In inumane-omenesti ospicii
In fiecare zi ma izolez,
Cu neputinte multe si cu vicii
Din care-mi fac un trist si unic crez.
In relative-absolute gale
Imi impart viata celor ce nu pot
Sa ocoleasca intamplari fatale
Parte avand de-un vesnic nenoroc.
In nefiresti–banale concasoare
Ma sfarm din nou, in fiecare zi
Si ma transform in cioburi de frustrare
Scrasnind strident, taioase, rubinii.
In cronice-acute sanatorii
In agonie mai arunc un zar
Si pierd mereu la jocul de orgolii
Tot zacamintul pretios de har.
Draconice comisii rogatorii
La cazne de Sisif ma osandesc
Si in pustii, aride promontorii
Ma exileaza sa le ispasesc.
Dar stiu: Hazard e totul si e moarte.
Si, orice-as face, stiu ca e-n zadar,
Ca viata mea e doar un sir de poante
Clamate machiavelic si vulgar.
21 februarie 2014
Luca R Osanditu’