E izolata tara mea, pragmatic,
Si-n fiecare zi e-amanetata
Prin ordine cu caracter dogmatic
Suflarea-i este rationalizata.
Cu bocanci grei, de asasini sinistri
Apasa strasnic pe al ei grumaz
Nelegiuiti in posturi de ministri,
Cu indarjire, fara de ragaz.
Inima ei abia daca mai bate
Si aparatele nu mai fac fata.
Curand vor fi vandute sau furate
Si ultimele-i picaturi de viata.
Nu mai e mult, tara-i bolnava cronic
Si cioclii ii prescriu in ministere
Intr-un oribil ritual, demonic,
Medicamente din venin si fiere.
Parvenitismul had si transpartinic,
Precum rugina, peste tot rasare.
Bat din copite si necheaza cinic
Caii la dric, arzand de nerabdare.
Ca dup-o sangeroasa vanatoare
Ranjesc neobrazati conducatorii.
Privind satisfacuti cum tara moare,
Aplauda frenetic tradatorii.
19 februarie 2021
Luca Pitesteanu’