Am avut azi-noapte un vis:
se facea ca stateam pe pamant – intins
si-n jurul meu erau flori de nufar.
N-aveam de ce sa ma bucur, nici sa sufar…
Auzeam cum imi vorbeai
cu cuvinte stinse, venite din rai…
M-am ridicat si-am vrut sa vin spre tine.
Erai la doar un mileniu-distanta de mine.
Aproape, deci. Dar nu puteam sa merg.
Nu puteam sa ma tarasc sau sa alerg.
…imi stateau mari si grei in cale,
nuferi care izvorau din bratele tale.

Luca N’ Adormitu’
29 octombrie 2010