Grabit am plecat pe drumul serpuit al vietii,
Cu bagaje putine si deloc temator,
Dar cu dorinte multe, ca-n anii tineretii
Dorind sa fiu, vreodata, si eu, alor mei de-ajutor.
Mai tarziu m-am intors dezamagit, obosit si singur
In locul pe care l-am parasit candva plecand grabit
Uitasem deschisa usa camerei mele, desigur
Si Dumnezeu intrat-a acolo cand sa ma caute a venit.
Era Craciun. El nu m-a intampinat cand am ajuns obosit
Dar, pe furis, mi-a lasat in prag un dar minunat:
Darul bucuriei de a simti cat am fost de dorit
Luminand chipul parintilor de langa care-am plecat.
………………………………………………………………………….
Poate te simti dator, omule, sa-ncerci vreo data-in viata
Sa pleci departe: sa muncesti, sa-nveti, sa devii mai bun
Dar cat de trist vei fi, fara cei dragi, in fiece dimineata
Si fara sarbatoarea curata, romaneasca de Craciun?!….
Luca R Gasitu’
9 august 2013