blog-image

Scrisoare catre pupatori si alegatori

Nota: Poezia urmatoare este un pamflet si trebuie tratata ca atare. Orice asemanare cu nume, personaje sau fapte reale este intamplatoare.

In fata, voi ma onorati mereu

Cu vorbe mari si-alese epitete

Si ca pe-un erudit arhiereu

Ma consultati in teme predilecte.

Gasiti pretexte sa-mi intrati in voie,

Ma-nvaluiti cu voci lingusitoare

Si-mi place asta, totusi n-am nevoie,

In preajma mea, de plante agatatoare.

Ca pe o floare rara m-ati cules

De la Sibiu. Acum ce nu va place?

Sa-mi vad de treaba-mi de stapan ales,

N-aveti decat sa ma lasati in pace.

V-am pacalit spunandu-va povesti

Si m-ati trimis sus in deal, la palat.

Acum am tabieturi ciocoiesti

Si mari pretentii de aristocrat.

De zece ani traiesc ca un nabab

Si ma indestulez din banii vostri.

Ce sa va fac? Sunteti un popor slab,

Traiti in saracie ca toti prostii!

Am strabatut pamantu-n lung si-n lat

M-am desfatat in orice loc mirific.

Prea pretiosul timp de sef de stat

Credeati ca pentru voi am sa-l sacrific?

Ca sunt caustic, sfidator si prost

Numai in spate, ma-njurati de mama.

Nu va mai osteniti, ca n-are rost.

Imun sunt la bagatul vostru-n seama.

Ca sunt ca un tarus, batut in cap,

Va lamentati atunci cand nu-s de fata

Ca sunt nesimtitor ca un dulap

Inalt si intesat cu aroganta.

Stiu ca ce-am scris n-are vreo consecinta

Deci n-are rost mai multe sa va scriu.

Va las acum, cu-a voastra neputinta,

Ca ma asteapta Carmen la Sibiu.

P.S.

Sunt inflexibil, lacom si anost

Si-aceste calitati sunt evidente

Dar imi permit si luxul de-a fi prost

Si sa v-anunt solemn: am si defecte.

9 august 2024

Luca N Imunizatu’

Balada unui popor trist

Ingenuncheata  de o lege stramba

Sarmana-tara noastra se afunda

Intr-o mocirla grea, coplesitoare

Din care nu-i nadejde de scapare.

Caini hamesiti cu fete somnoroase,

Conducatori penali, cu cefe groase

Isi umilesc poporul banditeste,

Furandu-i tot, din tara il goneste.

Ne pleaca fiii-n alte zari, departe

Invinsi de greutati  si nedreptate

Si  tristi  se sting batranii in spitale

Satui de amagiri si vorbe goale.

Cu ce-am gresit sa suferim atat?

De ce traim din vesnic imprumut?

De ce in tara noastra nu se poate

Sa vietuim in pace si-n dreptate?

………………………………………

Sunt numai intrebari fara raspuns.

Nicio reteta nu mai e de-ajuns.

De vid moral si cancer de orgolii

Nu se gaseste leac in sanatorii.

Popor roman, cu spirit geto-dac,

E mult prea mult si nu mai pot sa tac!

Oriunde te-ai afla, eu azi te chem:

Ridica-te, fii curajos si demn!

Luca Pitesteanu’

14 August 2015