Nu e usor sa fii asa cum eşti,
Ti-ai spus adeseori privind direct,
Prin spatiul dintre ura si respect,
Nimicnicia patimii lumesti.
Nesocotind angoasele-ancorate
Intr-un destin sortit ostil sa-ti fie,
Ai cautat prin marea inertie
Sa-accepti ce-ti este dat cu demnitate.
N-ai asteptat rasplata pentru toate
Cate-ai facut, si ai gasit raspuns
La teoreme vagi, greu de patruns
Sau la-ntrebari de vremuri cenzurate.
Acum, cand viata ta e la amurg,
Te-ai pregatit sa pleci inca din zori.
Esti resemnat si-astepti chiar si sa mori,
Ca-i prea tarziu, si orele se scurg.
Nimic nu te mai poate-mpiedica
Sa mergi catre eternitatea de arama,
Fara prejudecati si fara teama,
Cum te-a adus pe lume mama ta.
…………………………………………………
Neinteles ai fost pana acum.
Si-n mod fatal, al vietii tale sens
Deosebit si demn, si mult prea dens,
Poate va fi recunoscut postum.
Stii c-ar fi fost usor sa fii ce-ai fost
De-ai fi ales sa fii un oarecare,
Si-n gand mai ai o ultima-ntrebare:
Incrancenarea lumii are rost?
8 ianuarie 2018
Luca Cel care ESTE