Grabit am plecat pe drumul serpuit al vietii,

Cu bagaje putine si deloc temator,

Dar cu dorinte multe, ca-n anii tineretii

Dorind sa fiu, vreodata, si eu, alor mei de-ajutor.

Mai tarziu m-am intors dezamagit, obosit si singur

In locul pe care l-am parasit candva plecand grabit

Uitasem deschisa usa camerei mele, desigur

Si Dumnezeu  intrat-a acolo cand sa ma caute a venit.

Era Craciun. El nu m-a intampinat cand am ajuns obosit

Dar, pe furis, mi-a lasat in prag un dar minunat:

Darul bucuriei de a simti cat am fost de dorit

Luminand chipul parintilor de langa care-am plecat.

………………………………………………………………………….

Poate te simti dator, omule, sa-ncerci vreo data-in viata

Sa pleci departe: sa muncesti, sa-nveti, sa devii mai bun

Dar cat de trist vei  fi, fara cei dragi, in fiece dimineata

Si fara sarbatoarea curata, romaneasca de Craciun?!….

Luca R Gasitu’

9 august 2013