Instrainare

Curand toamna-ntre noi se va asterne.

Cuvinte tot mai seci si mai straine,

Ca-n seara asta ne-om mai spune o vreme,

Si-n alte seri, de nostalgie pline.

……………………………………………………..

Voi fi dezamagit ca am ales

Sa nu iti iau dorintele in seama.

Regretele din ce in ce mai des

M-or napadi in cenusia toamna.

Vom fi straini precum cerul si marea

Care se intalnesc doar in povesti.

Amare ne vor fi instrainarea

Si alte simtaminte omenesti.

Apoi, cand norii grei zapezi vor cerne

Pe lunga cale care ne desparte,

Vom scrie lungi scrisori, din vreme-n vreme –

Erate lungi la o nescrisa carte.

…………………………………………………………

Voi cauta-n zadar drumul spre tine.

Tarziu va fi, prea tarziu pentru mine.

Luca Ratacitoru’

21 octombrie 2021

Plan de cariera

Cand trecea, il salutam serios: Buna ziua nea Fene!

Asa-l chema. Imi raspundea zambind: Sa traiesti, nene!

Mergea pe bicicleta, cu geanta lui mare pe umar.

Aflasem ca are acolo scrisori, ziare si bani multi de tot, fara numar.

De la Ionel aflasem – prietenul meu de joaca.

Si de-atunci, in secret, meseria  de postas a-nceput sa-mi placa.

Ca sa fiu sigur, l-am  intrebat intr-o seara si pe tata:

Cum poti sa te faci postas?  Mi-a zis: te angajezi la Posta si gata!

… Tata  stia bine ca era mare, facuse si armata…

…………………………………………………………………………………………………

Am renuntat, la gandul de a deveni gunoier, ca sa conduc acea masina mare

Considerand ca geanta de postas, plina, e mult mai tare…

Dupa o vreme, i-am destainuit secretul meu lui Ionel.

Nu m-am mirat prea tare cand mi-a spus ca vrea sa se faca postas si el.

Mi se parea normal. Meseria de postas era cea mai banoasa

Cu-atatia bani, puteai sa iesi oricand la film si la inghetata, cu orice fata frumoasa.

E drept, trebuie  sa le-aduci oamenilor ziare, scrisori…Unora le dai si ceva-bani cate o data,

Dar, gandeam eu: Bani dai doar cui vrei. Scrisori si ziare poti da la lumea toata…

Oricum, credeam ca daca opresc pentru mine chiar si numai banii de-o mie

Daca vreau, pot cumpara un cinematograf si o cofetarie.

Nu era o prea mare filosofie!

Ca gunoier ai masina mare dar si gunoi e mult. In fiecare zi as avea multa treaba,

Si parca masina de gunoi, nu prea-mi mai placea. Era cam rabla…

Gunoierul  n-are nici uniforma frumoasa si nici cascheta,

Pe cand postasul le are pe toate, plus geanta cu bani si bicicleta.

Am cantarit serios avantajele. Sa fiu gunoier nu mai era chiar pe placul meu

Mai ales ca trebuia sa vad multe gunoaie mereu.

Zi-de- zi, peste tot in jurul meu…

Mi se parea  chiar ca-i un fel de viciu

Sa vrei sa cari zi de zi gunoaie. De ce sa-ti doresti un astfel de serviciu,

Cand poti sa fii  postas si sa ai o geanta doldora de bani

Care sa-ti  agunga mult timp, chiar si o suta de ani?!…

Gata!  Sunt sigur, cand  voi fi mare, postas ma fac. Hotararea e luata.

Numaram anii pe degetele de la mana stanga si de la dreapta, apoi de la stanga, inca o data.

Mai aveam de asteptat doar  cincispe ani

Pana cand voi primi uniforma si geanta cea mare, plina cu bani!

…Cate-un copil ma va saluta mandru, cum il salutam eu pe nea Fene,

Iar eu ii voi raspunde tot ca el, voios: Sa traiesti, nene!

16 ianuarie 2014

Luca Oportunistu’