E izolata tara mea, pragmatic,

Si-n fiecare zi e-amanetata

Prin ordine cu caracter dogmatic

Suflarea-i este rationalizata.

Cu bocanci grei, de asasini sinistri

Apasa strasnic pe al ei grumaz

Nelegiuiti in posturi de ministri,

Cu indarjire, fara de ragaz.

Inima ei abia daca mai bate

Si aparatele nu mai fac fata.

Curand vor fi vandute sau furate

Si ultimele-i picaturi de viata.

Nu mai e mult, tara-i bolnava cronic

Si cioclii ii prescriu in ministere

Intr-un oribil ritual, demonic,

Medicamente din venin si fiere.

Parvenitismul had si transpartinic,

Precum rugina, peste tot rasare.

Bat din copite si necheaza cinic

Caii la dric, arzand de nerabdare.

Ca dup-o sangeroasa vanatoare

Ranjesc neobrazati conducatorii.

Privind satisfacuti cum tara moare,

Aplauda frenetic tradatorii.

19 februarie 2021

Luca Pitesteanu’