Propagandist, suspect de misticism.

Sunt activist din lipsa de civism.

Sunt simplu, fiind foarte complicat.

Cand nu sunt rau, sunt omul cel mai bun,

Eu, pesimistul cel mai optimist.

Sunt proletar dar si capitalist.

Sunt zgomotosul cel mai taciturn.

Sunt sfantul stapanit de erezie,

Nelinistitul cel mai linistit.

Sunt cabotin si artist-emerit,

Cosmopolit traind in sihastrie.

Sunt popular din mare plictiseala.

Eu sunt avangardistul desuet,

Un huligan cu fire de poet.

Sunt moralistul cel fara morala.

Sunt patriotul cel fara de tara,

Vizionar lipsit de viziune.

Sunt ziditorul cel fara de nume

Uitat mereu pe ziduri, fara scara.

Sunt un neinteles care-ntelege.

Iscoditor fiind, sunt prea discret.

Sunt si analfabet si exeget,

Judecator al celor fara lege.

Eu sunt avarul prea cheltuitor,

Nascut demult, descoperit recent,

In inocenta mea sunt un docent,

Un imprudent mult prea prevazator.

Luca N Principialu’

22 ianuarie 2018